← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Matei

Mare este credința ta: Femeia cananeancă

Matei 15Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur21 min
Deschidere
Fariseii sunt scandalizați că ucenicii mănâncă cu mâinile nespălate — iar Domnul le întoarce lumea pe dos: întinarea nu este ceea ce intră în gură, ci ceea ce iese din inimă. Apoi Se retrage la hotarele Tirului și Sidonului, unde o femeie cananeancă, o străină, refuză să fie alungată și câștigă de la El cea mai înaltă laudă pe care o dă cuiva: 'O, femeie, mare este credința ta.' Răsăritul creștin a ținut-o mult timp ca pe însăși icoana rugăciunii statornice și smerite. Sfântul Ioan Gură de Aur arată ce este adevărata curăție și apoi zăbovește asupra femeii — înțelepciunea ei, statornicia ei, refuzul ei de a se simți ofensată — ca răspuns la slăbiciunea noastră înaintea lui Dumnezeu.
Citește
Citește Matei 15:1–28 — disputa despre tradiția bătrânilor, învățătura Domnului că 'acele lucruri care ies din gură vin din inimă și ele îl întinează pe om' și femeia cananeancă care a răspuns: 'Adevărat, Doamne, dar câinii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor' și a auzit: 'O, femeie, mare este credința ta.' Citește mai departe până la 15:29–39 despre hrănirea celor patru mii.
Studiu

Studiază

Gură de Aur apasă lecția despre întinare direct în viața Bisericii, unde este atât de ușor uitată: Să învățăm deci care sunt lucrurile ce îl întinează pe om; să învățăm și să fugim de ele. Căci chiar în biserică vedem o astfel de obicei prevalând printre cei mulți și oamenii dând silință să vină în haine curate și să-și spele mâinile; dar cum să prezinte un suflet curat lui Dumnezeu, nu țin seama. Apoi o așază pe femeia cananeancă înaintea noastră ca însăși leacul pentru slăbiciunea noastră în rugăciune: Ce a făcut deci femeia după ce a auzit aceasta? A tăcut și a încetat? Sau și-a slăbit stăruința? Nicidecum, ci a fost și mai stăruitor. Acolo unde noi am fi disperat la tăcerea Domnului, ea s-a apropiat mai mult: când s-ar putea aștepta ca ea să se îndepărteze mai degrabă în deznădejde deplină, chiar în acel moment se apropie și se închină, zicând: Doamne, ajută-mă.
Considerați

Cugetă

Ceea ce îl uimește cel mai mult pe Gură de Aur nu este doar credința ei, ci smerenia ei — ea ia chiar și cuvântul aspru 'câine' și se pleacă sub el, întorcându-l spre propria ei rugă: Vezi statornicia ei? El a zis: Nu este cuviincios, iar ea a zis: Adevărat, Doamne; El i-a numit copii, dar ea stăpânește; El a folosit numele de câine, dar ea a adăugat și fapta câinelui. Vezi smerenia acestei femei? Și el insistă că aparenta răceală a Domnului nu a fost deloc răceală, ci o scoatere la iveală a aurului ascuns: Cu acest scop a amânat-o Hristos, căci știa că ea va spune aceasta; pentru aceasta a refuzat cererea, ca să arate înalta ei stăpânire de sine. Așadar refuzurile au fost făurirea ei: Nu în insultă au fost rostite atunci cuvintele Lui, ci chemând-o și descoperind comoara pusă în ea. Iar din toată purtarea ei el trage regula a toată rugăciunea adevărată: Atât de mare lucru este stăruința în rugăciune.
Răspunde
Începe cu oglinda inimii. Este mult mai ușor să fii scrupulos cu privire la înfățișare — haine curate, cuvintele potrivite, o viață exterioară ordonată — decât să prezinți un suflet curat lui Dumnezeu; Gură de Aur ne prinde exact acolo. Întreabă-te care ai îngrijit. Apoi ia femeia cananeancă ca învățătoare în rugăciune. Când cerul pare tăcut, instinctul tău (și al nostru) este să renunți; al ei a fost să se apropie mai mult și mai jos. Este vreo rugăciune pe care ai abandonat-o pentru că răspunsul a fost lent sau pentru că te-ai simțit nevrednic să continui să ceri? Ia-o din nou cu smerenia ei — mulțumită să fie un câine la masă dacă doar poate avea o firimitură — și încrede-te că întârzierea Domnului poate fi felul Lui de a scoate la iveală o credință pe care vrea s-o numească mare și de a descoperi în tine o comoară pe care nu o știai acolo.
Roagă-te
O, Doamne, care nu privești la spălarea mâinilor, ci la curăția inimii: curățește-mi sufletul de gândurile rele care mă întinează cu adevărat, căci de prea multe ori mi-am îngrijit înfățișarea și mi-am neglijat inima înaintea Ta. Dă-mi credința femeii cananeence — îndrăzneață să continue să ceară, destul de smerită să ia locul cel mai de jos, refuzând să fie alungată sau ofensată. Când Tu pari tăcut, să nu încetez, ci să mă apropii mai mult, mulțumit cu firimiturile ce cad de la masa Ta, până când scoți din mine comoara pe care o cauți și aud și eu spunând: mare este credința ta. Ție fie slava, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →