← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul

Deu 1-3 — cu Matei Henry

Deuteronomul 1-3Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la perspectivele profunde ale lui Matei Henry în timp ce el expune capitolele de început din Deuteronom. Comentariul lui Henry luminează discursul de despărțire al lui Moise, ghidându-ne prin teme ale amintirii, ascultării și credincioșiei divine. Pe măsură ce explorăm aceste cuvinte antice, fie ca inimile noastre să fie mișcate să reflecte asupra promisiunilor durabile ale lui Dumnezeu și răspunsul nostru la ele. Vom călători împreună prin porțiuni selectate ale expunerii sale, permițând Duhului să aplice aceste adevăruri din nou.
Citește
Înainte de a ne întoarce la comentariu, acordă timp pentru a citi Deuteronomul capitolele 1 până la 3 în întregime. Aceste versete conțin repetarea de către Moise a călătoriei lui Israel prin pustiu, numirea conducătorilor, necredința tragică de la Cades-Barnea și cuceririle timpurii. Citește încet și cu rugăciune, cerând Domnului să-ți deschidă înțelegerea atât asupra istoriei cât și asupra aplicației ei prezente.
Studiu

Studiază

Henry începe prin a stabili data și cadrul predicii lui Moise. Avem aici, I. Data acestei predici pe care Moise a rostit-o poporului lui Israel. O audiență mare, fără îndoială, a avut el, cât de mulți au putut să se înghesuie ca să audă, și în special toți bătrânii și dregătorii, reprezentanții poporului; și, probabil, a fost în ziua de sabat când le-a rostit aceasta. 1. Locul unde erau acum tabăra era în câmpie, în țara Moab (v. 1, 5), unde erau gata să intre în Canaan și să se angajeze într-un război cu cananeii. Totuși el nu le vorbește despre treburi militare, artele și strategiile războiului, ci despre datoria lor față de Dumnezeu; căci, dacă se păstrau în frica și favoarea Lui, El le-ar fi asigurat cucerirea țării: religia lor ar fi fost cea mai bună politică. 2. Timpul era aproape de sfârșitul celui de-al patruzecilea an de când ieșiseră din Egipt. Atât de mult timp Dumnezeu le-a purtat purtările și ei și-au purtat nelegiuirea lor (Numeri 14,34), și acum când o scenă nouă și mai plăcută urma să fie introdusă, ca un semn de bine, Moise repetă legea pentru ei. Astfel, după ce Dumnezeu a avut o controversă cu ei din pricina vițelului de aur, primul și cel mai sigur semn că Dumnezeu s-a împăcat cu ellos a fost reînnoirea tablelor. Nu există o dovadă și un angajament mai bun al favorii lui Dumnezeu decât punerea legii Sale în inimile noastre, Psalmii 147,19,20. Henry subliniază apoi smerenia lui Moise în împărțirea poverii conducerii. II. Că el nu era ambițios să monopolizeze onoarea conducerii și să-i conducă el însuși singur, ca un monarh absolut, v. 9. Deși era un om la fel de demn de acea onoare și la fel de calificat pentru treabă ca oricare alt om, totuși dorea ca alții să fie luați ca ajutoare ale sale în treabă și în consecință împărțitori cu el în onoare: Nu pot eu singur să port povara, v. 12. Magistratura este o povară. Moise însuși, deși înzestrat în mod eminent pentru ea, a găsit că apasă greu pe umerii săi; ba chiar cei mai buni magistrați se plâng cel mai mult de povară și doresc cel mai mult ajutor și se tem cel mai mult să întreprindă mai mult decât pot împlini. Henry continuă să-i acuze pe oameni de neascultarea și necredința lor. VI. El îi acuză de păcatul de care s-au făcut vinovați cu această ocazie. Deși cei cărora le vorbea acum erau o generație nouă, totuși o pune asupra lor: Voi v-ați răzvrătit și voi ați murmurat; căci mulți dintre aceștia erau atunci în viață, deși sub douăzeci de ani, și poate au fost implicați în revoltă; iar ceilalți au moștenit viciile părinților lor și au suferit pentru ele. Observă ce le pune la socoteală. 1. Neascultare și răzvrătire împotriva legii lui Dumnezeu: N-ați vrut să vă suiți, ci v-ați răzvrătit, v. 26. Respingerea favorurilor lui Dumnezeu este cu adevărat o răzvrătire împotriva autorității Sale. 2. Reflecții invidioase asupra bunătății lui Dumnezeu. Ei au sugerat în mod josnic: Pentru că Domnul ne-a urât, ne-a scos din Egipt, v. 27. Ce putea fi mai absurd, mai nedemn și mai plin de reproș pentru Dumnezeu? 3. O inimă necredincioasă la baza tuturor acestora: Nu ați crezut pe Domnul Dumnezeul vostru, v. 32. Toată neascultarea voastră față de legile lui Dumnezeu și neîncrederea în puterea și bunătatea Lui decurg dintr-o necredință în cuvântul Său. O stare tristă a ajuns la noi când Dumnezeul adevărului veșnic nu poate fi crezut.
Considerați

Consideră

Henry încheie reflectând asupra sentinței de judecată rostite pentru necredință. VII. El repetă sentința rostită asupra lor pentru acest păcat, pe care acum o văzuseră împlinită. 1. Toți au fost condamnați să moară în pustiu și niciunul dintre ei nu trebuie lăsat să intre în Canaan în afară de Caleb și Iosua, v. 34-38. Atât de mult timp trebuie să continue rătăcirile lor în pustiu încât cei mai mulți dintre ei să cadă de la sine, iar cei mai tineri dintre ei să fie tăiați. Astfel ei n-au putut intra din pricina necredinței. Nu a fost încălcarea vreuneia dintre poruncile legii cea care i-a ținut afară din Canaan, nu, nici vițelul de aur, ci necredința lor în acea promisiune care era tipică harului evangheliei, pentru a arăta că niciun păcat nu ne va nimici în afară de necredință, care este un păcat împotriva leacului. 2. Moise însuși a căzut mai târziu sub nemulțumirea lui Dumnezeu pentru un cuvânt pripit pe care l-au provocat să-l rostească: Domnul S-a mâniat pe mine din pricina voastră, v. 37. Pentru că tot vechiul neam trebuie să plece, Moise însuși nu trebuie să rămână în urmă. Necredința lor a lăsat moartea să intre în tabără și, după ce a intrat, chiar și Moise cade sub porunca ei. 3. Totuși aici este milă amestecată cu mânie. (1.) Că, deși Moise nu i-a putut duce în Canaan, Iosua trebuia să o facă (v. 38): Încurajează-l; căci ar fi descurajat să preia o conducere sub a cărei greutate văzuse că Moise însuși a căzut; dar să fie sigur că va împlini ceea ce a fost ridicat să facă: El va face pe Israel să o moștenească. Astfel ceea ce legea nu a putut face, în ce era slabă, Iisus, Iosua nostru, face aducând o nădejde mai bună. (2.) Că, deși această generație nu trebuia să intre în Canaan, următoarea trebuia, v. 39. După cum fuseseră aleși pentru părinții lor, tot așa copiii lor ar fi putut fi pe drept respinși pentru ei. Dar mila se bucură împotriva judecății.
Răspunde
1. Unde în propria ta poveste ți-a spus Dumnezeu: 'Ai locuit destul de mult în acest loc'? 2. Cum ai putea cultiva aceeași smerenie pe care a arătat-o Moise atunci când a împărțit conducerea? 3. În ce domeniu te invită Domnul să crezi promisiunea Sa mai degrabă decât raportul fricii?
Roagă-te
Tată Milostiv, Te lăudăm pentru mărturia credincioasă a faptelor Tale puternice din Deuteronom, care ne cheamă să ne încredem în Cuvântul Tău și să mergem înainte în ascultare smerită, în loc să ne învârtim în necredință. Prin Duhul Tău, iartă-ne teama, întărește-ne inimile ca să luăm în stăpânire fiecare promisiune pe care ne-ai pus-o înainte și scrie Legea Ta în noi, pentru ca prezența Ta să meargă cu noi în toate zilele noastre. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →