Eterniseed › Curriculum › Proverbele
Proverbe 3-4 — cu Maclaren
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la Expunerile atemporale ale Sfintelor Scripturi ale lui Alexander Maclaren, unde el dezvăluie înțelepciunea din capitolele 3 și 4 ale Proverbelor cu perspectivă pastorală și expunere atentă. Tratamentul său verset cu verset arată cum ascultarea, încrederea și frica de Domnul formează împreună calea vieții. Ascultăm cum Maclaren arată că aceste sfaturi antice rămân cuvinte vii pentru cei care caută Înțelepciunea cerească astăzi. Paragrafele sale măsurate ne ghidează de la chemările generale la ascultare către izvoarele mai profunde ale încrederii și reverenței, și în final către roadele practice ale umblării pe căile Înțelepciunii.
Citește
Citire
Cităm acum capitolele 3 și 4 din Proverbe, ascultând apelurile părintești repetate care îndeamnă pe cei tineri să păstreze învățătura și să se întoarcă de pe calea celor răi. Lăsăm cuvintele să se așeze liniștit, deoarece Maclaren le va deschide mai târziu înțelesul. Observăm promisiunile legate de ascultare, chemarea de a ne încrede în Domnul din toată inima și contrastul viu dintre cele două căi care se întind înaintea fiecărui călător.
Studiu
Maclaren începe prin a examina prima pereche de versete despre ascultarea de poruncile învățătorului.
Prima pereche este de caracter general. Ea încurajează ascultarea de preceptele învățătorului și oferă ca motiv asigurarea că prin aceasta se vor asigura viață lungă și pace. Fidel concepției Vechiului Testament despre revelație ca lege, învățătorul pune ascultarea în prim-plan. El este sigur că învățătura sa conține îndrumarea suficientă pentru purtare și coincide cu voia dumnezeiască. El cheamă, în primul rând, la acceptarea interioară și de bunăvoie a poruncilor Sale; căci inima, nu în primul rând mâinile, este cea pe care dorește să o 'păstreze'. Mama tuturor harurilor de purtare este plecarea voinței în fața autorității dumnezeiești. Voința este omul, iar acolo unde ea încetează să se ridice în răzvrătire jertfitoare de sine și autodeterminantă și se dizolvă în ape curgătoare ale supunerii, acestea vor curge prin viață și o vor face curată. A asculta de sine este păcat, a asculta de Dumnezeu este dreptate. Roadele unei astfel de ascultări sunt 'lungime de zile... și pace'.Apoi se îndreaptă spre relația încrederii în Domnul unită cu neîncrederea în sine.
Perechile rămase se referă la relațiile noastre cu Dumnezeu. Noul Testament este anticipat în mod semnificativ prin preeminența acordată încrederii; adică credinței. Nu mai puțin semnificativ și profund este asocierea neîncrederii în sine cu încrederea în Domnul. Cele două lucruri sunt inseparabile. Ele sunt doar laturile inferioară și superioară ale unui singur lucru, sau ca cele două creșteri care vin dintr-o sămânță — una lovind în jos devine rădăcina; una străpungând în sus devine tulpina. Dubla atitudine de încredere și neîncredere își găsește expresia în a-L recunoaște pe El în toate căile noastre; adică a ne rândui purtarea sub o conștiință constantă a prezenței Sale, în conformitate cu voia Sa și în dependență de ajutorul Său.Apoi Maclaren explorează frica de Domnul ca fiind unită cu îndepărtarea de rău.
A patra pereche este, în prima sa parte, în paralelism inversat cu a treia; căci începe cu neîncrederea în sine și de acolo trece la 'frica de Domnul', care corespunde și este, de fapt, doar o fază a încrederii în El. Este venerația plină de respect care nu are chin și este atunci cea mai curată când credința este mai puternică. Ea duce în mod necesar la îndepărtarea de rău. Morala își are rădăcinile în religie. Nu există un magnet mai puternic pentru a-i atrage pe oameni de la păcat decât frica fericită de Dumnezeu, care este de asemenea credință. Oricine desparte evlavia de curăția vieții, acest învățător nu o face. El nu cunoaște nicio religie care permite asocierea cu nelegiuirea. O astfel de purtare va tinde spre bunăstare fizică și, într-un sens mai profund, va asigura sănătatea vieții. Lipsa de evlavie este adevărata boală. Numai acela este sănătos care are un suflet sănătos, pentru că este vindecat.
Considerați
Considerare
Maclaren încheie prin a dezvălui binecuvântările inseparabile ale plăcerii și păcii pe căile Înțelepciunii.
Uneori mâinile Înțelepciunii nu țin aceste daruri exterioare. Dar legătura dintre ea și următoarele binecuvântări menționate este inseparabilă. Căile ei sunt plăcere și pace. 'În păzirea' — nu pentru păzire — 'poruncilor ei este o mare răsplată'. Bucuria interioară și liniștea profundă a inimii însoțesc fiecare pas făcut în ascultare de Înțelepciune. Cursul de purtare astfel prescris va implica adesea răstignirea dureroasă a firii inferioare, dar plăcerea ei depășește cu mult durerea. Va fi adesea presărat cu pietre ascuțite sau poate chiar cu pluguri înroșite în foc așezate pe el, ca în vechile încercări prin ordalie; dar totuși va fi plăcut adevăratului sine. Păcatul este o greșeală la fel de mult ca și o crimă, iar interesul de sine luminat ar indica același curs ca fiind legea cea mai înaltă a Înțelepciunii. În realitate, datoria și plăcerea sunt coextensive. Ele sunt două nume pentru un singur lucru — unul luat din considerarea obligației sale; celălalt, din observarea roadelor sale. 'Plăceri liniștite acolo sălășluiesc.' Singura pace deplină, care umple și liniștește întregul om, vine din ascultarea de Înțelepciune sau, ceea ce este același lucru, din urmarea lui Hristos. Nu există altă cale de a aduce toată firea noastră în armonie cu ea însăși, de a încheia războiul dintre conștiință și înclinație, dintre carne și duh. Nu există altă cale de a ne aduce în prietenie cu toate împrejurările, astfel încât cele norocoase sau potrivnice să fie recunoscute ca bune și nimic să nu ne poată agita prea mult. Pace cu noi înșine, cu lumea și cu Dumnezeu este întotdeauna consecința ascultării de Înțelepciune.
Răspunde
Unde în alegerile mele zilnice mai rezist încă chemării de a păstra înțelepciunea cu o inimă nedivizată? Cum ar putea împerecherea încrederii și a neîncrederii în sine să remodeleze felul în care înfrunt deciziile în această săptămână? În ce pas concret pot să mă întorc de pe calea celor răi și să mă țin strâns de învățătură astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Tată Milostiv, învață-ne să ne încredem în Tine din toată inima noastră și să Te recunoaștem în toate căile noastre, ca să ne îndreptezi cărările după Cuvântul Tău care nu dă greș. Prin Duhul Tău, sădește în adâncul nostru înțelepciunea Ta, întorcând inimile noastre de la rău și conducându-ne pe căile plăcute ale vieții care izvorăsc din frica de Tine. Ține-ne aproape de Pomul Vieții, statornici în neprihănire și odihnindu-ne în Evanghelia Fiului Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →