← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa

Apoc 9 — cu Matthew Henry

Apocalipsa 9Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Astăzi călătorim prin capitolul 9 din Apocalipsă cu îndrumarea de încredere a lui Matthew Henry, al cărui comentariu clasic luminează sunetul trâmbițelor a cincea și a șasea. Henry ne ajută să vedem dincolo de imaginile dramatice realitățile spirituale în joc pentru biserică de-a lungul veacurilor. Expunerea sa atentă ne invită să luăm în considerare atât avertismentele cât și îndurările țesute prin aceste scene apocaliptice. Pe măsură ce ascultăm vocea sa, ni se reamintește că Dumnezeu rămâne suveran chiar și în mijlocul judecății și înșelăciunii. Să lase acest studiu să ne adâncească reverența față de Scriptură și hotărârea noastră de a umbla cu credincioșie.
Citește

Citire

Pregătește-ți inima pe măsură ce citim Apocalipsa capitolul 9 în întregime. Permite imaginilor vii ale trâmbițelor, lăcustelor și armatelor să vorbească mai întâi în termenii lor proprii. Observă chemările repetate la pocăință care răsună prin judecăți. Citește încet, poate cu voce tare, și cere Duhului să evidențieze ceea ce Dumnezeu dorește să-ți imprime astăzi. Ne vom întoarce la aceste versete prin ochii lui Matthew Henry în studiul care urmează.
Studiu
Henry își deschide analiza cu trâmbița a cincea. La sunetul acestei trâmbițe, lucrurile de observat sunt: 1. O stea care cade din cer pe pământ. Unii cred că această stea reprezintă un episcop eminent din biserica creștină, un înger al bisericii; căci, în același mod de vorbire prin care păstorii sunt numiți stele, biserica este numită cer; dar cine anume este acesta, exegeții nu sunt de acord. Unii îl înțeleg pe Bonifaciu al treilea episcop al Romei, care și-a asumat titlul de episcop universal, prin favoarea împăratului Focas, care, fiind un uzurpator și tiran în stat, i-a permis lui Bonifaciu să fie astfel în biserică, ca răsplată pentru lingușirea sa. 2. Acelei stele căzute i s-a dat cheia abisului. Încetând acum să fie un slujitor al lui Hristos, el devine anticristul, slujitorul diavolului; și prin permisiunea lui Hristos, care i-a luat cheile bisericii, el devine portarul diavolului, pentru a dezlănțui puterile iadului împotriva bisericilor lui Hristos. 3. La deschiderea abisului s-a ridicat un fum mare, care a întunecat soarele și aerul. Diavolii sunt puterile întunericului; iadul este locul întunericului. Diavolul își duce planurile la îndeplinire prin orbirea ochilor oamenilor, prin stingerea luminii și a cunoașterii și prin promovarea ignoranței și a erorii. El mai întâi înșală oamenii, apoi îi distruge; sufletele nenorocite îl urmează în întuneric, sau nu îndrăznesc să-l urmeze. 4. Din acest fum întunecat a ieșit un roi de lăcuste, una dintre plăgile Egiptului, emisarilor diavolului conduși de anticrist, toată mulțimea și plebea ordinelor anticreștine, pentru a promova superstiția, idolatrie, eroare și cruzime; și acestea au avut, prin permisiunea dreaptă a lui Dumnezeu, puterea de a răni pe cei care nu aveau semnul lui Dumnezeu pe frunțile lor. 5. Răul pe care aveau să-l facă nu era unul trupesc, ci unul spiritual. Ei nu trebuiau să distrugă totul pe cale militară prin foc și sabie; copacii și iarba trebuiau să rămână neatinși, iar cei pe care îi răneau nu trebuiau să fie uciși; nu trebuia să fie o persecuție, ci o otravă și o infecție secretă în sufletele lor, care să le răpească puritatea și apoi pacea. Erezia este o otravă în suflet, acționând lent și în secret, dar va fi amărăciune la sfârșit. 6. Ei nu aveau putere să rănească nici măcar pe cei care aveau pecetea lui Dumnezeu pe frunțile lor. Harul ales, eficace și distinctiv al lui Dumnezeu va păstra poporul său de apostazie totală și finală. 7. Puterea dată acestor factori ai iadului este limitată în timp: cinci luni, un anumit sezon și doar un sezon scurt, deși cât de scurt nu putem spune. Sezoanele Evangheliei au limitele lor, iar timpurile de seducție sunt și ele limitate. 8. Deși ar fi scurt, ar fi foarte ascuțit, atât de mult încât cei care au fost făcuți să simtă malignitatea acestei otrăvi în conștiințele lor ar fi obosiți de viețile lor, v. 6. Un duh rănit cine poate purta? 9. Aceste lăcuste erau de o mărime și formă monstruoasă, v. 7, 8, etc. Ele erau echipate pentru lucrarea lor ca niște cai pregătiți de luptă. (1.) Pretindeau o mare autoritate și păreau siguri de victorie: Aveau coroane ca de aur pe capete; nu era o autoritate adevărată, ci una contrafăcută. (2.) Aveau înfățișarea înțelepciunii și a sagacității, fețele oamenilor, deși spiritul diavolilor. (3.) Aveau toate alurele unei frumuseți aparente, pentru a prinde și a întina mințile oamenilor — păr ca de femei; modul lor de închinare era foarte strălucitor și ornamental. (4.) Deși apăreau cu tandrețea femeilor, aveau dinții leilor, erau cu adevărat creaturi crude. (5.) Aveau apărarea și protecția puterilor pământești — platoșe de fier. (6.) Făceau un zgomot puternic în lume; zburau dintr-o țară în alta, iar zgomotul mișcării lor era ca al unei armate cu care și cai. (7.) Deși la început linișteau și măguleau oamenii cu o înfățișare frumoasă, era un ac în cozile lor; cupa urâciunilor lor conținea ceea ce, deși dulce la început, ar mușca la urmă ca un șarpe și ar înțepa ca o năpârcă. (8.) Regele și comandantul acestei escadrile infernale este descris aici, [1.] Ca un înger; așa era prin natură, un înger, odinioară unul dintre îngerii cerului. [2.] Îngerul abisului; un înger încă, dar un înger căzut, căzut în abis, vast de mare și din care nu există recuperare. [3.] În aceste regiuni infernale el este un fel de prinț și guvernator și are puterile întunericului sub stăpânirea și comanda sa. [4.] Numele său adevărat este Abaddon, Apollyon — un distrugător, căci aceasta este afacerea sa, planul și ocupația sa, la care asistă cu sârguință, în care este foarte reușit și ia o plăcere oribilă infernală; despre această lucrare de distrugere trimite emisarilor și armatelor sale să distrugă sufletele oamenilor. Și acum aici avem sfârșitul unei nenorociri; și unde una se termină, alta începe. Henry prefațează viziunea trâmbiței a șasea evidențiind reținerea asupra dușmanilor. I. Prefața acestei viziuni: O voce a fost auzită de la coarnele altarului de aur, v. 13, 14. Aici observă, 1. Puterea dușmanilor bisericii este reținută până când Dumnezeu dă cuvântul ca ei să fie dezlănțuiți. 2. Când națiunile sunt coapte pentru pedeapsă, acele instrumente ale mâniei lui Dumnezeu care au fost reținute anterior sunt dezlănțuite asupra lor, v. 14. 3. Instrumentele pe care Dumnezeu le folosește pentru a pedepsi un popor pot uneori să se afle la o mare distanță de ei, astfel încât niciun pericol să nu fie anticipat de la ei. Acești patru mesageri ai judecății divine zăceau legați în râul Eufrat, la mare distanță de națiunile europene. Aici puterea turcească și-a avut originea, care pare a fi povestea acestei viziuni. Henry continuă să descrie viziunea trâmbiței a șasea însăși. II. Viziunea însăși: Iar cei patru îngeri care fuseseră legați în marele râu Eufrat au fost acum dezlegați, v. 15, 16. Și aici observă, 1. Timpul operațiunilor și execuțiilor lor militare este limitat la o oră, și o zi, și o lună, și un an. Caracteristicile profetice ale timpului sunt greu de înțeles de noi; dar în general timpul este fixat la o oră, când va începe și când va sfârși; și cât de departe va prevala execuția, chiar până la o treime din locuitorii pământului. Dumnezeu va face ca mânia omului să-l laude, iar restul mâniei îl va reține. 2. Armata care trebuia să execute această mare însărcinare este adunată, iar numărul găsit a fi de două sute de mii de mii de călăreți; dar suntem lăsați să ghicim care trebuie să fie infanteria. În general, ne spune că armatele imperiului mahomedan ar trebui să fie vast de mari; și așa este sigur că au fost. 3. Echipamentul și înfățișarea lor formidabilă, v. 17. Așa cum caii erau fioroși, ca niște lei, și dornici să se arunce în luptă, tot așa cei care ședeau pe ei erau îmbrăcați în armuri strălucitoare și costisitoare, cu toate însemnele curajului marțial, zelului și hotărârii. 4. Vastul dezastru și pustiire pe care l-au făcut în imperiul roman, care devenise acum anticreștin: O treime din ei au fost uciși; au mers atât de departe cât le-a permis comisia lor și nu au putut merge mai departe. 5. Artileria lor, prin care au făcut un asemenea măcel, descrisă prin foc, fum și pucioasă, ieșind din gurile cailor lor, și acarii care erau în cozile lor. Este opinia domnului Mede că aceasta este o prezicere a tunurilor mari, acele instrumente ale cruzimii care fac o asemenea distrugere: el observă, Acestea au fost folosite pentru prima dată de turci la asediul Constantinopolului și, fiind noi și ciudate, au fost foarte teribile și au făcut execuții mari. Totuși, aici pare a fi o aluzie la ceea ce este menționat în viziunea anterioară, că, așa cum anticristul avea forțele sale de natură spirituală, ca niște scorpioni otrăvind mințile oamenilor cu eroare și idolatrie, tot așa turcii, care au fost ridicați pentru a pedepsi apostazia anticreștină, aveau și ei scorpionii și acarii lor, pentru a răni și ucide trupurile celor care au fost ucigașii a atâtor suflete. 6. Observă impenitența generației anticreștine sub aceste judecăți înfricoșătoare (v. 20); restul oamenilor care nu au fost uciși nu s-au pocăit, ei au persistat în acele păcate pentru care Dumnezeu îi pedepsea atât de sever, care erau, (1.) Idolatrie; ei nu și-ar arunca idolii, deși nu le puteau face niciun bine, nu puteau vedea, nici auzi, nici umbla. (2.) Uciderile lor (v. 21), pe care le-au comis asupra sfinților și slujitorilor lui Hristos. Papismul este o religie sângeroasă și pare hotărât să continue astfel. (3.) Vrăjitoriile lor; au farmecele, artele magice și riturile în exorcism și alte lucruri. (4.) Curvia lor; ei permit atât impuritatea spirituală cât și cea trupească și o promovează în ei înșiși și în alții. (5.) Furturile lor; ei au adunat prin mijloace nedrepte o mare avere, spre vătămarea și sărăcirea familiilor, orașelor, prinților și națiunilor. Acestea sunt crimele flagrante ale anticristului și ale agenților săi; și, deși Dumnezeu și-a revelat mânia din cer împotriva lor, ei sunt obstinați, împietriți și impenitenți, și judiciar așa, căci trebuie să fie distruși.
Considerați

Considerare

Henry extrage mai multe lecții cheie din această trâmbiță a șasea. III. Din această trâmbiță a șasea învățăm, 1. Dumnezeu poate face ca un dușman al bisericii să fie un flagel și o plagă pentru altul. 2. Cel care este Domnul oștirilor are armate vaste la comanda sa, pentru a-și servi propriile scopuri. 3. Cele mai formidabile puteri au limite stabilite, pe care nu le pot încălca. 4. Când judecățile lui Dumnezeu sunt pe pământ, el așteaptă ca locuitorii acestuia să se pocăiască de păcat și să învețe dreptatea. 5. Impenitența sub judecățile divine este o nelegiuire care va fi ruina păcătoșilor; căci unde Dumnezeu judecă, el va birui.
Răspunde

Răspuns

În ce domeniu al vieții tale ai putea rezista unei chemări la pocăință pe care Henry te-ar îndemna să o asculți? Cum întărește puterea limitată a forțelor răului descrisă aici încrederea ta în protecția lui Dumnezeu? Ce pas practic poți face săptămâna aceasta pentru a te păzi de înșelăciunea spirituală?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, pe măsură ce trâmbițele judecății răsună în Cuvântul Tău cel sfânt, înmoaie inimile noastre, ca să nu ne împietrim, și dăruiește-ne pocăința care izvorăște din harul Tău ales. Prin Duhul Tău, păzește-ne de orice plagă și otravă duhovnicească și ține-ne treji și sfinți, încrezându-ne că doar Tu ai legat pe toți vrăjmașii până la vremea hotărâtă. Atrage pe mulți la mântuire în Hristos prin aceste solemne avertizări, ca să stea în siguranță în ziua mâniei. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →