← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Exodul

Nor și Slavă: Conduși de Prezența Sa

Exodul 39-40A.B. Simpson — martor al curentului sfințeniei20 min
Deschidere
În scrierile sale despre Exod 39-40, A.B. Simpson dezvăluie modelul sacru al cortului desăvârșit și locuit de Dumnezeul cel viu. Cuvintele sale cheamă inima sfințită să contemple norul care s-a odihnit peste cort și slava care a umplut fiecare încăpere. Prin această mărturie străveche, Simpson ne îndreaptă privirea spre Hristos, Sfințitorul nostru, al cărui Duh încă revendică vasele predării și călăuzește Biserica peregrină prin fiecare pustie. Lecțiunea ne invită să zăbovim acolo unde focul de noapte și norul de zi descoperă pe Domnul care atât locuiește cât și îndrumă. Aici curge limpede râul sfințeniei: predarea deplină deschide calea pentru plinătatea prezenței Sale ca să rămână.
Citește
Întoarce-te acum la Exod 39 și 40. Citește cu încetineală relatarea cortului terminat, a veșmintelor slujirii și a momentului când norul coboară și slava umple cortul. Lasă cuvintele să se așeze până când simți greutatea acelei prezențe sfinte și liniștea care ținea pe Israel să tabere sau să pornească după semnalul Domnului însuși.
Studiu

Studiază

Simpson deschide lucrarea împlinită a cortului și coborârea norului. „Atunci un nor a acoperit cortul adunării și slava Domnului a umplut cortul. Și Moise nu a putut intra în cortul adunării, pentru că norul rămăsese peste el și slava Domnului umpluse cortul. Iar când norul se ridica de deasupra cortului, copiii lui Israel porneau în toate călătoriile lor. Dar dacă norul nu se ridica, atunci nu porneau până în ziua în care se ridica. Căci norul Domnului era peste cort ziua, iar focul era pe el noaptea, înaintea ochilor întregii case a lui Israel, în toate călătoriile lor.”—Exod 40:34-38. Din pustiirea unei lumi fără poporul lui Dumnezeu, el ne întoarce privirea spre adevărata locuință a Duhului. 1. O lume fără Biserică. Îmi amintesc săptămânile petrecute în sudul Italiei înainte ca Roma și Napoli să fie deschise Evangheliei. Cât de pustie și părăsită de Dumnezeu părea acea țară. Cât de oribilă era atmosfera universală și suflul răului. Și când boala începea să se strecoare peste trup, cum fugeam pe aripi să găsim un ținut creștin și nu ne-am odihnit până când, după trei zile de călătorie, ne-am aflat într-o dulce dimineață de Sabat în Geneva protestantă și ni s-a părut ca raiul să fim iarăși printre copiii lui Dumnezeu. Dar ce ar fi să trăiești într-o lume fără poporul lui Dumnezeu—o lume unde cântările laudei Sale nu se aud niciodată și dulcele tămâie al rugăciunii și toate influențele purificatoare ale religiei sunt necunoscute. Așa va fi timpul necazului. Vor fi destule biserici, dar nu prezența Duhului Său sau prețiozitatea numelui Său. Creștinismul nominal va fi mâna deschisă a lumii și contrafacerea lui Satan, și El plasează apoi norul călăuzitor în speranța mai largă a revenirii Domnului. Oricine se ceartă pe acest pasaj al Scripturii duce lipsă de reverență față de Cuvântul lui Dumnezeu. Ar fi imposibil să se enunțe un fapt în limbaj mai limpede sau mai succint. Declarația a fost făcută de îngeri unor oameni care tocmai văzuseră pe Domnul înălțându-se și care rămăseseră cu El până când a fost luat de la ei. Când norul L-a primit din vederea lor, în timp ce ochii lor erau încordați într-o privire statornică, dacă cumva ar mai fi putut prinde încă o licărire a acelei forme iubite, vizitatorii cerești îmbrăcați în alb au stat lângă ei, rânduiți de Isus tocmai pentru acest scop, și au făcut declarația ca să le întărească credința. În același fel Îl vor vedea din nou urmașii Săi, când Se va întoarce în atmosfera noastră ca să-i primească la Sine, pentru totdeauna.
Considerați

Consideră

Simpson ne atrage spre slava care a umplut cortul astfel încât chiar și Moise nu a putut intra. „Atunci un nor a acoperit cortul adunării și slava Domnului a umplut cortul. Și Moise nu a putut intra în cortul adunării, pentru că norul rămăsese peste el și slava Domnului umpluse cortul. Iar când norul se ridica de deasupra cortului, copiii lui Israel porneau în toate călătoriile lor. Dar dacă norul nu se ridica, atunci nu porneau până în ziua în care se ridica. Căci norul Domnului era peste cort ziua, iar focul era pe el noaptea, înaintea ochilor întregii case a lui Israel, în toate călătoriile lor.”—Exod 40:34-38. Despre speranța învierii care unește norul și trâmbița el reflectează. „Dar nu vreau să fiți în necunoștință, fraților, despre cei care au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți care nu au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, tot așa și pe cei care au adormit în Isus Dumnezeu îi va aduce cu El. Căci aceasta vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi, cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci Însuși Domnul Se va coborî din cer cu un strigăt, cu glasul arhanghelului și cu trâmbița lui Dumnezeu; și cei morți în Hristos vor învia întâi; apoi
Răspunde
Unde în călătoria mea prezentă mai stă norul, poruncindu-mi să aștept pe Domnul? Am făcut loc slavei care nu lasă spațiu pentru sine sau păcat? Ce pas de ascultare voi face astăzi când norul se ridică și mă cheamă înainte?
Roagă-te
Doamne Isuse, Împăratul nostru care vine și Sfințitorul lăuntric, Îți mulțumim pentru modelul prezenței Tale arătat în cortul desăvârșit. Lasă aceeași slavă care a umplut cortul să umple acum fiecare încăpere a inimilor noastre. Învață-ne să veghem norul și să ne mișcăm numai la porunca Ta. Păzește-ne de orice duh fals care ar contrafăce focul Tău. Fie ca dragostea Tatălui, harul Fiului și părtășia Duhului să marcheze Biserica Ta până când trâmbița va suna și Te vom vedea față către față. Amin.

A.B. Simpson — martor al curentului sfințeniei · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →