← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ieremia

Paharul de aur zdrobit și mila la sfârșitul cărții

Ieremia 51-52Comentariu la Vechiul Testament al Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)23 min
Deschidere
Aici marea carte a lui Ieremia ajunge la încheierea ei și se încheie pe două note ținute împreună: zdrobirea mândriei lumii și mila lui Dumnezeu la chiar sfârșit. Babilonul fusese 'un pahar de aur în mâna Domnului, care a făcut tot pământul beat' — instrumentul prin care Dumnezeu a dat neamurilor vinul mâniei Sale. Și acum, deodată și dincolo de orice nădejde, paharul însuși este zdrobit în bucăți. Fericitul Teodoret citește căderea Babilonului ca pe căderea oricărei nelegiuiri mândre: zeii Babilonului sunt demoni și pier, dar Dumnezeul lui Israel este Făcătorul tuturor și poporul Său se întoarce. Întreaga proorocie, spune el, a fost dată ca să mângâie pe captivi și să le poruncească să nu se teamă — și proorocul o pecetluiește legând sulul de o piatră și aruncându-l în Eufrat, semn că Babilonul va scufunda și nu se va ridica, dat 'pentru mângâierea captivilor'. Apoi capitolul final, pe care Teodoret îl tratează 'mai istoric', spune sfârșitul amar: asediul, foametea, cetatea căzută, templul ars, vasele sfinte duse. Totuși ultimele versete se înalță din nou — căci Ioiachin, mult timp întemnițat, este scos și așezat la masa regelui însuși. Teodoret se oprește asupra acestui lucru ca pe cununa întregii proorocii: 'vestește filantropia Stăpânului; căci pedepsind El are milă'. Judecata nu este ultimul cuvânt al lui Dumnezeu. Mila este.
Citește
Citește Ieremia 51 — vântul arzător ridicat împotriva Babilonului; 'Israel nu a fost părăsit, nici Iuda de Dumnezeul său'; 'Babilonul a fost un pahar de aur în mâna Domnului, care a făcut tot pământul beat… de aceea neamurile sunt nebune'; 'Babilonul a căzut deodată și a fost nimicit: urlați pentru ea'; 'Am fi vrut să vindecăm Babilonul, dar nu a fost vindecat: părăsiți-o'; 'Domnul a ridicat duhul regilor mezilor: căci planul Lui este împotriva Babilonului, ca să-l nimicească; pentru că este răzbunarea Domnului, răzbunarea templului Său'; 'Partea lui Iacov nu este ca ele; căci El este Făcătorul tuturor lucrurilor'; 'Tu ești securea mea de luptă și armele de război'; 'Sunt împotriva ta, munte nimicitor… și te voi face munte ars'; marea vine peste Babilon, acoperit cu mulțimea valurilor sale; 'Domnul a plănuit și a făcut ceea ce a grăit împotriva locuitorilor Babilonului'; și la urmă cuvântul dat lui Seraia, să citească toate aceste cuvinte în Babilon și apoi să lege o piatră de carte și s-o arunce în mijlocul Eufratului, zicând: 'Așa va scufunda Babilonul și nu se va ridica din răul pe care îl voi aduce asupra ei'. Citește mai departe în Ieremia 52 — domnia și răzvrătirea lui Sedechia; asediul Ierusalimului, foametea în cetate, zidul spart, fuga regelui noaptea și capturarea lui în câmpiile Ierihonului; fiii săi uciși înaintea ochilor lui, ochii lui înșiși scoși și el legat și dus în Babilon; Nebuzaradan arzând casa Domnului și casa regelui și toate casele Ierusalimului; stâlpii de bronz și marea și vasele templului sparte și duse; preoții și poporul duși în captivitate; și la chiar sfârșit, în al treizeci și șaptelea an al captivității sale, Evil-merodac regele Babilonului ridicând capul lui Ioiachin regele lui Iuda, scoțându-l din închisoare, vorbind cu bunătate cu el, așezându-i tronul deasupra tronurilor regilor care erau cu el și dându-i o alocație continuă și un loc la masa regelui în toate zilele vieții sale.
Studiu

Studiază

Teodoret citește căderea Babilonului ca pe prăbușirea întregii arhitecturi mândre a nelegiuirii lumii. Paharul care a făcut neamurile beate este zdrobit într-o clipă și el marchează subitaneitatea ca însăși semnătura mâinii lui Dumnezeu: Spune deci că, după ce a adus pedeapsa asupra celorlalte neamuri, deodată, dincolo de orice nădejde, Babilonul însuși a fost luat și pustiit. Contrastul pe care îl face este cea mai adâncă teologie a capitolului — nimicul idolilor pus împotriva Făcătorului viu: Zeii Babilonului sunt demoni, dar Dumnezeul lui Israel este Făcătorul tuturor; de aceea pe bună dreptate unii sunt nimiciți, celălalt se întoarce. Iar motivul pentru care poporul captiv dăinuiește în timp ce Babilonul piere este că Dumnezeu nu Și-a retras niciodată cu totul grija de la Israel, chiar în păcatul ei — o milă pe care Teodoret o citește ca însăși temelia iertării: Din pricina superstiției și a fărădelegii lor i-a trecut cu vederea; căci nu i-a despuiat cu totul de propria Sa grijă. Întreaga proorocie înfricoșătoare, deci, a fost dată nu ca să înspăimânte pe captivi, ci ca să-i mângâie, ca să nu se teamă de ruina care vine asupra asupritorului lor: Cuvântul profetic mai înainte vestește și sfârșitul rătăcirii; mângâie poporul și îl îndeamnă să nu se teamă de relele care vin asupra Babilonului și învață că aceste lucruri au fost vestite cu mult înainte. Piatra legată de sul și scufundată în Eufrat este pecetea acelei mângâieri: Aceasta a poruncit Stăpânul să se facă pentru mângâierea captivilor, ca, aflând și de capturarea ei și de propria lor eliberare, să aibă nădejdea lucrurilor bune ca mângâiere.
Considerați

Cugetă

Capitolul final își schimbă cheia. Teodoret notează că aici proorocul lasă deoparte viziunea și vorbește limpede, consemnând evenimentele așa cum s-au întâmplat: În cele ce urmează povestește mai istoric, învățând cum a domnit Sedechia și a persistat în fărădelege. Iar ceea ce se povestește este sfârșitul amar pe care întreaga carte l-a prevestit — cetatea căzută, templul ars și lucrurile sfinte ale sanctuarului duse în pământul biruitorului: Și celelalte vase le-a dus cu acestea. Ar fi fost potrivit ca proorocia să se termine acolo, în fumul templului și zăngănitul lanțurilor captivilor. Dar nu se termină. Ultimele versete ridică un singur rege întemnițat din temnița lui și îl așază la masa biruitorului — și Teodoret se aruncă asupra acestei mile finale ca pe cununa și sensul întregii cărți: Iar aceasta vestește filantropia Stăpânului; căci pedepsind El are milă și aducând învățătură mângâie și amestecă sentința dreptății cu filantropia. Dreptatea și iubirea-de-om nu sunt rivale în Dumnezeu; ele sunt țesute împreună și mila are ultimul cuvânt. Din aceasta Teodoret trage lecția care încheie proorocia și ridică orice suflet captiv spre Hristos: Să ne temem deci de dreptatea judecății și încrezându-ne în filantropie să nu deznădăjduim de mântuire, ci să așteptăm mila dumnezeiască și să umblăm pe calea dreaptă.
Răspunde
Ai ajuns la sfârșitul unei cărți lungi și grele și trebuie să o lași să se termine unde spune Teodoret că se termină — nu în templul arzând, ci în mila de la masa regelui. Căderea Babilonului te învață că orice lucru mândru care face lumea beată de vinul său — orice imperiu, orice idol, orice poftă care pare de neclintit — va cădea într-o zi deodată, dincolo de orice nădejde, pentru că zeii Babilonului sunt demoni și numai Făcătorul tuturor dăinuiește. Nu te teme de acele puteri; același cuvânt care a prevestit ruina lor ți-a fost dat ca să te mângâie și să te învețe să nu te temi. Dar ține-te mai presus de toate de ultimele versete. Dumnezeu nu Și-a despuiat cu totul poporul Său păcătos de grija Sa; a pedepsit și apoi a avut milă; a dat învățătură și apoi a mângâiat; a amestecat sentința dreptății cu iubirea Sa de om. Acesta este Dumnezeul întregii Biblii și mai ales Dumnezeul descoperit în Hristos, în care dreptatea și mila se întâlnesc. Așa că teme-te de dreptatea judecății Sale — ia păcatul în serios, umblă pe calea dreaptă — dar nu deznădăjdui niciodată de mila Sa. Captivul ridicat din închisoare la masă este chipul oricărui suflet pe care Dumnezeu vrea să-l ridice; așteaptă mila dumnezeiască și nu vei fi rușinat.
Roagă-te
Doamne, care m-ai purtat prin toată lungimea acestei proorocii, de la sentința mâniei la mila de la sfârșit: lasă-mă să o citesc așa cum ai scris-o Tu și lasă ultimul cuvânt în inima mea să fie filantropia Ta și nu frica mea. Zdrobește în mine orice pahar de aur al mândriei lumii care m-a făcut beat; învață-mă că idolii pe care i-am slujit nu sunt nimic și că Tu singur, Făcătorul tuturor, dăinuiești și aduni poporul Tău acasă. Nu Ți-ai despuiat cu totul poporul Tău păcătos de grija Ta, ci pedepsind ai avut milă și aducând învățătură ai mângâiat și ai amestecat sentința dreptății cu iubirea Ta de om. Fă așa și cu mine. Lasă-mă să mă tem de dreptatea judecății Tale, ca să-mi iau păcatul în serios și să umblu pe calea dreaptă; totuși lasă-mă să nu deznădăjduiesc de mântuire, ci să aștept mila Ta dumnezeiască cu nădejde. Precum l-ai ridicat pe regele captiv din închisoarea lui la masa regelui, ridică-mi sufletul din captivitatea păcatului la ospățul împărăției Tale; prin Hristos Dumnezeul nostru, în care dreptatea și mila sunt făcute una, căruia împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Comentariu la Vechiul Testament al Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →