Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul
Nu o a doua lege, ci o aducere aminte: De ce a cincea carte se numește Deuteronomul
Deschidere
O nouă generație stă pe câmpiile Moabului, la est de Iordan, la pragul pământului făgăduit părinților lor. Părinții lor refuzaseră să intre și pieriseră în pustiu; acum fiii, ajunși la vârsta pe care o aveau părinții când fuseseră numărați prima oară, sunt pe cale să treacă. Fericitul Teodoret de Cir — sobrul exeget antiohian care citește Legea cu grijă atât pentru istoria, cât și pentru scopul ei — își deschide Întrebările asupra acestei a cincea cărți chiar cu numele pe care îl poartă. De ce se numește Deuteronomul, „a doua lege”? Pentru că, răspunde el, nu este de fapt o a doua lege diferită, ci o aducere aminte a legislației de mai înainte, adunată pentru cei care fuseseră prea tineri ca să audă darea Legii la Sinai. Moise își amintește cum i-a condus Dumnezeu, cum au trimis iscoade și au necrezut în Dumnezeul mântuitor, cum generația mai veche a fost oprită de la pământ în timp ce Caleb și Iosua au fost cinstiți, și cum Iosua a fost rânduit de Dumnezeu Însuși ca conducător, general și proroc. Prin toate acestea, Teodoret aude un singur scop pastoral: un învățător care reînnoiește legământul în memoria poporului său înainte de a-l încredința, împreună cu conducerea, altuia — lui Iosua, al cărui nume este chiar Numele lui Iisus, care va conduce pe Israel prin Iordan în moștenire.
Citește
Citire
Citește Deuteronom 1–3 — „Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Moise către tot Israelul dincoace de Iordan, în pustiu.” Moise își amintește porunca de la Horeb: „V-ați așezat destul de mult la acest munte: întoarceți-vă și porniți la drum… Iată, v-am pus înainte pământul: intrați și stăpâniți pământul pe care Domnul l-a jurat părinților voștri.” Își amintește cum povara de a conduce un popor atât de mare era prea grea pentru un singur om și cum au fost rânduiți conducători peste mii, sute, cincizeci și zeci. Povestește trimiterea iscoadelor, refuzul și necredința poporului — „n-ați vrut să mergeți, ci v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru” — și hotărârea ca niciunul din acea generație, în afară de Caleb, să nu vadă pământul cel bun, iar Iosua să aducă pe Israel: „Întărește-l, căci el va face pe Israel să moștenească.” Povestește anii de rătăcire, trecerea pe lângă Edom și Moab și înfrângerea lui Sihon, regele Amoreilor, și a lui Og, regele Basanului, al cărui pat de fier este pomenit ca mărturie a staturii sale. Și îl îndeamnă pe Iosua: „Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru acestor doi regi: așa va face Domnul tuturor împărățiilor prin care vei trece.”
Studiu
De ce a fost numită a cincea carte a dătătorului de lege Deuteronomul? Teodoret răspunde că numele nu trebuie să ne inducă în eroare, făcându-ne să credem că a fost dată o lege nouă și diferită. Întreaga carte este o adunare a celor ce fuseseră deja date:
Deuteronomul conține deci un rezumat al celor legiferate și înfăptuite în Exod, Levitic și Numeri. El enunță principiul fără echivoc, ancorându-l în prologul prorocului însuși:
Nu o a doua lege a dat, ci o aducere aminte a legislației de mai înainte. Ocazia acestei aduceri aminte este trecerea unei generații și ridicarea alteia. Părinții refuzaseră pământul și fuseseră mistuiți în pustiu; fiii lor, acum majori, trebuie învățați din nou:
Îi învață din nou prin proroc legea pe care o dăduse taților lor fărădelege.
Considerați
Considerare
Citirea numelui „Deuteronom” de către Teodoret este o mică parabolă a felului în care Dumnezeu lucrează cu poporul Său. Legea nu se înmulțește la nesfârșit; ea se reînnoiește în memorie. Același legământ este predat din nou celor care nu l-au putut primi prima oară, ca cuvântul să fie întărit prin repetare. Exact asta face Biserica în fiecare veac: ea nu inventează evanghelii noi, ci continuă să amintească singura Evanghelie, învățând copiii ceea ce au fost învățați părinții, ca legământul să fie viu în fiecare generație. Iar figura din centrul expunerii lui Teodoret este Iosua. Teodoret subliniază de ce Moise insistă asupra rânduielii sale, arătând că conducerea trece prin alegerea lui Dumnezeu, nu a omului:
cât era încă în viață, a încredințat conducerea altuia și că aceștia trebuie să asculte de Iosua și să facă ce poruncește el. Moise, marele dătător de lege și mijlocitor, nu poate el însuși să aducă poporul în moștenire; el încredințează conducerea lui Iosua — Ἰησοῦς, Iisus, fiul lui Navi — care va trece pe Israel prin apele Iordanului în pământul făgăduit. Biserica a auzit întotdeauna în aceasta cel mai adânc tip: Legea dată prin Moise nu ne putea aduce în Împărăție, dar adevăratul ei scop era să ne conducă la Hristos, noul Iosua, al cărui Nume înseamnă „Domnul mântuiește”, care singur conduce poporul Său prin apele botezului în moștenirea sfinților. Grija sobră a lui Teodoret ca „conducătorul să fi primit rânduiala de la Dumnezeu” deschide astfel, fără încordare, spre taina că întreaga iconomie a Legii a fost orânduită spre Cel care poartă cu adevărat acest Nume. O generație a pierit din pricina necredinței; o nouă generație trece prin credință, urmând pe Cel pe care Dumnezeu Însuși L-a rânduit.
Răspunde
Răspuns
Primește mai întâi blândețea lui Dumnezeu în însăși forma acestei cărți. El nu strivește noua generație cu eșecul părinților; El îi învață cu răbdare din nou. Așa învață că cuvântul lui Dumnezeu este dat ca să fie pomenit, nu auzit o singură dată și uitat. Ceea ce ți s-a predat ca unui copil, ceea ce ai auzit de o sută de ori în Biserică, ți se dă din nou astăzi — nu ca o povară, ci ca un legământ reînnoit în memoria ta. Nu disprețui cuvântul familiar; lasă-l să fie întărit în tine prin repetare, așa cum spune Teodoret că Moise l-a întărit în Israel. Și învață din necredința care a pierit în pustiu. O întreagă generație a stat la marginea pământului și n-a vrut să intre, pentru că nu a crezut în Dumnezeul mântuitor și n-a trecut niciodată. Nu fi ca ei. Pământul este pus înaintea ta; noul Iosua, Hristos Însuși, a mers înaintea ta prin ape. Când Dumnezeu spune „intră și stăpânește”, nu da înapoi de frică, numărând uriașii și cetățile cu ziduri. Urmează pe Cel pe care Dumnezeu L-a rânduit, care a biruit deja, și treci prin credință în moștenirea pe care a făgăduit-o.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeul nostru, care ai scos pe poporul Tău din robie și i-ai dat Legea Ta, și care, când o generație a căzut în pustiu prin necredință, ai învățat cu răbdare pe următoarea același legământ din nou: scrie cuvântul Tău cu tărie pe inima mea și nu-mi îngădui să disprețuiesc poruncile familiare pe care le-am auzit din tinerețe, ci primește-le zilnic ca pe un legământ reînnoit în mine. Nu ai dat o a doua lege diferită, ci o aducere aminte a celei dintâi; așa păstrează-mă cu minte de toate cele ce m-ai învățat, ca memoria mea să nu slăbească și dragostea mea să nu se răcească. Precum L-ai rânduit pe Iosua, care poartă Numele mântuitor, să conducă pe poporul Tău prin Iordan în pământul făgăduinței, așa ne-ai dat pe adevăratul Iosua, Hristos Dumnezeul nostru, să ne conducă prin apele botezului în Împărăția Ta cea veșnică. Dăruiește-mi nu necredința celor ce n-au vrut să intre, ci credința celor ce trec; și, urmând pe Cel pe care L-ai rânduit, adu-mă la urmă în moștenirea pe care ai pregătit-o. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, cu Tatăl și cu Duhul cel Preasfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →