Eterniseed › Curriculum › Ioan
Ioan 8 — cu Whedon
Deschidere
În spiritul cercetării metodiste episcopale ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament pentru tratamentul său asupra capitolului 8 din Ioan. Expunerea directă arminian-wesleyană a lui Whedon luminează atât narațiunea contestată a femeii surprinse în adulter cât și mărturia de sine maiestuoasă a Domnului în mijlocul necredinței ostile. Cântărirea sa atentă a dovezilor textuale și a implicațiilor doctrinare ne invită să primim Scriptura cu atât reverență cât și scrutare onestă. Pe măsură ce ascultăm, fie ca același Duh care l-a călăuzit pe evanghelist să ne călăuzească inimile către Lumina lumii.
Citește
Citire
Să citim acum capitolul al optulea din Ioan într-un spirit de devoțiune atentă, îngăduind textului sacru să vorbească înainte de a ne întoarce la comentariul măsurat al lui Whedon. Pauză după fiecare secțiune pentru a lăsa cuvintele lui Isus să se așeze adânc în conștiință și în voință.
Studiu
Whedon începe prin a cântări dovezile externe și interne privind paternitatea narațiunii cu adulteră.
Versetele 2-11. § 82. FEMEIA SURPRINSĂ ÎN ADULTER, Ioan 8:2-11. Majoritatea celor mai buni cercetători biblici sunt de acord că această narațiune a adulterei (inclusiv Ioan 7:53) deși de vechime apostolică, cu greu ar fi putut fi scrisă de Ioan. Dovezile externe sunt: 1. Absența ei dintr-o mare parte din cele mai bune manuscrise. 2. Absența citatelor pasajului la cei mai timpurii scriitori creștini. Și 3. Marea varietate de lecturi în diferitele copii ale pasajului. Dovezile interne sunt: 1. Nepotrivirea cu stilul lui Ioan, atât în caracterul general cât și în termenii particulari. 2. Posibilitatea de a o îndepărta din text fără a produce vreo ruptură. 3. Discordia cu cursul gândirii, astfel încât să formeze o întrerupere reală. Trebuie să cedăm în fața forței acestor argumente. În întregul context există o ostilitate deschisă între iudei și Isus; dar în acest pasaj există dimpotrivă o stare de pretinsă prietenie și deferență. Ei vin cu aer supus să primească de la el, ca judecător autoritar, o hotărâre legală, ispitindu-l. Acest mod de a-l ispiti este exact de același tip și implică aceeași stare de lucruri ca în § 115. În unele manuscrise, într-adevăr, pasajul se găsește la sfârșitul Luca 21. Locul cel mai potrivit pentru el este, poate, printre încercările similare de ispitire din Marcu 12:13-35. Nu poate exista nicio îndoială rezonabilă că el formează o parte adevărată a istoriei Evangheliei. Singurele întrebări sunt cu privire la paternitatea și locul său.El continuă să dezvăluie dilema precisă pusă lui Isus și acțiunea simbolică de a scrie pe pământ.
Versetul 6. 6. Ispitindu-l Punându-l la încercare. Încercând să-l supună unei dileme. Dilema era aceasta: Dacă decidea cazul, se răscula împotriva guvernului roman luând legea în propriile mâini; dacă o refuza, abdica de la pretenția sa ca Mesia. Și mai mult: dacă decidea că legea lui Moise trebuie împlinită, ar fi, contrar decretului roman, aplicat pedeapsa capitală; dacă ignora pe Moise, se supunea Romei și își degrada mesianitatea în fața tuturor iudeilor serioși. S-a aplecat în jos Din postura sa așezat. A scris pe pământ Pe pavajul dur al curții templului. Caracterul scris, dacă exista vreunul, ar fi fost în stratul subțire de praf. Această scriere era un semn de neatenție intenționată la adresa lor. Declara că acesta era un caz cu care el nu avea nimic de-a face. Cu tact singular declara aceasta prin faptă, ceea ce nu era potrivit să declare în cuvinte. Ce a scris Isus? Această întrebare, deși discutată de comentatori, seamănă foarte mult cu a întreba ce au rostit cele șapte tunete (Apocalipsa 10:4). Și totuși, când Isus și-a reluat scrierea, în Ioan 8:8, pare să existe o semnificație solemnă în aceasta. Pentru acuzatorii vinovați înșiși li s-a părut fără îndoială că degetul acela putea scrie faptele lor de întuneric, rechemate de conștiință la amintirea prezentă.Whedon înregistrează apoi provocarea Stăpânului către acuzatori cu privire la propria lor lipsă de păcat.
Versetul 7. 7. Continuând să întrebe Ei nu iau ușor un indiciu că locul lor este mai bun decât compania lor. Ei înțeleg, în acest moment, fără îndoială, că el sugerează respingerea oricărei prerogative în caz. Dar ei intenționează ca nicio cantitate de scriere cu degetul să nu le învingă scopul. Le-a zis Astfel decide Judecătorul Mesia: Acuzata este dincolo de orice îndoială vrednică de moarte. Să fie, atunci, abolită de îndată măsura joasă a degenerării moderne și să fie restabilit idealul pur al legii lui Moise în puritatea sa cea mai severă. De îndată, așadar, ce o curte, martori și executori ai standardului mozaic adevărat sunt furnizați, să execute absolutul sentinței mozaice aruncând prima piatră! Fără păcat Adică, fără un păcat de o asemenea enormitate care l-ar face pasibil să stea în locul femeii dacă legea mozaică sau mesianică ar fi aplicată.
Considerați
Considerare
Whedon încheie episodul afirmând vechimea sa apostolică și discernământul înțelept.
Versetul 11. 11. Nici eu nu te condamn Adică, ca un judecător legal pronunțând o sentință judecătorească; așa cum ceruseră ei de la el. Nici, într-adevăr, ca un judecător divin; căci acea slujbă o rezervă pentru a doua sa venire (Ioan 8:15). Neander spune: 'El scoate păcatul din domeniul judecății pământești, care este străin de propria sa slujbă divină, în provincia sa proprie a moralei.' El se ocupă de ea nu prin lege umană ci prin lege divină. Mergi Cum nu pretindea nicio autoritate municipală să o rețină. Nu mai păcătui Deși ca judecător Isus, neavând jurisdicție, nu a putut-o condamna, totuși, ca predicator al dreptății, o mustră de păcat și ca Răscumpărător o îndreaptă spre pocăință și reformare. În ansamblu, deși incapabili să atribuim această narațiune paternității lui Ioan, concluzionăm că în niciuna dintre instanțele de ispitire iudaică a lui Isus răspunsurile sale nu sunt mai delicat discriminante sau mai transparent înțelepte.El dezvăluie mai târziu paternitatea satanică a necredinței persistente.
Versetul 44. 44. Tatăl vostru Nu Avraam, nu Dumnezeu, ci diavolul. Este clar că diavolul este numit aici ca o ființă personală, la fel de real ca Avraam sau Dumnezeu. Pofte… vor face Fiiiunea lor constă în conformitatea poftelor și faptelor lor cu ale tatălui lor. Ucigaș Cum acești oameni sunt în inimă ucigași ai lui Isus, Ioan 7:19; Ioan 8:28; Ioan 8:37; Ioan 8:40. Ucigaș de la început El l-a ucis pe Adam cel anterior curat și desăvârșit și prin el a ucis neamul. Cain era fiul și chipul său, arătând prin caracterul său ce era tatăl său Satan. N-a rămas în adevăr În care a stat odinioară, ci, cum a arătat minciuna sa către Eva, a căzut în mod dezastruos. Astfel că, după cum diavolul este numit aici în mod clar ca o ființă personală, tot așa CĂDEREA sa, din puritatea anterioară, este decisiv implicată. Nu este adevăr în el El este atât de complet plin de minciună, încât nu este loc pentru adevăr în el Așa sunt marea masă a oamenilor răi. Falsitatea lui Satan îi umple atât de complet, încât nu admit nicio particulă din adevărul opus al lui Dumnezeu. El vorbește din ale sale Vorbește din fondul deplin care este în el. Tatăl ei Marele inventator original al întregii minciuni din univers. Înainte ca el să mintă, armonia adevărului domnea universal. Dumnezeu și toți erau adevăr; Satan a creat minciuna. Alții, totuși, ca Alford, redau această frază, Tatăl lui, adică al mincinosului. Satan este mincinosul și tatăl mincinosului. Aceasta se potrivește cu cursul gândirii, deoarece Isus vorbește despre paternitate și filiație morală.
Răspunde
Răspuns
1. Cum întărește tratarea atentă a lui Whedon a chestiunilor textuale mai degrabă decât slăbește încrederea voastră în relatarea Evangheliei?
2. În ce feluri refuzul Domnului de a condamna în timp ce totuși poruncește 'nu mai păcătui' vă modelează înțelegerea harului sfânt?
3. Unde simțiți că Duhul vă invită să respingeți minciunile celui rău și să umblați ca un copil al Luminii?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale lui Daniel D. Whedon și pentru lumina pe care comentariul său o revarsă asupra Cuvântului Tău sfânt. Dă-ne aceeași onestitate reverentă pe care el a arătat-o, ca să nu adăugăm la nici să micșorăm mărturia Scripturii. Curățește inimile noastre de orice falsitate satanică și lasă adevărata Lumină a lui Hristos să strălucească în noi. Fie ca noi, care am fost eliberați prin adevărul Său, să rămânem în acea libertate, aducând rod vrednic de pocăință. Prin Isus Hristos Domnul nostru, care împreună cu Tine și cu Duhul Sfânt trăiește și domnește, un singur Dumnezeu, în veci. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →