← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Matei

Matei 11 — cu Matei Henry

Matei 11Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la capitolul 11 din Matei deschide o fereastră spre ritmul constant al lucrării lui Hristos și întrebările cercetătoare care o înconjoară. În aceste versete întâlnim atât gingășia invitației evanghelice, cât și sobrietatea avertismentului evanghelic. Expunerea atentă a lui Henry ne ajută să zăbovim asupra fiecărui schimb, observând cum Hristos întâmpină îndoiala cu dovezi și cinstește înaintașii credincioși. Pe măsură ce urmărim observațiile sale, o lumină proaspătă cade asupra propriilor noastre întrebări și asupra chemării de a veni la Isus. Lecția de astăzi ne invită să citim, să studiem și să răspundem cu inimi gata să primească atât binecuvântarea, cât și provocarea găsite aici.
Citește

Citire

Acordă un moment de liniște pentru a citi Matei 11 în întregime. Ascultă tonul cuvintelor lui Hristos adresate ucenicilor lui Ioan, cinstea dată Botezătorului și invitația plină de har extinsă celor obosiți. Observă contrastul dintre avertisment și primire. Lasă textul să se așeze înainte de a te întoarce la perspectivele lui Henry despre modul în care aceste evenimente dezvăluie atât claritatea, cât și costul urmării lui Isus.
Studiu
Henry începe prin a plasa întrebarea lui Ioan în contextul închisorii sale. Nu ni se spune ce a propovăduit el, dar probabil a fost în același scop cu predica sa de pe munte. Dar aici este consemnat în continuare un mesaj pe care Ioan Botezătorul l-a trimis lui Hristos și răspunsul acestuia la el, v. 2-6. Am auzit mai înainte că Isus a auzit de suferințele lui Ioan, cap. iv. 12. Acum ni se spune că Ioan, în închisoare, aude de faptele lui Hristos. A auzit în închisoare lucrările lui Hristos; și fără îndoială că s-a bucurat să le audă, căci era un prieten adevărat al Mirelui, Ioan iii. 29. Observă, Când un instrument folositor este pus deoparte, Dumnezeu știe cum să ridice mulți alții în locul lui. Lucrarea a continuat, deși Ioan era în închisoare, și nu a adăugat nicio suferință, ci multă mângâiere legăturilor sale. Nimic nu este mai mângâietor pentru poporul lui Dumnezeu în necaz decât să audă de lucrările lui Hristos; mai ales să le experimenteze în propriile suflete. Aceasta transformă o închisoare într-un palat. Într-un fel sau altul, Hristos va transmite vestile dragostei Sale celor care sunt în necaz din pricina conștiinței. Ioan nu putea vedea lucrările lui Hristos, dar le-a auzit cu plăcere. Și fericiți sunt cei care nu au văzut, ci doar au auzit și totuși au crezut. Henry examinează apoi întrebarea adusă de ucenici lui Isus. I. Întrebarea pe care au avut-o de propus: Tu ești Cel ce trebuia să vină sau să așteptăm pe altul? Aceasta era o întrebare serioasă și importantă; Tu ești Mesia cel promis sau nu? Tu ești Hristosul? Spune-ne. 1. Se ia de la sine înțeles că Mesia trebuie să vină. Era unul dintre numele prin care era cunoscut sfinților din Vechiul Testament, Cel ce vine sau va veni, Ps. cxviii. 26. El a venit acum, dar există o altă venire a Sa pe care o așteptăm încă. 2. Ei sugerează că, dacă acesta nu este El, vor căuta pe altul. Observă, Nu trebuie să obosim de a-L căuta pe Cel ce va veni și nici să spunem vreodată că nu-L vom mai aștepta până nu vom veni să ne bucurăm de El. Deși întârzie, așteaptă-L, căci Cel ce va veni va veni, deși nu în timpul nostru. 3. Ei sugerează de asemenea că, dacă sunt convinși că acesta este El, nu vor fi sceptici, vor fi mulțumiți și nu vor căuta pe altul. 4. De aceea întreabă: Tu ești El? Ioan spusese pentru partea sa: Eu nu sunt Hristosul, Ioan i. 20. Acum, (1.) Unii cred că Ioan a trimis această întrebare pentru propria sa mulțumire. Este adevărat că adusese o mărturie nobilă despre Hristos; Îl declarase Fiul lui Dumnezeu (Ioan i. 34), Mielul lui Dumnezeu (v. 29) și Cel ce va boteza cu Duhul Sfânt (v. 33) și trimis de Dumnezeu (Ioan iii. 34), care erau lucruri mari. Dar dorea să fie mai deplin și mai pe deplin asigurat că El era Mesia cel atât de mult promis și așteptat. Observă, În chestiuni legate de Hristos și mântuirea noastră prin El, este bine să fim siguri. Hristos nu a apărut în acea pompă și putere exterioară în care se aștepta să apară; propriii Săi ucenici s-au poticnit de aceasta și poate că și Ioan a făcut la fel; Hristos a văzut ceva din aceasta la baza acestei cercetări, când a spus: fericiți sunt cei care nu se vor poticni în Mine. Observă, Este greu, chiar și pentru oamenii buni, să reziste erorilor populare. (2.) Îndoiala lui Ioan ar fi putut izvorî din propriile sale împrejurări prezente. Era prizonier și ar fi putut fi ispitit să creadă că, dacă Isus este într-adevăr Mesia, de unde se face că eu, prietenul și înaintașul Său, sunt adus în această necaz și sunt lăsat să fiu atât de mult în ea, iar El nu se uită niciodată după mine, nu mă vizitează niciodată, nici nu trimite la mine, nu cercetează după mine, nu face nimic nici ca să-mi îndulcească închisoarea, nici ca să-mi grăbească eliberarea? Fără îndoială că exista un motiv bun pentru care Domnul nostru Isus nu a mers la Ioan în închisoare, ca să nu pară că a existat un pact între ei: dar Ioan a interpretat aceasta ca o neglijare și a fost poate un șoc pentru credința sa în Hristos. Observă, [1.] Unde există credință adevărată, totuși poate exista un amestec de necredință. Cei mai buni nu sunt întotdeauna la fel de tari. [2.] Necazurile pentru Hristos, mai ales când continuă mult timp fără alinare, sunt astfel de încercări ale credinței care uneori se dovedesc prea grele pentru a fi suportate. [3.] Necredința rămasă a oamenilor buni poate uneori, într-un ceas de ispită, să lovească rădăcina și să pună la îndoială cele mai fundamentale adevăruri care se credeau bine stabilite. Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Dar vom spera că credința lui Ioan nu a eșuat în această privință, doar dorea să fie întărită și confirmată. Observă, Cei mai buni sfinți au nevoie de cele mai bune ajutoare pe care le pot obține pentru întărirea credinței lor și înarmarea împotriva ispitelor la necredință. Avraam a crezut și totuși a dorit un semn (Gen. xv. 6, 8), la fel și Ghedeon, Jud. vi. 36. Dar, (3.) Alții cred că Ioan și-a trimis ucenicii la Hristos cu această întrebare, nu atât de mult pentru propria sa mulțumire, cât pentru a lor. Observă, Deși era prizonier, ei s-au ținut de el, l-au slujit și erau gata să primească instrucțiuni de la el; îl iubeau și nu voiau să-l părăsească. Acum, [1.] Ei erau slabi în cunoștință și șovăitori în credința lor și aveau nevoie de instrucțiune și confirmare; și în această privință erau oarecum prejudiciați; fiind geloși pe stăpânul lor, erau geloși pe Stăpânul nostru; nu voiau să-L recunoască pe Isus ca Mesia, pentru că Îl eclipsa pe Ioan, și nu vor să creadă propriul lor stăpân când cred că vorbește împotriva lui însuși și a lor. Oamenii buni sunt predispuși să aibă judecățile binecuvântate de interesul lor. Acum Ioan voia ca greșelile lor să fie îndreptate și dorea ca ei să fie la fel de mulțumiți ca el însuși. Observă, Cei tari trebuie să țină seama de slăbiciunile celor slabi și să facă tot ce pot ca să-i ajute: și pe cei pe care nu ne putem ajuta singuri ar trebui să-i trimitem la cei care pot. Când te vei întoarce, întărește-ți frații. [2.] Ioan a fost tot timpul sârguincios să-și îndrepte ucenicii către Hristos, ca de la școala elementară la academie. Poate că a prevăzut apropierea morții sale și de aceea voia să-și aducă ucenicii să-L cunoască mai bine pe Hristos, sub a cărui ocrotire trebuia să-i lase. Observă, Datoria slujitorilor este să îndrume pe fiecare către Hristos. Și cei care vor să cunoască certitudinea doctrinei lui Hristos trebuie să se adreseze Lui, care a venit ca să dea înțelegere. Cei care vor să crească în har trebuie să fie cercetători. Henry încheie secțiunea prin a desfășura pronunțarea binecuvântării de către Hristos. 2. El rostește o binecuvântare peste cei care nu s-au poticnit în El, v. 6. Atât de clare sunt aceste dovezi ale misiunii lui Hristos, încât cei care nu sunt cu voia prejudiciați împotriva Lui și scandalizați în El (așa este cuvântul), nu pot decât să primească doctrina Sa și astfel să fie binecuvântați în El. Observă, (1.) Sunt multe lucruri în Hristos de care cei ignoranți și necugetați sunt predispuși să se poticnească, unele împrejurări din pricina cărora resping substanța evangheliei Sale. Sărăcia înfățișării Sale, educația Sa la Nazaret, sărăcia vieții Sale, disprețul urmașilor Săi, disprețurile pe care le-au aruncat asupra Lui oamenii mari, asprimea doctrinei Sale, contradicția pe care o aduce cărnii și sângelui și suferințele care însoțesc mărturisirea numelui Său; acestea sunt lucruri care țin pe mulți departe de El, care altfel nu pot decât să vadă mult din Dumnezeu în El. Astfel El este pus spre căderea multora, chiar în Israel (Luca ii. 34), o Piatră de poticnire, 1 Pet. ii. 8. (2.) Fericiți sunt cei care trec peste aceste poticneli. Fericiți sunt ei. Expresia sugerează că este un lucru dificil să învingi aceste prejudecăți și un lucru periculos să nu le învingi; dar în ceea ce privește pe aceia care, în ciuda acestei opoziții, cred în Hristos, credința lor va fi găsită cu atât mai mult spre laudă, cinste și slavă.
Considerați

Considerare

Henry reflectă mai târziu asupra mărturiei publice pe care Hristos a dat-o despre Ioan. Avem aici elogiul înalt pe care Domnul nostru Isus l-a dat lui Ioan Botezătorul; nu numai ca să-i reînvie cinstea, ci și ca să-i reînvie lucrarea. Unii dintre ucenicii lui Hristos ar fi putut lua prilej din întrebarea trimisă de Ioan ca să reflecteze asupra lui ca slab și șovăitor și inconsistent cu sine, pentru a preveni care Hristos îi dă acest caracter. Observă, Este datoria noastră să consultăm reputația fraților noștri și nu numai să îndepărtăm, ci să prevenim și să preîntâmpinăm gelozii și gânduri rele despre ei; și trebuie să luăm toate prilejurile, mai ales pe cele care descoperă ceva din slăbiciune, ca să vorbim bine despre cei vrednici de laudă și să le dăm rodul mâinilor lor. Ioan Botezătorul, când era pe scenă, iar Hristos în intimitate și retragere, a mărturisit despre Hristos; și acum când Hristos a apărut public, iar Ioan era sub un nor, a mărturisit despre Ioan. Observă, Cei care au un interes confirmat ei înșiși ar trebui să-l folosească pentru a ajuta creditul și reputația altora, al căror caracter îl cere, dar al căror temperament sau împrejurări prezente îi scot din calea lui. Aceasta înseamnă a da cinste cui se cuvine cinste. Ioan se smerise ca să-L cinstească pe Hristos (Ioan iii. 20, 30, cap. iii. 11), se făcuse nimic, ca Hristos să fie Totul, și acum Hristos îl cinstește cu acest caracter. Observă, Cei care se smeresc vor fi înălțați, și cei care cinstesc pe Hristos El îi va cinsti; cei care Îl mărturisesc înaintea oamenilor, El îi va mărturisi și uneori înaintea oamenilor, chiar în această lume. Ioan își terminase acum mărturia și acum Hristos îl laudă. Observă, Hristos păstrează cinstea pentru slujitorii Săi când și-au terminat lucrarea, Ioan xii. 26.
Răspunde
Unde în împrejurările tale actuale ai putea fi ispitit să pui la îndoială ce face Hristos? Cum mai vorbesc dovezile lucrărilor Sale îndoielilor tale astăzi? Cum ar arăta pentru tine să vii la Isus cu oboseala ta în loc să încerci să rezolvi totul mai întâi?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Isuse, mulțumim pentru mărturia clară a lucrărilor Tale care încă întăresc credința astăzi. Când apar întrebări în anotimpuri de așteptare sau dificultate, amintește-ne de tot ce ai făcut și ai vorbit deja. Dă-ne curaj să aducem cercetările noastre sincere la Tine și har să primim răspunsul Tău fără poticnire. Ajută-ne să cinstim pe cei care au mers înaintea noastră în mărturie credincioasă și păzește-ne de mândria care rezistă jugului Tău blând. Atrage-ne la Tine cu aceeași milă pe care ai arătat-o celor săraci și împovărați și învață-ne să ne odihnim în Tine. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →