← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa

Apocalipsa 14 — cu Simeon

Apocalipsa 14Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În spiritul căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de expunere anglicană marcată de reverență, claritate și căldură pastorală. În Apocalipsa capitolul 14, Simeon dezvăluie fericirea cerului și caracterul celor admiși în el, îndreptând privirea Bisericii de la încercarea prezentă spre Miel și compania sa pecetluită. Cuvintele sale ne invită să ascultăm cu aceeași smerenie și speranță care i-au modelat propriul său minister la Cambridge, pentru ca să fim întăriți să urmăm Mielul oriunde merge el.
Citește

Citire

Să ascultăm acum al paisprezecelea capitol din Apocalipsa Sfântului Ioan. Cu inimi liniștite auzim viziunea Apostolului despre Miel pe Muntele Sion și glasul multor ape care îl înconjoară. Duhul care a inspirat textul să ne pregătească să primim mângâierea și chemarea sa.
Studiu
Simeon începe prin a-l așeza pe Apostol în viziunea cerească a Mielului și a companiei sale pecetluite. Apostolul însuși a fost, ca să zicem așa, răpit în al treilea cer, unde l-a văzut pe Domnul și Mântuitorul său adorabil în mijlocul tuturor poporului său răscumpărat și a auzit cântările cu care aceștia proclamau lauda sa. Relatarea sa despre aceasta mă va conduce să vă înfățișez, I. Fericirea cerului— Acolo Domnul Isus Hristos locuiește în mijlocul poporului său răscumpărat— [Cerul a fost fără îndoială locul acum deschis în viziune privirii Apostolului: era „Muntele Sion, cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc [Notă: Evrei 12:22 .]”. Acolo Domnul Isus Hristos locuiește, păstrând încă în persoana sa toate acele semne pe care dușmanii săi ucigași i le-au pricinuit trupului său sfânt, când s-a oferit pe sine jertfă pentru păcatele unei lumi pierdute. El dezvăluie apoi cântarea nouă cântată înaintea tronului și pe cei ce cântă din harfă care singuri o pot învăța. ] Acolo ei îl adoră cu cântări de laudă neîncetate— [Cântarea în care se alătură, deși nu este specificată aici, ne este făcută cunoscută într-un capitol anterior. Este „o cântare nouă”; pentru că era necunoscută stelelor strălucitoare ale dimineții care au fost create mai întâi și nici nu putea fi cântată de cei care nu au căzut niciodată. De aceea se spune că este „o cântare pe care niciun om nu o putea învăța, decât cei care au fost răscumpărați de pe pământ”. Ascultați cântarea însăși, așa cum ne-a fost relatată de cel care a auzit-o: „Ei au cântat o cântare nouă, zicând: Vrednic ești să iei cartea și să deschizi pecețile ei: căci ai fost junghiat și ne-ai răscumpărat pentru Dumnezeu cu sângele tău, din orice neam, limbă, popor și națiune; și ne-ai făcut pentru Dumnezeul nostru împărați și preoți: și vom împărăți pe pământ.” Apoi el urmărește izvorul părții lor cerești la mila suverană a lui Dumnezeu în Hristos. Acestea sunt împrejurările relatate de Apostol: dar, pentru a ne forma vreo idee despre fericirea de care se bucură oștile cerești, trebuie să fim noi înșine părtași ai ei: limbajul muritor nu o poate zugrăvi; nici dacă un înger ar veni din cer să o descrie, slabele noastre înțelegeri nu ar putea cuprinde tema cea mare.] În legătură cu această fericire, punctul care cere mai cu seamă atenția noastră este, II. Caracterul celor admiși la ea— Acesta este marcat cu de-amănuntul, 1. În izvorul său— [„Ei au fost răscumpărați dintre oameni.” Odată au fost în robie ca și ceilalți oameni: dar Dumnezeu, în mila sa, i-a eliberat „cu mână tare și cu braț întins”. Israel când era în Egipt era o imagine exactă a lor în starea lor nerenăscută. Supunerea lor față de păcat și Satana era deplină: nici nu puteau prin vreun mijloc să arunce jugul cu care erau legați. El continuă arătând cum acel har este răspuns prin consacrarea de bunăvoie a celor răscumpărați. ]:” și chiar în clipa în care încep să guste dragostea răscumpărătoare și să simtă lucrarea puternică a puterii lui Dumnezeu asupra sufletelor lor, se oferă pe ei înșiși lui Dumnezeu „ca pârga pentru Dumnezeu și pentru Miel”. Pârga fiecărui lucru era partea deosebită a lui Dumnezeu: nici nu putea vreun om să și le însușească pentru folosul său fără a fi vinovat de sacrilegiu. Și astfel sunt toți cei care sunt cu adevărat convertiți la Dumnezeu [Notă: Iacov 1:18 .]. Sub acest caracter ei se prezintă atunci lui: ei știu că „nu sunt ai lor, ci ai lui: și de aceea doresc să-l slăvească cu trupurile și duhurile lor, care sunt ale lui [Notă: 1 Corinteni 6:20 .]”. Ei socotesc aceasta „o slujire cuvenită [Notă: Romani 12:1 .]”; și se angajează în ea cu toată inima. După ce s-au consacrat lui Dumnezeu, ei se străduiesc să fie credincioși angajamentelor lor.
Considerați

Considerare

Simeon se adresează ascultătorilor săi ca niște candidați la moștenirea pe care a descris-o. ] Îngăduiți-mi acum să vă adresez tuturor, 1. Ca niște candidați la cer— [Oamenii care sunt candidați la onoruri pământești află că este nevoie de multă osteneală pentru dobândirea obiectului lor. Fiți siguri atunci, fraților, că, deși cerul este un dar gratuit al lui Dumnezeu de dragul lui Hristos, totuși trebuie să ne ostenim pentru el tot atât de mult ca și cum ar fi cu totul rodul propriilor noastre eforturi: după cum se spune, „Nu lucrați pentru hrana care piere, ci pentru hrana care rămâne pentru viața veșnică, pe care v-o va da Fiul omului”. Și îngăduiți-mi să întreb: nu merită oare o întreagă viață de eforturi cât mai stăruitoare? Luați în considerare doar reprezentarea care s-a dat despre el: nu este oare de dorit să fim din acel număr fericit, care urmează Mielul prin toate curțile cerului și cu glas și harpă îi aduc toată slava și lauda cu putință? Dar gândiți-vă la alternativa: gândiți-vă, dacă nu sunteți admiși acolo, unde veți fi și veți fi în veșnicie! El încheie îndemnând pe cei care deja nădăjduiesc în Hristos să înainteze spre răsplată. Căutați doar să fiți interesați în răscumpărarea pe care Hristos a împlinit-o pentru voi și toate celelalte vor urma. Prin el veți fi îndreptățiți; prin el veți fi sfințiți; „prin el veți fi înfățișați lui Dumnezeu fără pată sau zbârcitură sau ceva de felul acesta, da, sfinți și fără cusur”: căci tuturor celor care caută primirea prin el, „el este făcut de Dumnezeu înțelepciune, dreptate, sfințire și răscumpărare”.
Răspunde

Răspuns

Unde în umblarea mea zilnică am cea mai mare nevoie de viziunea Mielului ca să-mi întărească sufletul? În ce fel ascuns mai rețin încă pârga care aparține lui Dumnezeu și Mielului? Cum voi păstra, prin har, nepătat în timp ce aștept ziua în care mă voi alătura cântării noi?
Roagă-te

Rugăciune

O, Miel al lui Dumnezeu, care stai veșnic în mijlocul celor răscumpărați ai tăi, dă-ne har să te urmăm acum așa cum nădăjduim să te urmăm atunci. Curățește buzele noastre de viclenie, pecetluiește numele Tatălui tău pe frunțile noastre și fă-ne pârga sfântă pentru tine. Când cântarea cerului pare departe, ridică inimile noastre prin Duhul tău până vom auzi, deși slab, glasul celor ce cântă din harfe cu harfele lor. Păstrează-ne fără vină până în ziua aceea când vom fi înfățișați fără cusur înaintea tronului tău; și spre slava Tatălui tău, cu Duhul, fie toată lauda, în vecii vecilor. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →