Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 29-30 — cu Gill
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Expunerea asupra întregii Biblii a lui John Gill, baptist particular. În Psalmii 29 și 30, Gill urmărește glasul maiestuos al Domnului în creație și eliberarea tandră pe care o acordă poporului său. Comentariile sale atente verset cu verset ne invită să dăm lui Dumnezeu slava cuvenită numelui său, să ne încredem în domnia sa suverană și să ne bucurăm de dimineața care urmează fiecărei nopți de plâns. Să ne lase expunerea credincioasă a lui Gill să ne călăuzească meditația de astăzi.
Citește
Citire
Întoarceți-vă acum la Psalmii 29 și 30. Citiți cu glas tare cei doi psalmi, ascultând tunetul glasului Domnului și mărturia liniștită a îndurării sale restauratoare. Lăsați cuvintele să se așeze în inima voastră înainte de a ne întoarce la expunerea lui Gill.
Studiu
Gill începe prin a îndrepta atenția spre glasul Domnului peste ape.
Versetul 3. Glasul Domnului este peste ape ,.... Ceea ce urmează despre tunet, glasul Domnului, dă atât de multe motive pentru care i se cuvine slavă și să fie închinat; păgânii își aduceau închinarea tunetului și fulgerului: dar aceasta trebuie făcută autorului lor; ceea ce poate fi înțeles literal despre tunet și este glasul Domnului; vezi Psalmii 18:13 ; și care este de obicei însoțit de ploi mari, Ieremia 10:13 ; și este foarte înfricoșător peste ape și își are efectul acolo, Psalmii 104:7 ; și aceasta este menționată mai degrabă pentru că există un Dumnezeu deasupra, care este mai presus de cei puternici, cărora li se cere să-i dea slavă, și pentru că tunetul a fost înfricoșător pentru împărați și oameni mari ai pământului; sau aceasta poate fi interpretată figurativ despre glasul lui Hristos în Evanghelie, care ajunge la multe națiuni și popoare, comparate cu apele, Apocalipsa 17:15 .Gill examinează apoi cum același glas frânge cedrii Libanului.
Versetul 5. Glasul Domnului frânge cedrii ,.... Un astfel de efect are tunetul asupra celor mai înalți, mai tari și mai mari copaci, încât îi frânge în așchii; da, Domnul frânge cedrii Libanului ; un munte în partea de nord a țării Iudeii, numit astfel după albul său, atât din pricina zăpezii cu care o parte din el este acoperită vara, după cum observă Tacitus b; și parțial din cauza culorii pământului care nu are zăpadă pe el, care arată la fel de alb ca și cum ar fi acoperit cu țigle albe, după cum spune Maundrell c; și unde cresc cei mai frumoși cedri; și cu care pot fi comparați păcătoșii mândri, trufași, înalți și cu inima tare, care sunt frânți, doborâți și coborâți de glasul lui Hristos în Evanghelia sa, puterea sa însoțind-o. Targumul îl redă: „Cuvântul Domnului”. b Hist. l. 5. c. 6. c Travels, p. 176. întoarce-te la 'Începutul Paginii 'Gill arată apoi pe Domnul așezat în domnie suverană peste potop.
Versetul 10. Domnul șade peste potop ,.... Potopul lui Noe; care este întotdeauna desemnat prin cuvântul folosit aici, Domnul a stat și a judecat lumea veche pentru răutatea ei și a adus un potop peste ei și i-a nimicit; și apoi l-a potolit, a trimis un vânt să domolească apele, a astupat ferestrele cerului și izvoarele adâncului mare și a oprit ploaia din cer; și acum șade pe încrederea apelor din ceruri, în timpul unei furtuni de tunet, care amenință cu un potop revărsat; și își aduce aminte de legământul său și le oprește să nu mai distrugă pământul: și șade peste potopurile oamenilor nelegiuiți și le oprește furia și mânia și nu le îngăduie să meargă mai departe ca să copleșească poporul și interesul său; și astfel potopurile necazurilor de tot felul și potopurile ispitelor lui Satan și ale erorilor și ereziilor sunt sub controlul său și le îngăduie să meargă atât de departe și nu mai departe; da, Domnul șade Împărat pentru veșnicie : el este Împărat al întregii lumi, peste îngeri și oameni și chiar peste împărații pământului; și este de asemenea Împărat al sfinților, în ale căror inimi domnește prin Duhul și harul său; și dispensația Evangheliei este mai ales împărăția sa, în care guvernarea sa spirituală este cea mai vizibilă; și aceasta va apărea mai mult în slava zilei de pe urmă, când Domnul va fi Împărat peste tot pământul; și după aceea Hristos Domnul va domni cu sfinții săi aici o mie de ani și apoi cu ei în veșnicie și împărăția sa nu va avea sfârșit. întoarce-te la 'Începutul Paginii '
Considerați
Considerare
Gill încheie capitolul declarând puterea și pacea pe care Domnul le dă poporului său.
Versetul 11. Domnul va da putere poporului său ,.... Poporului său deosebit, poporului legământului său, pe care l-a ales pentru sine; aceștia sunt înconjurați de slăbiciuni și sunt slabi în ei înșiși; dar este putere pentru ei în Hristos: Domnul le făgăduiește și le dăruiește, și aceasta este un dar curat al harului său pentru ei; aceasta poate privi mai ales acea putere, autoritate și stăpânire care va fi dată poporului Celui Preaînalt în ziua de pe urmă; deoarece urmează, din pricina împărăției veșnice a lui Hristos; Domnul va binecuvânta poporul său cu pace : cu pace lăuntrică, care le este proprie și de care oamenii răi sunt străini; și care izvorăște dintr-o înțelegere mângâietoare a îndreptățirii prin neprihănirea lui Hristos, a iertării prin sângele său și a ispășirii prin jertfa sa; și se bucură pe calea credinței; și cu pace din afară în ziua de pe urmă, când nu va mai fi război cu ei, nici prigonire împotriva lor; ci va fi belșug de pace și aceea fără sfârșit; și în cele din urmă cu pace veșnică, care este sfârșitul omului desăvârșit și drept; și întregul este o mare binecuvântare. întoarce-te la 'Începutul Paginii 'Gill reflectă mai departe asupra nopții de plâns care cedează bucuriei dimineții.
Versetul 5. Căci mânia lui ține doar o clipă ,.... Mânia nu este propriu-zis în Dumnezeu, el fiind o ființă simplă, necompusă, nemișcată și neschimbătoare; nici nu este vreodată față de poporul său în realitate, decât dacă mânia este deosebită de urgie și este considerată compatibilă cu dragostea sa veșnică și neschimbătoare față de ei; ci doar în înțelegerea lor, el făcând acele lucruri care în unele privințe sunt similare cu cele pe care le fac oamenii când sunt supărați; se întoarce de la ei și își ascunde fața, îi mustră, îi pedepsește și îi necăjește, și atunci ei trag concluzia că este supărat; și când se întoarce din nou și își ridică mâna, își manifestă dragostea iertătoare și îi mângâie, atunci ei înțeleg că mânia lui s-a întors de la ei; căci în acest sens nepotrivit al ei și așa cum o concep copiii săi, este doar pentru o clipă sau un timp foarte scurt: îi părăsește doar pentru o clipă și necazurile lor ușoare nu durează mai mult, Isaia 54:7 ; în favoarea lui este viața ; prin care se înțelege dragostea și favoarea sa liberă în Hristos față de poporul său; și desemnează fie durata ei, că trăiește și este mereu, chiar când pare supărat, și că durează cât durează viața, da, în veșnicie; nici moartea nici viața nu o pot despărți; sau obiectul ei, Dumnezeu nefăcându-și plăcerea în moartea ci în viața păcătosului; sau mai degrabă efectele ei, este ceea ce face ca viața prezentă să fie în mod propriu viață și cu adevărat mângâietoare; fără ea oamenii pot fi zise mai degrabă morți decât vii, în ciuda tuturor bucuriilor; și de aceea este mai bună decât viața, abstractizată de ea, Psalmii 63:3 ; ea înviorează sufletul într-un sens spiritual și face harul viu; ea întărește credința, încurajează nădejdea și face ca dragostea să abunde și duce la viața veșnică; plânsul poate dura o noapte ; aluzia este la timpul când necazurile sunt de obicei cele mai grele și apăsătoare asupra persoanelor, când le simt cel mai mult sau, oricum, sunt libere de distragere și la îndemână să se jelească; și poate indica sezonul plânsului și cauza lui, noaptea necazului sau a întunericului și părăsirii și denotă scurta ei durată; plânsul este reprezentat aici ca o persoană și ca un locatar, căci cuvântul poate fi redat „sălășluiește” p; dar atunci este ca un călător, care rămâne doar o noapte; vezi Isaia 17:14 ; dar bucuria vine dimineața ; aluzia este la timpul când toată natura este proaspătă și veselă, când omul se ridică vesel din odihnă, întunericul se îndepărtează, lumina răsare și soarele răsare și își revarsă razele și totul pare plăcut și încântător; mai mult, îndurările lui Dumnezeu sunt noi în fiecare dimineață, ceea ce provoacă bucurie și cere mulțumire; și mai ales este un timp de bucurie după plâns și întuneric, când soarele neprihănirii răsare cu vindecare în aripile sale; așa cum va fi la desăvârșire în dimineața învierii, când morții în Hristos vor învia întâi și vor fi asemenea lui și vor domni cu el pentru veșnicie.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața voastră aveți cea mai mare nevoie să atribuiți slavă și putere numai Domnului? Cum a frânt sau zguduit recent glasul lui Hristos ceva înlăuntrul vostru? În ce întristare prezentă așteptați bucuria care vine dimineața?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne al slavei, ne plecăm înaintea vocii Tale care zguduie pustiul și liniștește potopul. Dăruiește-ne har ca să-Ți dăm cinstea cuvenită Numelui Tău și să ne odihnim în puterea și pacea pe care o promiți poporului Tău prin Hristos. Când plânsul se prelungește prin noapte, ține-ne privind spre dimineața bunăvoinței Tale, încrezându-ne în Evanghelia dragostei Tale mântuitoare. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →