← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Matei

Matei 9 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock

Matei 9Comentariul Bibliei Haydock20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul Catolic al Familiei al lui Haydock la capitolul 9 din Matei. Comentariul Catolic al lui Haydock adună perspectivele Părinților Bisericii și ale exegeților catolici de mai târziu pentru a lumina textul Evangheliei pentru familii și persoane care caută o întâlnire mai profundă cu Hristos. În următoarele minute vom citi capitolul, vom studia pasaje alese din comentariu, vom reflecta asupra implicațiilor sale doctrinare și practice, vom răspunde cu meditație și vom încheia cu rugăciune. Duhul Sfânt să ne călăuzească meditația asupra milei și puterii Domnului.
Citește

Citire

Luați Biblia și citiți Matei capitolul 9 încet și cu rugăciune. Observați succesiunea vindecărilor, chemarea lui Matei și convorbirile despre post și autoritate. Lăsați cuvintele evanghelistului să se așeze în inima voastră înainte de a vă întoarce la Comentariul Catolic al lui Haydock pentru mai multă lumină asupra acestor evenimente sfinte.
Studiu
Haydock începe cu reflecții asupra paraliticului și cuvintele iertării. Păcatele îți sunt iertate. Nu aflăm că bolnavul a cerut aceasta; dar era binele mult mai mare și pe care fiecare ar trebui să-l prefere înaintea sănătății trupului. (Witham) --- Spune aceasta pentru că dorea să declare cauza bolii și să o îndepărteze înainte de a îndepărta boala însăși. Dorea de asemenea să arate paraliticului ce ar fi trebuit să ceară în primul rând. (Menochius) --- Bolnavul cere sănătate trupească, dar Hristos îi redă mai întâi sănătatea sufletului, din două motive: 1. Ca să sugereze privitorilor că intenția principală a venirii Sale în lume era vindecarea răului sufletului și să le arate că vindecarea spirituală trebuie cel mai mult dorită și cerută. Infirmitățile trupești, după cum aflăm în multe locuri din textul sacru, sunt doar consecințele păcatelor pacientului. În Sf. Ioan (cap. iii), Hristos îi spune omului pe care l-a vindecat să nu mai păcătuiască, ca nu cumva să i se întâmple ceva mai rău; iar Sf. Pavel spune că mulți dintre corinteni erau chinuiți de diverse boli și de moarte din cauza primirii nevrednice a Trupului Domnului. Un al doilea motiv pentru care Hristos a iertat bolnavului păcatele a fost ca să ia prilej din murmurările fariseilor pentru a vorbi mai clar despre puterea și divinitatea Sa, pe care le-a dovedit nu numai prin redarea instantanee a sănătății omului, ci și printr-o altă minune la fel de mare și concludentă, care consta în a vedea gândurile pe care nu le exprimaseră niciodată; căci evanghelistul observă că murmurau în inimile lor. Apoi vindecă pe omul bolnav pentru a arăta, spune el, că Fiul Omului are putere să ierte păcatele. (Jansenius) --- Putem observa de asemenea aici că atunci când Hristos le-a dat mai târziu apostolilor misiunea lor și i-a împuternicit să predice întregii lumi, le comunică aceeași putere și pare să se refere la minunile pe care le săvârșise pentru a dovedi că El însuși avea puterea pe care le-o dădea. Toată puterea, spune El, Mi s-a dat în cer și pe pământ. Precum M-a trimis Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi. ... Cărora le veți ierta păcatele, le sunt iertate. (Haydock) --- Văzând credința lor. Nu rezultă de aici, cum ar vrea Calvin, că numai credința ne va mântui. Căci Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Credința este într-adevăr un lucru mare și mântuitor și fără ea nu se poate dobândi mântuirea.” Dar aceasta nu va fi de ajuns prin ea însăși fără fapte bune; căci Sf. Pavel ne îndeamnă, pe noi care ne-am făcut vrednici de a participa la tainele lui Hristos, astfel (Evrei cap. iv): „Să ne grăbim, deci, să intrăm în acea odihnă.” Ne spune să ne grăbim, adică numai credința nu va fi de ajuns, ci trebuie să ne străduim toată viața prin fapte bune să ne facem vrednici să intrăm în împărăția cerurilor: căci dacă acei israeliți care au murmurat și nu au vrut să suporte necazurile pustiei nu au fost, din această cauză, lăsați să intre în pământul făgăduinței, cum putem crede că suntem vrednici de împărăția cerurilor (închipuită de pământul făgăduinței) dacă nu vom suferi în această lume ostenelile faptelor bune. (Sf. Ioan Gură de Aur) --- De aici Sf. Ambrozie concluzionează că Mântuitorul nostru este mișcat să ne asculte cererile prin invocarea sfinților, deoarece a iertat chiar și acestui om păcatele sale prin credința celor ce l-au adus. Cu cât mai mare va fi atunci eficacitatea rugăciunilor sfinților? Barardius. --- Hristos nu cere întotdeauna credință de la bolnavii care doresc să fie vindecați, ci pare să fi renunțat la ea în multe ocazii; de exemplu, în cazurile celor vindecați de El și posedați de diavol. (Sf. Ioan Gură de Aur) --- Fiule, etc. O, minunata smerenie a Dumnezeului-om! Isus privește cu mulțumire pe acest nenorocit pe care preoții evrei disprețuiesc să-l privească și, în mijlocul tuturor mizeriilor sale, îl numește fiul Său. (Sf. Toma de Aquino) --- Citiseră ce spusese Isaia: Eu sunt, Eu sunt Cel care șterge păcatele tale: ego sum, ego sum ipse, qui deleo iniquitates tuas, xliii. 25.: dar nu citiseră sau, cel puțin, nu înțeleseseră ce spune același profet, liii. 6. Domnul a pus asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor: posuit Dominus in eo iniquitatem omnium nostrum. Nici nu își aminteau mărturia Botezătorului: iată Mielul lui Dumnezeu, iată pe Cel care ridică păcatul lumii. (Ioan i. 29.) (Maldonatus) Despre chemarea lui Matei, comentariul notează auto-referința evanghelistului. Numit Matei. Este remarcat de Sf. Ieronim că celălalt evanghelist, din respect pentru acest apostol, nu l-a numit Matei (numele sub care era cunoscut de obicei), ci Levi; pe când el, în propria sa evanghelie, pentru a arăta bunătatea lui Dumnezeu care dintr-un vameș făcuse un apostol, se numește pe sine Matei vameșul. (Sf. Toma de Aquino) --- (Sf. Augustin, de Concor. Evan.) Este foarte probabil, spune Sf. Augustin, că Sf. Matei nu menționează ce i s-a întâmplat înainte de a începe să-L urmeze pe Isus; căci se presupune că acest evanghelist a fost chemat anterior predicii de pe munte; căci Sf. Luca a numit pe cei 12 care au fost aleși și îi numește apostoli. Sf. Matei menționează chemarea sa la apostolat ca una dintre minunile săvârșite de Isus, căci cu siguranță a fost o mare minune ca un vameș să devină apostol. --- S-a ridicat și L-a urmat. Când auzim glasul lui Dumnezeu chemându-ne la virtute, nu trebuie să întârziem. Diavolul, spune Sf. Vasile, nu ne sfătuiește să ne întoarcem cu totul de la Dumnezeu, ci doar să amânăm convertirea noastră pentru un timp viitor. Ne fură timpul prezent și ne dă speranțe pentru viitor. Dar când acela vine, îl fură și pe acela în același mod; și astfel, dându-ne plăcere prezentă, ne jefuiește întreaga viață. (Sf. Vasile) --- Stând la vamă. Isus l-a chemat pe Sf. Matei cu doar două cuvinte, urmează-Mă; și îndată el a lăsat totul și a devenit ucenicul Său; fără îndoială printr-o inspirație și un motiv particular al harului divin. (Witham) Haydock continuă cu învățătura Domnului despre milă mai degrabă decât jertfă. N-am venit. Cei drepți par a fi menționați ironic, precum se spune în Facere: Iată, Adam a devenit ca unul dintre noi: și dacă Mi-e foame, nu-ți voi spune. (Psalm xlix.) Căci Sf. Pavel afirmă că niciunul pe pământ nu era drept: toți au păcătuit și au nevoie de slava lui Dumnezeu. (Romani iii.) (Sf. Ioan Gură de Aur, hom. xxxi.) --- Hristos a venit să cheme pe toți oamenii, drepți și nedrepți, deoarece l-a chemat pe Natanael, care era un om drept. Dar înțelesul acestor cuvinte este: N-am venit să vă chem pe voi, cărturari și farisei, care vă socotiți drepți și disprețuiți pe alții și care credeți că nu aveți nevoie de medic; ci am venit să-i chem pe cei ce se recunosc păcătoși. Teofilact. --- Sau înțelesul poate fi: „N-am venit să chem pe cei drepți la pocăință, de care nu au nevoie;” astfel în Sf. Luca (cap. v.) N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință. Sau iarăși, înțelesul poate fi: N-am venit să chem pe cei drepți, pentru că nu există drepți prin ei înșiși și care nu au nevoie de venirea Mea. Sf. Pavel spune: Toți au păcătuit, ca mai sus. (Menochius) --- Milă și nu jertfă. Hristos preferă aici mila jertfei; căci, precum spune Sf. Ambrozie, nu există virtute atât de potrivită unui creștin ca mila, dar mai ales mila față de săraci. Căci dacă dăm bani săracilor, în același timp îi dăm viață: dacă îmbrăcăm pe cel gol, ne împodobim sufletele cu haina dreptății: dacă primim sub acoperișul nostru pe cel sărac fără adăpost, vom face în același timp prieteni cu sfinții din cer și vom fi primiți de ei mai târziu în locuințele lor veșnice. (Sf. Ambrozie) --- Vreau milă și nu jertfă: aceste cuvinte apar în profetul Osea, cap. vi. Fariseii credeau că fac o mare jertfă și acceptabilă lui Dumnezeu rupând orice legătură cu păcătoșii; dar Dumnezeu preferă mila medicului milostiv care frecventează compania păcătoșilor, dar doar pentru a-i vindeca. (Bible de Vence)
Considerați

Considerare

Haydock încheie secțiunea notând răspunsul poporului de teamă și laudă. S-au temut și L-au preamărit pe Dumnezeu. Aici se poate observa că poporul, înainte de a lăuda, s-a temut de Dumnezeu, căci frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii. Iar Sf. Vasile spune că frica, ca un bun călăuzitor, ne duce în mod necesar la evlavie; iar dragostea ne ia, după ce am fost exersați puțin în frică, ne face oameni desăvârșiți. (Sf. Vasile)
Răspunde

Răspuns

Cum mă invită iertarea oferită paraliticului să aduc propriile mele păcate ascunse la Hristos? În ce fel sunt chemat, asemenea lui Matei, să las totul și să-L urmez pe Domnul fără întârziere? Unde aș putea prefera ritualul sau aparența în locul milei pe care o dorește Dumnezeu?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Doctorul sufletelor și al trupurilor, Care ai vindecat pe slăbănog prin credința prietenilor săi și l-ai chemat pe Matei să se scoale și să Te urmeze, varsă mila Ta peste noi și dă-ne aceeași smerită încredere care caută atingerea Ta mai mult decât jertfa din afară. Fă-ne lucrători în secerișul Tău cel îmbelșugat, ca viețile noastre să atragă pe alții la harul mântuitor pe care-l dăruiești cu dărnicie. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, întărește-ne să Te urmăm din toată inima. Amin.

Comentariul Bibliei Haydock · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →