← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ezechiel

Ezechiel 47-48 — cu Maclaren

Ezechiel 47-48Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a capitolelor 47 și 48 din Ezechiel, Maclaren dezvăluie viziunea profetului despre un râu dătător de viață care curge din templu. Expunerea sa ne invită să urmărim sursa, adâncimea și puterea transformatoare a acelui râu ca o imagine a prezenței lui Dumnezeu printre poporul său. În următoarele câteva minute vom asculta cuvintele lui Maclaren, oprindu-ne pentru a considera forța lor și pentru a răspunde în rugăciune și reflecție.
Citește

Citire

Întoarceți-vă acum la capitolele 47 și 48 din Ezechiel. Citiți viziunea finală încet, observând râul care izvorăște din templu, adâncimile sale măsurate și viața pe care o aduce pământului și mării. Lăsați imaginile să se așeze înainte de a ne întoarce la expunerea lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a urmări ieșirea râului de sub pragul Templului. Am anticipat deja acest lucru arătând că el curge chiar din Templu. Profetul îl vede ieșind din casă, adică din Sanctuar. El curge prin curtea exterioară a casei, trece pe lângă altar, iese de sub prag și apoi se revarsă pe câmpia de dedesubt. Aceasta este îmbrăcămintea simbolică a gândului că toate binecuvântările spirituale și orice formă imaginabilă de bine omenesc își au originea în faptul că Dumnezeu locuiește cu oamenii. De sub pragul Templului vine apa vieții; și oriunde este adevărat că Dumnezeu locuiește în vreo inimă sau în vreo comunitate, acolo se va auzi clinchetul valurilor sale, iar prospețimea și fertilitatea vor veni din curent. Locuirea lui Dumnezeu cu un om, asemenea locuirii lui Dumnezeu în umanitate prin Întruparea propriului Său Fiu drag, este, ca să zicem așa, deschiderea izvorului ca să se reverse în lume. Așadar, dacă dorim să avem binecuvântările posibile pentru noi, trebuie să ne conformăm condițiilor și să-L lăsăm pe Dumnezeu să locuiască în inimile noastre și să le facă templele Sale; și atunci, de sub pragul acelui templu, de asemenea, se va revărsa, potrivit promisiunii lui Hristos, râuri de apă vie care vor fi mai întâi pentru noi înșine să bem și să fim binecuvântați, iar apoi vor înviora și vor bucura pe alții. El măsoară apoi adâncimea și volumul crescând al râului. Profetul descrie cum tovarășul său, interpretul, a măsurat în josul curentului o mie de coți, aproximativ un sfert de milă, și apele erau până la glezne; altă mie, făcând jumătate de milă de la început, și apa era până la genunchi. Altă mie, sau trei sferturi de milă, și apa era până la brâu; altă mie, aproximativ o milă în total, și apa era de netrecut, 'ape în care să înoți, un râu care nu putea fi trecut'. De unde venea creșterea? Nu existau afluenți. Nu auzim de niciun pârâu lateral care să curgă în corpul principal. De unde venea creșterea? Ea venea din izvorul abundent din sanctuar. Izvorul era mama râului, adică idealul lui Dumnezeu pentru lume, pentru Biserică, pentru creștinul individual, este creșterea rapidă în experiența lor a adâncimii și forței curentului de binecuvântări care împreună alcătuiesc mântuirea. Așadar, ajungem la o întrebare de testare foarte ascuțită. Va spune cineva că ritmul cu care a crescut creștinismul în aceste nouăsprezece secole corespunde viziunii lui Ezechiel, care este idealul lui Dumnezeu? Va spune vreun creștin: 'Propria mea creștere în har și creșterea în adâncimea și plinătatea curgerii râului prin spiritul și viața mea corespund acelui ideal'? La o milă de la sursă râul este de netrecut. Câte mile de la sursa primei noastre experiențe stăm? Câți dintre noi, în loc să avem 'un râu care nu putea fi trecut, ape în care să înoți', avem doar un firicel sărac și aproape stagnant, la fel de puțin adânc sau mai puțin adânc decât la început? Maclaren expune apoi efectele triple ale fertilității, vindecării și vieții. Acestea sunt triple: fertilitate, vindecare, viață. Fertilitate. În Orient, o condiție a fertilității este apa. Irigați deșertul și îl transformați într-o grădină. Dărâmați apeductul și transformați grânarul lumii într-un pustiu. Călătorul, pe măsură ce merge, poate spune unde este un curent de apă după verdeața de pe malurile sale. Călătoriți de-a lungul unui platou și totul este uscat și sterp. Cădeți într-o vale și imediat pământul este îmbrăcat cu tufișuri și arbuști, iar păsările cerului cântă printre ramuri. Și astfel, spune Ezechiel, oriunde vine râul, răsar ca prin magie copaci frumoși 'pe malurile sale, ale căror frunze nu vor veșteji și al căror rod nu va fi mistuit'.
Considerați

Considerare

Maclaren trage o concluzie practică despre sursa necesară a râului deasupra lumii. Această geografie imaginară ne spune că ceea ce trebuie să binecuvânteze lumea trebuie să vină de deasupra lumii. Este nevoie de o cascadă pentru a genera electricitate; puterea care trebuie să intre în umanitate și să se ocupe de mizeriile ei trebuie să aibă sursa mult deasupra obiectelor energiei și compasiunii sale, iar în proporție cu înălțimea de la care cade va fi forța impactului său și puterea de a genera impulsul dătător de viață. Toate eforturile pur umane de reformă socială, râuri care nu izvorăsc din Templu, sunt ca râurile din Mongolia, care curg câteva mile și apoi sunt absorbite de nisipurile fierbinți și se pierd și nimeni nu le mai vede. Doar curentul peren, care iese de sub pragul Templului, se poate susține în deșert, ca să nu mai vorbim de transformarea deșertului într-o Grădină a Edenului. Așadar, reformatorii morali, sociali, intelectuali și politici ar putea merge bine la Ezechiel și să învețe că 'râul apei vieții', care trebuie să vindece pământul sterp și să răcorească pământul însetat, trebuie să vină de sub pragul Templului. În cele din urmă, Maclaren reflectă asupra influenței dătătoare de viață a contrastului dintre cei care primesc râul și cei care nu. Și apoi ultimul gând este influența dătătoare de viață a râului. Totul a trăit oriunde a mers. Contrastați creștinătatea cu păgânismul. Admiteți toată goliciunea și creștinismul doar nominal al unor mari porțiuni de viață în așa-numitele țări creștine și totuși de ce este că pe o parte găsiți stagnare și moarte, iar pe cealaltă activitate mentală și multiplă și progresivitate? Cred că diferența dintre 'poporul care stă în întuneric' și 'poporul care umblă în lumină' este că unul are lumina și celălalt nu, iar activitatea se potrivește luminii, după cum toropeala se potrivește întunericului.
Răspunde

Răspuns

Unde este sursa râului în propria mea viață astăzi? În ce domenii rezist fluxului său adâncitor? Cum aș putea să mă deschid mai deplin lucrării sale vindecătoare și dătătoare de viață?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne al templului, îți mulțumim pentru râul care curge din prezența Ta. Lasă-l să se ridice în inimile noastre și să crească zilnic până când nu va mai putea fi trecut. Vindecă locurile stagnante din noi și adu viață oriunde ajunge. Ferește-ne de mlaștinile sărate care refuză harul Tău. Fie ca curentul Duhului Tău să ne răcorească și să se reverse spre alții, prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →