← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Corinteni

2 Corinteni 7 — cu Ioan Calvin

2 Corinteni 7Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la înțelepciunea lui Ioan Calvin pe măsură ce el deschide capitolul 7 din 2 Corinteni. Expunerea atentă a lui Calvin dezvăluie cum promisiunile lui Dumnezeu îi îndeamnă pe credincioși spre sfințenie și cum pocăința autentică aduce roade durabile. Cuvintele sale ne ghidează prin chemarea apostolului la puritate a trupului și a sufletului, mângâierea pe care Dumnezeu o dă celor smeriți și bucuria care urmează după întristarea după voia lui Dumnezeu. Pe măsură ce ascultăm, fie ca perspectivele lui Calvin să ne apropie de inima Scripturii și de lucrarea transformatoare a Duhului.
Citește

Citire

Pregătește-ți inima să asculți 2 Corinteni 7. Lasă capitolul să se desfășoare încet, observând apelul tandru al lui Pavel, bucuria sa pentru pocăința corintenilor și contrastul dintre întristarea lumească și cea după voia lui Dumnezeu. Citește pasajul cu voce tare dacă este posibil, permițând cuvintelor sale să se așeze înainte de a asculta expunerea lui Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a reflecta asupra promisiunilor lui Dumnezeu. 1. Aceste promisiuni, deci. Dumnezeu, este adevărat, ne anticipează în promisiunile Sale prin favoarea Sa pură; dar când El ne-a conferit, din proprie inițiativă, favoarea Sa, El cere imediat după aceea recunoștință din partea noastră în schimb. Astfel, ceea ce a spus lui Avraam, Eu sunt Dumnezeul tău, (Geneza 17:7,) a fost o ofertă a bunătății Sale nemeritate, totuși El a adăugat în același timp ceea ce a cerut de la el -- Umblă înaintea Mea și fii desăvârșit. Totuși, deoarece această a doua clauză nu este întotdeauna exprimată, Pavel ne învață că în toate promisiunile această condiție este implicată, [624] că ele trebuie să fie îndemnuri pentru noi să promovăm slava lui Dumnezeu. Căci din ce deduce el un argument pentru a ne stimula? Este din faptul că Dumnezeu ne conferă o asemenea onoare distinctă. Așadar, așa este natura promisiunilor, că ele ne cheamă la sfințire, ca și cum Dumnezeu ar fi intervenit printr-un acord implicit. Știm, de asemenea, ce învață Scriptura în diverse pasaje cu privire la scopul răscumpărării, și același lucru trebuie privit ca aplicându-se la fiecare semn al favorii Sale. Pe chemarea la puritate, Calvin se îndreaptă spre distincția dintre trup și duh. De toată întinarea trupului și a duhului. Arătând deja că suntem chemați la curăție, [625] el adaugă acum că aceasta trebuie să se vadă în trup, precum și în suflet; căci faptul că termenul trup este luat aici ca însemnând trupul, iar termenul duh ca însemnând sufletul, este limpede din aceea că, dacă termenul duh ar însemna harul regenerării, afirmația lui Pavel cu privire la poluarea duhului ar fi absurdă. El vrea, deci, să fim curați de întinări, nu doar lăuntrice, cum sunt acelea care au doar pe Dumnezeu ca martor; ci și din afară, cum sunt acelea care cad sub observația oamenilor. 'Să nu avem doar conștiințe curate în ochii lui Dumnezeu. Trebuie să-I consacrăm și întregul nostru trup și toate mădularele sale, ca nicio necurăție să nu se vadă în nicio parte a noastră.' [626] Calvin examinează apoi întristarea după voia lui Dumnezeu și rodul ei. 10. Întristarea după voia lui Dumnezeu [644] În primul rând, pentru a înțelege ce se înțelege prin această expresie după voia lui Dumnezeu, trebuie să observăm contrastul, căci întristarea care este după voia lui Dumnezeu o pune în contrast cu întristarea lumii. Să luăm acum și contrastul dintre două feluri de bucurie. Bucuria lumii este atunci când oamenii se veselesc în mod nechibzuit și fără frica de Domnul în deșertăciune, adică în lume, și, beți de o fericire trecătoare, nu privesc mai sus de pământ. Bucuria care este după voia lui Dumnezeu este atunci când oamenii își pun toată fericirea în Dumnezeu și se mulțumesc cu harul Său și arată aceasta prin disprețuirea lumii, folosind prosperitatea pământească ca și cum nu ar folosi-o și bucurându-se în mijlocul necazului. În consecință, întristarea lumii este atunci când oamenii se descurajează din pricina necazurilor pământești și sunt copleșiți de durere; în timp ce întristarea după voia lui Dumnezeu este aceea care are ochiul îndreptat spre Dumnezeu, în timp ce ei socotesc singura nenorocire -- a pierdut favoarea lui Dumnezeu; când, impresionați de frica judecății Sale, plâng pentru păcatele lor. Această întristare Pavel o face pricina și originea pocăinței. Acest lucru trebuie observat cu grijă, căci dacă păcătosul nu este nemulțumit de sine, nu-și detestă felul de viață și nu este profund întristat din pricina păcatului, el nu se va întoarce niciodată la Domnul. [645] Pe de altă parte, este imposibil ca un om să simtă o întristare de acest fel fără ca ea să dea naștere unei inimi noi. De aceea pocăința își are originea în durere, din motivul pe care l-am menționat -- pentru că nimeni nu poate reveni pe calea cea dreaptă decât omul care urăște păcatul; dar unde este ura de păcat, acolo este nemulțumire de sine și durere.
Considerați

Reflectare

Calvin arată cum frica de Dumnezeu păzește împotriva îngăduinței de sine. În frica de Dumnezeu. Căci dacă frica de Dumnezeu ne influențează, nu vom fi atât de înclinați să ne îngăduim nouă înșine, nici nu va avea loc o izbucnire a acelei îndrăzneli a desfrânării, care s-a arătat printre corinteni. Căci cum se întâmplă că mulți se desfată atât de mult în idolatrie din afară și apără cu mândrie un viciu atât de grosolan, dacă nu pentru că ei cred că Îl batjocoresc pe Dumnezeu cu nepedepsire? Dacă frica de Dumnezeu ar domni peste ei, ei ar părăsi imediat, din prima clipă, toate sofismele, fără a fi nevoie să fie constrânși la aceasta prin vreo dispută.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața ta promisiunile lui Dumnezeu te cheamă cel mai clar la o sfințenie mai mare? Cum ai experimentat diferența dintre întristarea lumească și întristarea care duce la pocăință? Ce pas de puritate sau de afecțiune reînnoită față de Dumnezeu te îndeamnă Duhul să faci astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Tată Milostiv, prin puterea Duhului Tău desăvârșește sfințenia în noi prin întristarea după Dumnezeu care aduce pocăință și viață, curățindu-ne de orice întinare a cărnii și a duhului, pe măsură ce umblăm în frica Numelui Tău cel sfânt. Mângâie-ne în orice necaz potrivit milei legământului Tău și dă ca bucuria noastră să fie deplină în lucrarea împlinită a Fiului Tău. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →