← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Efeseni

Efeseni 6 — cu Matthew Henry

Efeseni 6Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din comentariul clasic al lui Matthew Henry la capitolul 6 din Efeseni. Henry ne călăuzește prin trăirea creștină practică, explorând mai întâi relațiile din gospodărie și apoi echipând credincioșii pentru lupta spirituală nevăzută. Reflecțiile sale ne amintesc că credința atinge fiecare sferă a vieții, de la ascultarea familială până la statornicia împotriva întunericului. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale, suntem invitați să reflectăm cum aceste instrucțiuni străvechi mai modelează și astăzi umblarea noastră cu Hristos. Să permitem expunerii atente a lui Henry să deschidă o înțelegere proaspătă atât a datoriei cât și a puterii dumnezeiești.
Citește

Citire

Pregătiți-vă inima să asculte textul complet al capitolului 6 din Efeseni. Permiteți instrucțiunilor apostolului despre viața de familie și armura spirituală să vorbească direct. Citiți încet, observând chemarea la ascultare, respect reciproc și rezistență statornică împotriva răului. Lăsați cuvintele să se așeze înainte de a trece la expunerea lui Henry.
Studiu
Henry își începe expunerea abordând datoriile copiilor. I. Datoria copiilor față de părinți. Veniți, copii, ascultați-mă, vă voi învăța frica de Domnul. Marea datorie a copiilor este să asculte de părinții lor (v. 1), părinții fiind instrumentele ființei lor, Dumnezeu și natura dându-le o autoritate de a porunci, în supunere față de Dumnezeu; și, dacă copiii vor fi ascultători față de părinții lor evlavioși, vor fi pe o cale bună de a deveni evlavioși ca ei. Acea ascultare pe care Dumnezeu o cere de la copiii lor, în numele lor, include o reverență interioară, precum și expresiile și faptele exterioare. Ascultați în Domnul. Unii iau aceasta ca o limitare și o înțeleg astfel: 'atât cât este în acord cu datoria voastră față de Dumnezeu'. Nu trebuie să ne supunem Tatălui nostru ceresc prin ascultare de părinții pământești; căci obligația noastră față de Dumnezeu este anterioară și superioară tuturor celorlalte. O iau mai degrabă ca un motiv: 'Copii, ascultați de părinții voștri; căci Domnul a poruncit-o: ascultați-i deci de dragul Domnului și cu privirea spre El'. Sau poate fi o specificare particulară a datoriei generale: 'Ascultați de părinții voștri, mai ales în acele lucruri care țin de Domnul. Părinții vă învață bune maniere și în aceasta trebuie să-i ascultați. Ei vă învață ce este pentru sănătatea voastră și în aceasta trebuie să-i ascultați: dar lucrurile principale în care trebuie să faceți aceasta sunt cele ce țin de Domnul'. Părinții religioși își îndeamnă copiii să păzească căile Domnului, Gen. 18:19. Ei le poruncesc să fie găsiți în calea datoriei lor față de Dumnezeu și să se ferească de acele păcate cele mai potrivite vârstei lor; în aceste lucruri mai ales trebuie să vadă că sunt ascultători. Există un motiv general dat: Căci aceasta este drept, există o echitate naturală în aceasta, Dumnezeu a poruncit-o și se potrivește foarte bine creștinilor. Este ordinea naturii ca părinții să poruncească și copiii să asculte. Deși aceasta poate părea o vorbă grea, totuși este datorie și trebuie împlinită de cei ce ar vrea să-L mulțumească pe Dumnezeu și să se încuviințeze Lui. Pentru dovada aceasta, apostolul citează legea poruncii a cincea, pe care Hristos nu a intenționat deloc s-o abroge și s-o revoce, ci a venit s-o confirme, după cum se vede prin apărarea ei, Mat. 15:4 etc. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta (v. 2), cinste care implică reverență, ascultare și ajutor și întreținere, dacă acestea sunt necesare. Apostolul adaugă: care este prima poruncă cu făgăduință. Apare o mică dificultate din aceasta, pe care nu trebuie s-o trecem cu vederea, deoarece unii care pledează pentru legalitatea chipurilor aduc aceasta ca dovadă că nu suntem legați de a doua poruncă. Dar nu există niciun fel de forță în argument. A doua poruncă nu are o făgăduință particulară; ci doar o declarație sau afirmație generală, care se referă la întreaga lege a lui Dumnezeu de a păstra îndurarea pentru mii. Și atunci prin aceasta nu se înțelege prima poruncă a decalogului care are o făgăduință, căci nu există alta după ea care să aibă, și de aceea ar fi nepotrivit să spunem că este prima; ci înțelesul poate fi acesta: 'Aceasta este o poruncă principală sau de seamă și are o făgăduință; este prima poruncă din a doua tablă și are o făgăduință'. Făgăduința este: Ca să-ți fie bine ție etc., v. 3. Observați, În timp ce făgăduința din poruncă se referă la țara Canaanului, apostolul arată prin aceasta că aceasta și alte făgăduințe pe care le avem în Vechiul Testament referitoare la țara Canaanului trebuie înțelese mai general. Ca să nu credeți că numai evreii, cărora Dumnezeu le-a dat țara Canaanului, erau legați de a cincea poruncă, el îi dă aici un sens mai larg: Ca să-ți fie bine ție etc. Prosperitatea exterioară și viața lungă sunt binecuvântări promise celor ce păzesc această poruncă. Aceasta este calea de a avea bine cu noi, și copiii ascultători sunt adesea răsplătiți cu prosperitate exterioară. Nu că este întotdeauna așa; există cazuri de astfel de copii care întâlnesc multă suferință în această viață: dar de obicei ascultarea este astfel răsplătită și, unde nu este, este compensată cu ceva mai bun. Observați, 1. Evanghelia are făgăduințele ei temporale, precum și pe cele spirituale. 2. Deși autoritatea lui Dumnezeu este suficientă pentru a ne angaja în datoria noastră, totuși ni se permite să avem respect față de răsplata făgăduită: și, 3. Deși conține un avantaj temporal, chiar și acesta poate fi considerat ca un motiv și o încurajare pentru ascultarea noastră. El continuă întorcându-se la responsabilitățile părinților. II. Datoria părinților: Și voi, părinților, v. 4. Sau, voi, părinți, 1. 'Nu-i provocați pe copiii voștri la mânie. Deși Dumnezeu v-a dat putere, nu trebuie să abuzați de acea putere, amintindu-vă că copiii voștri sunt, într-un mod particular, bucăți din voi înșivă și de aceea trebuie guvernați cu mare tandrețe și dragoste. Nu fiți nerăbdători cu ei, nu folosiți severități nerezonabile și nu puneți asupra lor porunci rigide. Când îi avertizați, când îi sfătuiți, când îi mustrați, faceți-o într-un mod care să nu-i provoace la mânie. În toate astfel de cazuri, tratați-i cu prudență și înțelepciune, străduindu-vă să le convingeți judecata și să lucrați asupra rațiunii lor.' 2. 'Creșteți-i bine, în disciplina și învățătura Domnului, în disciplina unei corecții potrivite și pline de compasiune și în cunoașterea acelei datorii pe care Dumnezeu o cere de la ei și prin care pot deveni mai bine cunoscuți cu El. Dați-le o educație bună.' Este marea datorie a părinților să fie atenți la educația copiilor lor: 'Nu doar să-i creșteți, cum fac animalele, având grijă să le asigurați; ci să-i creșteți în disciplină și învățătură, într-un mod potrivit naturilor lor raționale. Ba mai mult, nu doar să-i creșteți ca pe oameni, în disciplină și învățătură, ci ca pe creștini, în învățătura Domnului. Să aibă o educație religioasă. Învățați-i să se teamă de păcat și informați-i și stârniți-i la întreaga lor datorie față de Dumnezeu.' Henry își mută apoi atenția spre puterea interioară necesară pentru conflictul spiritual. I. Ei trebuie să vadă că sunt cu inima tare. Aceasta este prescris aici: Fiți tari în Domnul etc. Cei care au atâtea bătălii de purtat și care, în drumul lor spre cer, trebuie să dispute fiecare trecere, cu tăișul sabiei, au nevoie de mult curaj. Fiți deci tari, tari pentru slujire, tari pentru suferință, tari pentru luptă. Să fie un soldat oricât de bine înarmat pe dinafară, dacă nu are înăuntru o inimă bună, armura lui îi va fi de puțin folos. Notați, puterea și curajul spiritual sunt foarte necesare pentru războiul nostru spiritual. Fiți tari în Domnul, fie în cauza Lui și de dragul Lui, fie mai degrabă în puterea Lui. Nu avem putere suficientă a noastră. Curajul nostru natural este ca o lașitate desăvârșită, iar puterea noastră naturală ca o slăbiciune desăvârșită; dar toată suficiența noastră este de la Dumnezeu. În puterea Lui trebuie să ieșim și să mergem mai departe. Prin acțiunile credinței, trebuie să aducem har și ajutor din cer pentru a ne face în stare să facem ceea ce prin noi înșine nu putem face, în lucrarea și războiul nostru creștin. Ar trebui să ne trezim pe noi înșine să rezistăm ispitelor în încrederea pe atotsuficiența lui Dumnezeu și atotputerea puterii Sale.
Considerați

Considerare

Henry oferă mai întâi o privire de ansamblu asupra structurii capitolului. În acest capitol, I. Apostolul continuă îndemnul la datoriile relative pe care l-a început în cel precedent, insistând în mod deosebit asupra datoriilor copiilor și părinților și ale slujitorilor și stăpânilor, ver. 1-9. II. El îndeamnă și îndrumă pe creștini cum să se poarte în războiul spiritual cu vrăjmașii sufletelor lor; și la exercitarea mai multor haruri creștine, pe care le propune ca atâtea piese de armură spirituală, pentru a-i păstra și apăra în conflict, ver. 10-18. III. Avem aici încheierea epistolei, în care își ia rămas-bun de la ei, recomandându-se rugăciunilor efesenilor credincioși și rugându-se pentru ei, ver. 19-24. El descrie mai târziu caracterul vrăjmașilor spirituali cu care se confruntă credincioșii. 1. Care este primejdia noastră și de ce nevoie avem să îmbrăcăm toată această armură, ținând cont de ce fel de vrăjmași avem de înfruntat — diavolul și toate puterile întunericului: Căci noi nu ne luptăm împotriva cărnii și sângelui etc., v. 12. Lupta pentru care trebuie să fim pregătiți nu este împotriva vrăjmașilor umani obișnuiți, nu doar împotriva oamenilor compuși din carne și sânge, nici împotriva naturilor noastre corupte considerate separat, ci împotriva diferitelor rânduri de diavoli, care au o cârmuire pe care o exercită în această lume. (1.) Avem de-a face cu un vrăjmaș subtil, un vrăjmaș care folosește viclenii și stratageme, ca v. 11. El are o mie de moduri de a amăgi sufletele nestatornice: de aceea este numit șarpe pentru subtilitate, un șarpe vechi, experimentat în arta și meseria de a ispiti. (2.) El este un vrăjmaș puternic: Începătorii, și puterile, și cârmuitorii. Sunt numeroși, sunt viguroși; și cârmuiesc în acele națiuni păgâne care sunt încă în întuneric. Părțile întunecate ale lumii sunt scaunul împărăției lui Satana. Da, sunt prinți uzurpatori peste toți oamenii care sunt încă într-o stare de păcat și neștiință. A lui Satana este o împărăție a întunericului; pe când a lui Hristos este o împărăție a luminii. (3.) Ei sunt vrăjmași spirituali: Răutățile spirituale în locurile înalte, sau duhurile rele, cum traduc unii. Diavolul este un duh, un duh rău; și primejdia noastră este mai mare de la vrăjmașii noștri pentru că sunt nevăzuți și ne asaltează înainte să fim conștienți de ei. Diavolii sunt duhuri rele și îi supără pe sfinți mai ales cu și îi provoacă la răutăți spirituale, mândrie, invidie, răutate etc. Acești vrăjmași se spune că sunt în locurile înalte sau în locurile cerești, așa este cuvântul, luând cerul (cum spune cineva) pentru întregul expansum sau întindere a aerului dintre pământ și stele, aerul fiind locul de unde diavolii ne asaltează. Sau înțelesul poate fi: 'Ne luptăm despre locurile cerești sau lucrurile cerești;' așa interpretează unii dintre cei vechi. Vrăjmașii noștri se străduiesc să ne împiedice urcarea la cer, să ne lipsească de binecuvântările cerești și să ne obstrucționeze comuniunea cu cerul. Ei ne asaltează în lucrurile ce țin de sufletele noastre și se ostenesc să șteargă chipul ceresc din inimile noastre; și de aceea trebuie să fim în gardă împotriva lor. Avem nevoie de credință în războiul nostru creștin, pentru că avem vrăjmași spirituali cu care să ne luptăm, precum și de credință în lucrarea noastră creștină, pentru că avem putere spirituală de adus. Astfel vedeți primejdia voastră.
Răspunde

Răspuns

Cum ar putea cinstirea părinților sau a ocrotitorilor să reflecte ascultarea voastră față de Domnul? În ce domeniu al vieții zilnice simțiți nevoia unei puteri spirituale mai mari? Unde ați putea conta mai constant pe armura lui Dumnezeu decât pe propriile eforturi?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeule, îmbracă-ne cu toată armura adevărului Tău, dreptății Tale și mântuirii Tale, ca să stăm tari împotriva șiretlicurilor celui rău. Prin Duhul Tău, întărește casele noastre să umble în ascultare smerită și dragoste, și ține-ne treji în rugăciune pentru toți sfinții. Fie ca Evanghelia să înainteze prin noi până în ziua aceea când orice vrăjmaș va fi învins și Hristos va fi totul în toți. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →