Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul
Deuteronomul 19-20 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la comentariul lui Ioan Calvin despre capitolele 19 și 20 din Deuteronom, unde reformatorul explică cu atenție instrucțiunile lui Dumnezeu privind dreptatea, protecția vieții și conduita în război. Calvin arată cum aceste legi antice dezvăluie inima lui Dumnezeu pentru echitate, milă și o societate ordonată chiar și în mijlocul conflictului. Perspectivele sale ne ajută să vedem principiile durabile din spatele orașelor de refugiu, mărturiei de încredere și războiului restrâns. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale, suntem invitați să reflectăm la modul în care dreptatea și compasiunea lui Dumnezeu modelează atât conduita personală cât și viața comunitară. Fie ca acest studiu să ne aprofundeze reverența față de Dumnezeu care prețuiește fiecare viață și își cheamă poporul să umble în înțelepciune.
Citește
Vă invităm să citiți capitolele 19 și 20 din Deuteronom încet și cu rugăciune. Ascultați preocuparea lui Dumnezeu pentru dreptate în cazurile de moarte accidentală, nevoia de martori demni de încredere și limitele atente puse asupra conduitei lui Israel în luptă. Observați cum aceste capitole echilibrează protecția celor nevinovați cu responsabilitatea pentru greșeală. Pe măsură ce citiți, cereți Duhului să vă pregătească inima pentru reflecțiile lui Calvin asupra acelorași pasaje.
Studiu
Calvin începe prin a examina distincția dintre uciderea neintenționată și cea intenționată în prevederea orașelor de refugiu.
1. Când Domnul Dumnezeul tău va fi nimicit neamurile. Moise repetă aceleași porunci pe care tocmai le-am analizat, ca, în privința omorurilor, poporul să facă deosebire între neintenționat și crimă. În acest scop, el desemnează șase cetăți, în care cei care și-au dovedit nevinovăția înaintea judecătorilor să se odihnească în pace și ascundere. Într-un cuvânt, el definește cine este scutit de pedeapsă, și anume acela care și-a ucis aproapele din neștiință, așa cum am văzut mai înainte; și aceasta este drept, deoarece voința este singura sursă și cauză a criminalității și, prin urmare, unde nu există sentiment rău intenționat, nu există crimă. Dar, ca nu cumva sub pretextul neintenționatului să scape cei care sunt de fapt vinovați, se adaugă un semn de distincție, adică să nu fi existat ură înainte; și despre aceasta se dă un exemplu, dacă doi prieteni ar fi ieșit împreună într-o pădure și, fără nicio ceartă sau altercație, capul securii ar fi alunecat din mâna unuia dintre ei și l-ar fi lovit pe celălalt. Dumnezeu, așadar, poruncește cu dreptate ca motivul crimei să fie investigat și arată cum poate fi aflat, și anume dacă a existat vreo animozitate anterioară sau dacă a izbucnit vreo ceartă. Căci este de necrezut ca cineva să fie atât de rău încât să se arunce gratuit într-un păcat atât de abominabil. Trebuie observat, totuși, că nu era loc pentru această presupunere decât într-o chestiune îndoielnică; căci dacă cineva și-ar înjunghia aproapele cu o sabie scoasă sau ar arunca o suliță în pieptul lui, cercetarea ar fi de prisos, deoarece intenția vinovată ar fi pe deplin evidentă.Trecând la cerința mai multor martori, Calvin scrie:
Așa cum severitatea Sa în a pretinde pedeapsa, acolo unde omorul a fost comis fără îndoială, arată cât de mult prețuiește Dumnezeu viața oamenilor, tot așa calificarea pe care o găsim aici declară că El are aceeași grijă pentru păstrarea sângelui nevinovat. Căci, deoarece prea mare credulitate i-ar împinge adesea pe judecători să condamne pe nevinovați, El aplică aici un remediu acestui rău, interzicând ca crima să fie pedepsită decât dacă este dovedită prin mărturie sigură. Deși El a înscris în mod natural această lege în fiecare inimă, totuși a vrut ca ea să fie scrisă, pentru ca respectarea ei printre israeliți să fie mai sfântă; căci nimic nu este mai periculos decât a expune viețile oamenilor limbii unei singure persoane; dar, unde consimțământul a doi sau trei este cântărit cu atenție, orice minciună ascunsă este de cele mai multe ori detectată.Despre legile asediului, Calvin abordează protecția pomilor fructiferi.
19. Când vei asedia o cetate mult timp. Nu am ezitat să anexez această poruncă la a opta poruncă, căci atunci când Dumnezeu pune o restricție asupra libertății de a provoca răni chiar în căldura războiului, în privința tăierii pomilor, cu atât mai mult a dorit ca poporul Său să se abțină de la toate faptele vătămătoare în timp de pace. Suma este că, deși legile războiului deschideau poarta jafului și răpirii, totuși trebuia să se ferească, pe cât posibil, ca pământul, fiind pustiit, să nu devină sterp pentru viitor; pe scurt, prada trebuia luată de la dușman astfel încât avantajul rasei umane să fie totuși luat în considerare și ca posteritatea să poată fi încă hrănită de pomii care nu ajung repede la vârsta roditoare. El poruncește să se cruțe pomii fructiferi, mai întâi de toate, din acest motiv, deoarece ei oferă hrană tuturor oamenilor; și astfel binecuvântarea lui Dumnezeu se manifestă în ei. Apoi adaugă, ca al doilea motiv, că pomii sunt expuși oricui, prin care semnifică faptul că războiul nu trebuie purtat cu ei ca cu oamenii. Acest pasaj este într-adevăr explicat în mod diferit, dar sensul pe care l-am ales se potrivește foarte bine și pare a fi cel corect. Căci, deși litera h este demonstrativă, conform regulilor gramaticii, și astfel indică dușmanul; totuși, în opinia mea, propoziția trebuie luată interogativ. Dar mtsvr, matzor, înseamnă mai degrabă un bastion decât un asediu. Dumnezeu, așadar, reproșează indirect prostia și nebunia oamenilor care, când sunt înarmați, își exercită puterea împotriva unui pom care nu se mișcă din loc, ci așteaptă să-i întâmpine. Astfel, câmpul deschis este contrastat cu bastionul. Între timp, Dumnezeu permite ca bastioanele și palisadele și alte mașini folosite în asedii să fie făcute din pomi care nu rodesc și prevede doar ca furtuna războiului, care ar trebui să fie momentană, să nu dezbrace pământul de podoabele sale pentru mulți ani. Totuși, nu se stabilește o regulă atât de strictă încât un pom fructifer să nu poată fi tăiat dacă necesitatea o cere; dar Dumnezeu îi reține pe israeliți de la a se da pradă distrugerii și pustiirii sub impulsul mâniei și urii și uitând chemările umanității.
Considerați
Reflectează
Calvin leagă aceste reglementări de război de porunca mai largă împotriva omorului.
Dar dacă Dumnezeu ar fi vrut ca poporul Său să fie atent la umanitate chiar în mijlocul zgomotului armelor, putem deduce de aici cât de mult Îi displace Lui vărsarea de sânge omenesc. Chiar și pe cei pe care i-a înarmat cu autoritatea Sa, El i-ar fi vrut totuși dispuși la clemență și le reține ardoarea, ca nu cumva să păteze cu sânge săbiile date lor prin îngăduința Sa. Cum, atunci, va fi îngăduit unei persoane particulare să ia sabia cu scopul de a-și ucide fratele? Acum înțelegem obiectul instrucțiunilor date aici și cât de potrivit sunt legate de a șasea poruncă.Mai mult, Calvin reflectă asupra limitelor severității permise în cucerire.
12. Iar dacă nu va face pace. Îngăduința dată aici pare să confere o licență prea mare; căci, deoarece scriitorii păgâni poruncesc ca și cei învinși să fie cruțați și poruncesc ca aceia care depun armele și se aruncă pe credința generalului să fie admiși la milă, deși berbecul de asediu ar fi făcut de fapt o breșă în zid, cum dă Dumnezeu, Tatăl îndurărilor, sancțiunea Sa pentru vărsarea de sânge nediscriminată? S-a afirmat deja că i s-a acordat mai mult evreilor din cauza împietririi inimii lor decât le era drept îngăduit. Fără îndoială, prin legea dragostei, chiar și bărbații înarmați ar trebui cruțați, dacă, aruncând sabia, cer milă; în orice caz, nu era îngăduit să ucizi decât pe cei care erau prinși în arme și cu sabia în mână. Această permisiune, așadar, de a măcelări, care se extinde la toți bărbații, este departe de perfecțiune. Dar, deși în ferocitatea lor evreii ar fi suportat cu greu ca perfecțiunea echității să le fie prescrisă, totuși Dumnezeu ar fi vrut cel puțin să le rețină violența excesivă de a merge până la extremitatea cruzimii. Întrebarea este despre cetățile luate cu forța, unde se întâmplă uneori că nu se ține seama de nicio distincție de sex sau vârstă; această inumanitate este aici atenuată, deoarece nu aveau voie să ucidă nici femeile, nici copiii.
Răspunde
Cum pune accentul lui Calvin pe intenție în cazurile de moarte la încercare modul în care vezi dreptatea astăzi? În ce domenii ale vieții simți că Dumnezeu te cheamă la o grijă mai mare pentru protejarea celor nevinovați? Cum ar putea reținerea pe care Calvin o evidențiază în război să-ți modeleze abordarea conflictului și a milei în relațiile zilnice?
Roagă-te
Doamne Suveran, care în legea legământului Tău ai statornicit locuri de refugiu și ai cerut mărturia unor martori credincioși ca să păzești sfințenia vieții, dă-ne har să urmărim dreptatea îmblânzită de milă, așa cum poruncește Cuvântul Tău. Întărește inimile noastre împotriva judecății pripite și, în orice conflict, învață-ne să ne odihnim în puterea Ta suverană mai degrabă decât în propria noastră tărie. Conformează cuvintele, hotărârile și faptele noastre la ascultarea credinței, pentru ca numai Numele Tău să fie înălțat. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →