← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Numeri

Numeri 25-26 — cu Simeon

Numeri 25-26Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadența măsurată a căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de căldură exegetică alcătuită pentru Biserica Angliei. În Numeri 25 și 26, Simeon urmărește temele gemene ale zelului sfânt și ale avertismentului solemn, arătând cum Domnul răsplătește fidelitatea și își împlinește cuvântul fără părtinire. Discursurile sale ne invită să stăm din nou în mijlocul adunării de la Șitim și pe câmpiile Moabului, ca să învățăm din nou ce înseamnă să fim plini de zel pentru Dumnezeu și să umblăm pe calea îngustă care duce la viață.
Citește

Citire

Să ascultăm acum textul sacru însuși. Cu atenție liniștită citim capitolele 25 și 26 din Numeri, luând aminte atât la zelul lui Finehas care a oprit molima, cât și la numărarea unei noi generații la hotarele Canaanului. Duhul care a călăuzit aceste vechi consemnări să ne deschidă inimile ca să primim cuvântul cu blândețe.
Studiu
Simeon deschide discursul expunând mărturia dumnezeiască despre Finehas. Versetele 10-13. DISCURS: 177 FINEHAS RĂSPLĂTIT PENTRU ZELUL SĂU Numeri 25:10-13. Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: Finehas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron preotul, a abătut mânia Mea de la copiii lui Israel (fiind el plin de zel pentru Mine în mijlocul lor), încât nu i-am nimicit pe copiii lui Israel în gelozia Mea. De aceea spune: Iată, îi dau legământul Meu de pace; și el îl va avea, și sămânța lui după el, chiar legământul unei preoții veșnice; pentru că a fost plin de zel pentru Dumnezeul său și a făcut ispășire pentru copiii lui Israel. SATAN nu încetează în strădaniile sale de a distruge poporul lui Dumnezeu: și, dacă un plan eșuează, recurge la altul; nici nu îi lipsește vreodată o succesiune de mijloace prin care să-și atingă scopurile răuvoitoare. El trudise din greu, împreună cu Balaam, agentul său de bunăvoie, ca să aducă un blestem peste Israel: dar fusese zădărnicit în fiecare încercare. El dezvăluie apoi actul de zel prin care Finehas a intervenit. ] Ca să-l pedepsească așa cum merita, Finehas s-a ridicat cu zel sfânt— [A luat o suliță și i-a urmărit pe criminalii desfrânați până la cort, străpungându-i în mijlocul plăcerilor lor vinovate. Aceasta ar fi putut părea o uzurpare a autorității legale: dar nu era așa: căci însuși magistratul suprem dăduse porunca tuturor judecătorilor lui Israel; mai mult, fiind fiul marelui preot, este firesc să presupunem că Finehas era el însuși magistrat: în orice caz, a acționat printr-un impuls dumnezeiesc și era „slujitorul lui Dumnezeu, un răzbunător ca să execute mânia asupra acestor făcători de rău”. Simeon declară apoi legământul de pace acordat ca răsplată. Un asemenea act la noi ar fi de neiertat; pentru că nu am primit o asemenea însărcinare nici de la Dumnezeu, nici de la oameni: dar duhul din care a izvorât ar fi vrednic de laudă oriunde s-ar găsi: trebuie să fim plini de zel pentru cinstea lui Dumnezeu: trebuie să simțim indignare împotriva păcatului: trebuie să fim pătrunși de milă față de cei care sunt în primejdie de a pieri prin nelegiuirea altora: și trebuie să fim gata să-l ajutăm pe magistratul civil în înăbușirea nelegiuirii.] Aprobarea lui Dumnezeu față de purtarea sa a fost puternic marcată în, II. Răsplata acordată lui— Îndată Dumnezeu s-a împăcat cu poporul Său vinovat— [Deja douăzeci și trei de mii de persoane căzuseră prin molimă și încă o mie prin sabia dreptății [Notă: Compară ver. 9 cu 1 Corinteni 10:8.]: dar, la împlinirea acestei răzbunări hotărâte, Dumnezeu a oprit molima și a poruncit ca sabia dreptății să fie pusă în teacă. El duce istoria la împlinirea ei hristologică. Mărimea îndatoririlor noastre față de Domnul Isus Hristos— [Dacă Finehas a fost un binefăcător atât de mare pentru țara sa și a meritat mulțumirile tuturor, pentru că a jertfit viețile a doi desfrânați licențioși, ce mulțumiri se cuvin Domnului Isus Hristos, care și-a oferit propria viață ca jertfă pentru noi! Aici a fost dragoste de nepătruns și zel fără egal. Fiecărei ființe omenești trebuie să-și mărturisească îndatoririle față de El: fiecăruia care va fi mântuit în cele din urmă trebuie să-I aducă laudă și cinste veșnică. O, să contemple fiecare din tabăra lui Israel pe Binefăcătorul său: să-L contemple fiecare pe Isus ca pe Cel ce potolește mânia lui Dumnezeu și înfăptuiește împăcarea noastră cu El: și, întrucât „pentru ascultarea Sa până la moarte Dumnezeu L-a înălțat foarte sus și I-a dat un nume mai presus de orice nume”, să-L recunoască fiecare inimă; să se plece fiecare genunchi înaintea Lui; și să fie ocupată fiecare limbă în a-I aduce slavă numelui Său.
Considerați

Considerare

Despre siguranța celui nedrept, Simeon insistă asupra socotelii finale. Cât despre deosebirile făcute în Cuvântul lui Dumnezeu, promisiunile de viață pentru cei evlavioși și amenințările cu moartea pentru cei nelegiuiți, ele sunt socotite de mică greutate: propriile presupuneri ale oamenilor, oricât de neîntemeiate, sunt făcute să cântărească mai mult decât cele mai clare declarații ale Sfintei Scripturi. Aici, deci, chestiunea a fost pusă la încercare. Întreaga națiune a lui Israel a ofensat pe Dumnezeu și trebuia exclusă din pământul făgăduit: dar doi indivizi, care rezistaseră torentului nelegiuirii, aveau să aibă cinstea și fericirea de a intra în Canaan. Acum, la hotarele acelui pământ, poporul este numărat a doua oară; și după o cercetare completă a fiecărui trib, se declară, da, de două ori se declară, că „nici un om” împotriva căruia fusese rostită judecata nu mai supraviețuise. Așa va fi cu siguranță în lumea veșnică. El încheie afirmând păstrarea fiecărui slujitor credincios. ca ei să „socotească îndelunga răbdare a lui Dumnezeu ca mântuire” și să n-o facă prilej de osândă și mai grea!] IV. Că niciunul dintre slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu nu va pieri vreodată— [La această numărare a poporului, Caleb și Iosua au fost găsiți în viață, deși toți ceilalți muriseră: atât de exact își împlinise moartea însărcinarea! Din șase sute de mii de vinovați, niciunul nu scăpase de săgeata ei: dar cei doi care „urmaseră pe Domnul pe deplin” au rămas nevătămați. Aceasta arată cât de sigur se vor împlini promisiunile lui Dumnezeu pentru fiecare credincios. Oricât de puțini ar fi numărul poporului Domnului, ei nu vor fi trecuți cu vederea: deși întregul univers ar fi cernut și risipit ca pleava, „nici cel mai mic grăunte de grâu adevărat nu va cădea pe pământ [Notă: Amos 9:9.]”. Ei au mulți și puternici potrivnici; dar „nimeni nu-i va smulge din mâna Tatălui lor”. „Nu este voia Lui ca vreunul dintre micuții Săi să piară”.
Răspunde

Răspuns

Unde ne cheamă Domnul în viața noastră prezentă la un zel care să-I cinstească numele mai presus de orice? În ce fel ne-am încrezut în numere, privilegii sau mărturisire exterioară mai degrabă decât în credința vie? Cum vom urma noi, asemenea lui Caleb și Iosua, pe Domnul pe deplin, ca promisiunile Sale să se împlinească în noi?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne, care ai primit zelul slujitorului Tău Finehas și i-ai păstrat pe Caleb și Iosua potrivit cuvântului Tău, dă-ne nouă aceeași devotare cu o singură inimă. Trezește-ne conștiințele, ca să urâm păcatul și să iubim dreptatea; întărește-ne voințele, ca să înfrânăm nelegiuirea în noi înșine și în lumea din jurul nostru. Păzește-ne de trufia care se încrede în numere sau în îndurările de odinioară și fixează-ne nădejdea numai pe lucrarea împlinită a Fiului Tău. Așa numără-ne printre poporul Tău credincios, ca atunci când se va face ultima cercetare, să fim găsiți scriși în cartea vieții Mielului, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →