Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Ps 75-76 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Psalmii 75 și 76 oferă o îndrumare constantă credincioșilor care văd lucrarea lui Dumnezeu în ridicarea și căderea națiunilor. Henry arată cum cântecele antice celebrează suveranitatea divină chemând în același timp poporul lui Dumnezeu la încredere umilă și slujire credincioasă. În aceste două psalmi auzim atât avertismentul pentru cei mândri cât și mângâierea pentru cei blânzi. Expunerea sa măsurată ne ajută să citim titlurile oricărei epoci cu ochii credinței. În timp ce începem această lecție, invităm același Duh care a inspirat psalmii să ne deschidă inimile la perspectivele lui Henry și la Cuvântul viu pe care îl slujesc.
Citește
Citire
Luați câteva momente liniștite pentru a citi Psalmii 75 și 76 de la început până la sfârșit. Ascultați notele gemene ale mulțumirii și fricii sfinte care străbat ambele cântece. Observați cum psalmistul trece de la mărturia personală la adevărul universal și apoi la hotărârea practică. Lăsați cuvintele să se așeze înainte de a ne întoarce la reflecțiile lui Matthew Henry asupra lor.
Studiu
Henry începe prin a analiza lauda psalmistului.
I. Psalmistul aduce lui Dumnezeu lauda pentru înălțarea sa la cinste și putere și pentru celelalte lucruri mari pe care le-a făcut pentru el și pentru poporul său Israel (v. 1): Ție, Dumnezeule, îți aducem mulțumire pentru toate binefacerile pe care ni le-ai dăruit; și iarăși, Ție îți aducem mulțumire; căci mulțumirile noastre trebuie repetate adesea. Oare nu ne-am rugat adesea pentru îndurare când o căutam; și vom socoti că este de ajuns o dată sau de două ori să mulțumim când am primit-o? Nu numai eu dau mulțumire, ci noi dăm, și eu și toți prietenii mei. Dacă împărtășim cu alții îndurările lor, trebuie să ne unim cu ei în laudele lor. 'Ție, Dumnezeule, autorul îndurărilor noastre (și nu vom da acea slavă instrumentelor care Ți se cuvine doar Ție), Îți aducem mulțumire; căci numele Tău este aproape (căci împlinirea deplină a făgăduinței Tale făcute lui David nu este departe) lucrările Tale minunate, pe care le-ai făcut deja pentru el, o dovedesc.' Notați, 1. Sunt multe lucrări pe care Dumnezeu le face pentru poporul Său care pot fi numite cu adevărat lucrări minunate, în afara cursului obișnuit al providenței și cu totul dincolo de așteptarea noastră. 2. Aceste lucrări minunate dovedesc apropierea numelui Său; ele arată că El Însuși este aproape, aproape de noi în ceea ce Îl chemăm, și că este pe cale să facă lucruri mari pentru poporul Său, în urmărirea scopului și făgăduinței Sale. 3. Când lucrările minunate ale lui Dumnezeu dovedesc apropierea numelui Său, este datoria noastră să Îi aducem mulțumire, iar și iar să Îi aducem mulțumire.Henry expune apoi primul mare adevăr privind izvorul puterii.
1. Că de la Dumnezeu singur primesc împărații puterea lor (v. 6, 7), și de aceea numai lui Dumnezeu David voia să dea lauda înălțării sale; având puterea de la Dumnezeu, o va folosi pentru El, și de aceea erau nebuni cei ce ridicau cornul împotriva lui. Vedem revoluții ciudate în state și împărății și suntem surprinși de rușinea subită a unora și înălțarea altora; suntem plini de astfel de schimbări când se întâmplă; dar aici suntem îndrumați să privim la autorul lor și ni se arată unde este originea puterii și de unde vine promovarea. De unde vine preferința la împărății, la suveranitatea lor? Și de unde vin preferințele în împărății, la locuri de putere și încredere în ele? Cea dintâi nu depinde de voia poporului, nici cea din urmă de voia principelui, ci ambele de voia lui Dumnezeu, care are toate inimile în mâinile Sale; la El trebuie deci să privească cei ce caută preferință, și atunci încep drept. Ni se spune aici, (1.) Negativ, pe ce cale nu trebuie să căutăm izvorul puterii: Promovarea nu vine de la răsărit, nici de la apus, nici de la pustiu, adică nici de la pustiul de la nordul Ierusalimului, nici de la cel de la sud; astfel că vântul favorabil al preferinței nu trebuie așteptat să sufle din niciun punct al busolei, ci numai de sus, direct de acolo. Oamenii nu pot câștiga promovare nici prin înțelepciunea sau bogăția copiilor răsăritului, nici prin forțele numeroase ale insulelor neamurilor, care zăceau la apus, nici ale Egiptului sau Arabiei, care zăceau la sud; niciun zâmbet concurent al cauzelor secunde nu va ridica pe oameni la preferință fără cauza întâi. Episcopul învățat Lloyd (Serm. in loc.) dă această glosă asupra ei: 'Toți oamenii socoteau originea puterii a fi din cer, dar de la cine mulți nu știau; națiunile răsăritene, care erau în general date astrologiei, socoteau că vine de la stelele lor, mai ales de la soare, zeul lor. Nu, spune David, nu vine nici de la răsărit, nici de la apus, nici de la răsăritul sau apusul unui astfel de planet sau constelații, nici de la sud, nici de la înălțarea soarelui sau a vreunei stele în mijlocul cerului.' El nu menționează nordul, pentru că nimeni nu presupunea că vine de acolo; sau pentru că același cuvânt care înseamnă nord înseamnă locul secret, și din secretul sfatului lui Dumnezeu vine, sau de la oracolul din Sion, care zăcea pe latura de nord a Ierusalimului. Notați, Niciun vânt nu este atât de bun încât să sufle promovare, decât așa cum îndrumă Cel ce are vânturile în pumnii Săi. (2.) Pozitiv: Dumnezeu este judecătorul, guvernatorul sau arbitrul. Când părțile se luptă pentru premiu, El coboară pe unul și ridică pe altul după cum socotește de cuviință, ca să slujească propriilor Sale scopuri și să aducă la împlinire propriile Sale sfaturi. În aceasta acționează prin prerogativă și nu este răspunzător față de noi pentru niciuna dintre aceste chestiuni; nici nu este vreo pagubă, primejdie sau rușine că El, care este infinit de înțelept, sfânt și bun, are o putere arbitrară și despotică de a ridica și a coborî pe cine, când și cum Îi place. Aceasta este un motiv bun pentru care magistrații trebuie să conducă pentru Dumnezeu ca cei ce trebuie să dea socoteală Lui, pentru că prin El împărătesc împărații.Henry continuă cu al doilea adevăr privind paharul judecății.
2. Că de la Dumnezeu singur toți trebuie să primească osânda lor (v. 8): În mâna Domnului este un pahar, pe care Îl pune în mâinile copiilor oamenilor, un pahar al providenței, amestecat (după cum socotește de cuviință) din multe ingrediente, un pahar al necazului. Suferințele lui Hristos sunt numite un pahar, Matei 20:22; Ioan 18:11. Judecățile lui Dumnezeu asupra păcătoșilor sunt paharul mâinii drepte a Domnului, Habacuc 2:16. Vinul este roșu, însemnând mânia lui Dumnezeu, care este turnată în judecățile executate asupra păcătoșilor și este pelinul și fierea în necaz și nenorocire. Este citit ca foc, roșu ca sânge, căci arde, ucide. Este plin de amestec, pregătit în înțelepciune, ca să răspundă scopului. Sunt amestecuri de îndurare și har în paharul necazului când este pus în mâinile propriului popor al lui Dumnezeu, amestecuri de blestem când este pus în mâinile celor răi; este vin amestecat cu fiere. Aceste potire, (1.) Sunt turnate peste toți; vezi Apocalipsa 15:7; 16:1; unde citim despre îngeri turnând potirele mâniei lui Dumnezeu peste pământ. Câteva picături din această mânie pot cădea peste oameni buni; când judecățile lui Dumnezeu sunt răspândite, ei au partea lor în calamitățile comune; dar, (2.) Drojdia paharului este păstrată pentru cei răi. Calamitatea însăși nu este decât vehiculul în care este turnată mânia și blestemul, partea de sus având puțin din turnătură; dar sedimentul este mânie curată, și aceea va cădea la partea păcătoșilor; ei au drojdia paharului acum în spaimele conștiinței și mai târziu în chinurile iadului. Le vor stoarce, ca să nu rămână nici o picătură din mânie în urmă, și le vor bea, căci blestemul va intra în măruntaiele lor ca apa și ca untdelemnul în oasele lor. Paharul indignării Domnului va fi pentru ei un pahar de cutremur, cutremur veșnic, Apocalipsa 14:10. Paharul omului rău, cât timp prosperă în lume, este plin de amestec, dar ce e mai rău este la fund. Cei răi sunt păstrați pentru ziua judecății.
Considerați
Considerare
Henry introduce contextul pentru Psalmul 76.
Acest psalm pare să fi fost scris cu ocazia unei mari biruințe obținute de biserică asupra vreunui dușman amenințător sau altul și destinat să împodobească triumful. LXX îl numește 'O cântare asupra Asirienilor', de unde mulți interpreți buni presupun că a fost scris când armata lui Sanherib, care asedia Ierusalimul, a fost nimicită cu totul de un înger nimicitor în vremea lui Ezechia; și mai multe pasaje din psalm sunt foarte aplicabile la acea lucrare minunată: dar a fost un triumf religios cu ocazia altei biruințe, în vremea lui Iosafat, care ar fi putut la fel de bine să fie subiectul acestui psalm (2 Cronici 20:28), și ar fi putut fi numit 'o cântare a lui Asaf' pentru că era întotdeauna cântată de fiii lui Asaf. Sau ar fi putut fi scris de Asaf care a trăit în vremea lui David, cu ocazia numeroaselor triumfuri cu care Dumnezeu a binevoit să cinstească acea domnie. Cu ocazia acestei biruințe glorioase, oricare ar fi fost, I. Psalmistul felicită fericirea bisericii de a-L avea pe Dumnezeu atât de aproape, ver. 1-3. II. El celebrează slava puterii lui Dumnezeu, din care aceasta a fost o ilustrare strălucită, ver. 4-6. III. El deduce de aici ce motiv au toți să se teamă înaintea Lui, ver. 7-9. Și, IV. Ce motiv au poporul Său să se încreadă în El și să Îi plătească jurămintele, ver. 10-12. Este un psalm potrivit pentru o zi de mulțumire, din pricina succeselor publice, și nu nepotrivit în alte vremuri, pentru că nu este niciodată în afara sezonului să Îl slăvim pe Dumnezeu pentru lucrurile mari pe care le-a făcut pentru biserica Sa odinioară, mai ales pentru biruințele Răscumpărătorului asupra puterilor întunericului, din care toate acele biruințe din Vechiul Testament au fost tipuri, cel puțin cele celebrate în psalmi.
Răspunde
Răspuns
Unde în propria ta viață ai nevoie cel mai mult să-ți amintești că promovarea vine numai de la Dumnezeu? Cum ar putea imaginea paharului din mâna Domnului să schimbe felul în care vezi necazurile actuale? În ce fel practic poți tăia un 'corn' al mândriei sau ridica un 'corn' al dreptății astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeul nostru, Te lăudăm ca pe Judecătorul cel drept care înalți și cobori după voia Ta desăvârșită. Păzește-ne să nu ne înălțăm coarnele în mândrie și dă-ne har prin Duhul Tău să primim cu smerită încredere paharul pe care l-ai măsurat. Fixează-ne nădejdea pe biruința pe care ai câștigat-o în Hristos până când orice genunchi se va pleca înaintea Lui. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →