← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 89-90 — cu Spurgeon

Psalmii 89-90Charles Spurgeon — Tezaurul lui David & Predici20 min
Deschidere
În spiritul Prințului Predicatorilor deschidem din nou The Treasury of David al lui Charles Spurgeon, întorcându-ne astăzi la Psalmii 89 și 90. Aceste două cântări maiestuoase—una celebrând credincioșia legământului lui Iehova, cealaltă o rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu—ne invită să ne odihnim în locuința veșnică a sufletelor noastre. Expunerea caldă a lui Spurgeon, care-L înalță pe Hristos, ne atrage să cântăm despre îndurările care nu eșuează niciodată și să ne numărăm zilele cu dreptate. Duhul Sfânt să facă aceste cuvinte antice pâine vie pentru inimile noastre.
Citește

Citire

Cu inimi evlavioase să citim acum cu glas tare Psalmii 89 și 90. Ascultați dragostea statornică a legământului pe care o celebrează Etan și refugiul veșnic pe care îl proclamă Moise. Citiți încet, lăsând fiecare verset să se așeze în suflet și rugați Duhul să trezească laudă proaspătă și dependență smerită de Domnul care rămâne locuința noastră în fiecare generație.
Studiu
Spurgeon începe prin a introduce Psalmul maiestuos al Legământului și locul său în Psaltire. Introducere. Am ajuns acum la Psalmul maiestuos al Legământului, care, potrivit aranjamentului evreiesc, încheie a treia carte a Psalmilor. Este rostirea unui credincios, în prezența unei mari nenorociri naționale, care pledează cu Dumnezeul său, folosind argumentul măreț al angajamentelor legământului și așteptând eliberare și ajutor din cauza credincioșiei lui Iehova. TITLU. Maschil. Este numit pe bună dreptate Maschil, căci este foarte instructiv. Niciun subiect nu este mai important sau cheia întregii teologii ca acela al legământului. Cel care este învățat de Duhul Sfânt să fie clar asupra legământului harului va fi un scrib bine instruit în lucrurile împărăției; cel a cărui teorie doctrinară este un amestec de fapte și har nu este potrivit să fie învățător al pruncilor. El prezintă apoi introducerea și autorul Psalmului 90. Introducere. TITLU. O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu. S-au făcut multe încercări de a dovedi că Moise nu a scris acest psalm, dar rămânem neclintiți în convingerea că el a făcut-o. Condiția lui Israel în pustie este atât de ilustrativă pentru fiecare verset, iar expresiile și cuvintele sunt atât de asemănătoare cu multe din Pentateuh, încât dificultățile sugerate sunt, în mintea noastră, ușoare ca aerul în comparație cu dovezile interne în favoarea originii mozaice. Moise a fost puternic în cuvânt și în faptă, iar acest psalm credem că este una dintre rostirile sale grele, demnă să stea alături de oratoria sa glorioasă consemnată în Deuteronom. Moise a fost în mod deosebit un om al lui Dumnezeu și omul lui Dumnezeu; ales de Dumnezeu, inspirat de Dumnezeu, cinstit de Dumnezeu și credincios lui Dumnezeu în toată casa Sa, el a meritat pe deplin numele care i se dă aici. Spurgeon expune apoi hotărârea de început de a cânta despre îndurările Domnului pentru totdeauna. Versetul 3. Ver. 1. Voi cânta despre îndurările Domnului pentru totdeauna. O hotărâre evlavioasă și foarte lăudabilă atunci când un om este încercat cu mari necazuri din cauza unei aparente îndepărtări a Domnului de legământul și promisiunea Sa. Oricât am observa afară sau am experimenta în propriile persoane, trebuie totuși să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru îndurările Sale, deoarece ele rămân cu siguranță aceleași, fie că le putem percepe sau nu. Simțurile cântă doar din când în când, dar credința este un cântăreț veșnic. Fie că alții cântă sau nu, credincioșii nu trebuie să înceteze niciodată; în ei trebuie să fie statornicie a laudei, deoarece dragostea lui Dumnezeu față de ei nu poate prin nicio posibilitate să se fi schimbat, oricât de mult ar părea să se încrunte providența. Nu trebuie doar să credem bunătatea Domnului, ci să ne bucurăm de ea pururea; ea este izvorul întregii noastre bucurii și, deoarece nu poate seca, nici curentul nu trebuie să înceteze vreodată să curgă sau să înceteze să strălucească în cristalul scânteietor al cântării. El începe de asemenea expunerea Psalmului 90 prin a dezvolta declarația lui Moise despre Domnul ca locuința noastră. Versetul 3. Ver. 1. Doamne, Tu ai fost locuința noastră în toate generațiile. Trebuie să considerăm întregul psalm ca fiind scris pentru seminții în pustie și atunci vom vedea sensul primar al fiecărui verset. Moise, în esență, spune—deși suntem rătăcitori în pustia urlătoare, totuși găsim o casă în Tine, așa cum au găsit și strămoșii noștri când au ieșit din Urul Caldeilor și au locuit în corturi printre cananeeni. Pentru sfinți, Domnul Iehova, Dumnezeul existent prin Sine, ține loc de conac și acoperiș; El adăpostește, mângâie, protejează, păstrează și hrănește pe toți ai Săi. Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar sfinții locuiesc în Dumnezeul lor și au făcut întotdeauna așa în toate veacurile. Nu în cort sau în templu locuim, ci în Dumnezeu Însuși; și aceasta am făcut-o întotdeauna de când există o biserică în lume. Nu ne-am mutat locuința.
Considerați

Considerare

Spurgeon subliniază datoria perpetuă de a înmulți mărturiile credincioșiei divine. Versetul 6. Deoarece Dumnezeu este și va fi mereu credincios, avem o temă pentru cântare care nu va ieși din actualitate pentru generațiile viitoare; nu se va uza niciodată, nu va fi niciodată infirmată, nu va fi niciodată inutilă, nu va fi niciodată un subiect inactiv, lipsit de valoare pentru omenire. Va fi întotdeauna de dorit să o facem cunoscută, căci oamenii sunt prea înclinați să o uite sau să se îndoiască de ea când vremurile grele apasă asupra lor. Nu putem înmulți prea mult mărturiile îndurării credincioase a Domnului—dacă generația noastră nu ar avea nevoie de ele, alții vor avea: scepticii sunt atât de gata să repete îndoielile vechi și să inventeze altele noi, încât credincioșii ar trebui să fie la fel de prompti în a aduce dovezi atât vechi cât și noi. Oricine ar neglija această datorie, cei care sunt foarte favorizați, așa cum a fost Etan, nu ar trebui să fie în urmă. El încheie meditația îndemnând sfinții să vorbească cu Domnul așa cum a făcut Moise. Versetul 5. Este foarte dulce să vorbești cu Domnul așa cum a făcut Moise, spunând: 'Doamne, Tu ești locuința noastră', și este înțelept să tragi din condescendența veșnică a Domnului motive pentru a aștepta îndurări prezente și viitoare, așa cum a făcut psalmistul în psalmul următor în care descrie siguranța celor care locuiesc în Dumnezeu.
Răspunde

Răspuns

1. Cum întărește credincioșia legământului celebrată în Psalmul 89 încrederea ta când apar necazuri naționale sau personale? 2. În ce feluri S-a dovedit Domnul locuința ta de-a lungul generațiilor propriei tale vieți? 3. Unde te îndeamnă Duhul să înmulțești mărturii proaspete ale îndurării neschimbătoare a lui Dumnezeu pentru generația următoare?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne, locuința noastră, Te lăudăm pentru dragostea Ta statornică și credincioșia legământului Tău, care dăinuie în veci, împlinită în Hristos, Mântuitorul nostru. Dă-ne har să cântăm despre îndurările Tale cu inima și cu glasul, să ne numărăm zilele cu înțelepciune și să ne odihnim în făgăduințele Tale doar prin credință. Păstrează-ne rămânând în harul Tău până vom vedea Fața Ta. Amin.

Charles Spurgeon — Tezaurul lui David & Predici · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →