← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Habacuc

Habacuc 3 — cu Benson

Habacuc 3Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În orele liniștite ale devoțiunii de dimineață ne întoarcem din nou la Comentariul lui Joseph Benson asupra Vechiului și Noului Testament, acel ghid wesleyan de încredere prin Scriptură. Capitolul al treilea din Habacuc ne invită într-o rugăciune care trece de la o venerație tremurătoare la o încredere triumfătoare. Expunerea măsurată a lui Benson ne ajută să auzim glasul profetului ca pe al nostru, amintindu-ne că același Domn care a condus odinioară pe Israel îi susține și astăzi pe poporul său. Duhul care a însuflețit pana lui Benson să însuflețească acum inimile noastre pe măsură ce ascultăm, studiem și răspundem în credință.
Citește

Citire

Să citim acum cu voce tare sau în tăcere întregul capitol al treilea din Habacuc, lăsând cuvintele profetului să se așeze adânc. Observăm mișcarea de la frică respectuoasă la încredere statornică. În timp ce citim, să ținem minte îndurările străvechi pe care Benson le va dezvălui și să cerem Domnului să reînvie lucrarea sa în zilele noastre.
Studiu
Benson începe prin a prezenta structura triplă a capitolului. Introducere. A.M. 3378. Î.Hr. 626. Acest capitol conține rugăciunea lui Habacuc, în care el (1) cere cu ardoare ca Dumnezeu să ajute și să ușureze poporul său aflat în suferință, Habacuc 3:1, Habacuc 3:2. (2) Își amintește de aparițiile glorioase și pline de har ale lui Dumnezeu pentru israeliți, scoțându-i din Egipt și ducându-i în Canaan, Habacuc 3:3-15. (3) Profund afectat de necazurile iminente ale națiunii sale, se mângâie pe sine și pe alții că, chiar fără mijloace vizibile, Dumnezeu putea și voia să aducă totul la un final fericit, Habacuc 3:16-19. El expune apoi cererea de deschidere a profetului pentru reînviorare. Versetul 2. Habacuc 3:2. O, Doamne, am auzit cuvântul Tău și m-am temut. Am auzit ce mi-ai descoperit despre judecățile Tale ce vor fi împlinite mai întâi asupra poporului Tău și apoi asupra vrăjmașilor lor, caldeenii, iar grozăvia lor m-a umplut de o venerație și de o teamă respectuoasă. O, Doamne, reînviază sau păstrează viu lucrarea Ta în mijlocul anilor. Habacuc, înțelegând prin revelație divină că va trece un timp între pustiirea Iudeii și pedeapsa caldeenilor, Îl roagă aici pe Dumnezeu ca, în acel interval, să păstreze sau să aibă grijă de lucrarea Sa, adică de Israel, acea lucrare a mâinilor Sale pe care a format-o pentru Sine, ca să arate lauda Sa (vezi Isaia 43:21; Isaia 45:11), împreună cu lucrarea harului Său în ei și printre ei; să țină acea scânteie vie în mijlocul apelor necazului și ispitei prin care aveau să treacă. Benson urmărește apoi faptele puternice ale lui Dumnezeu în eliberarea lui Israel. Habacuc, după ce și-a înălțat cererile către Dumnezeu pentru păstrarea și sprijinirea poporului Său în timpul captivității, trece de aici până la Habacuc 3:16 la a enumera, spre încurajarea lor, lucrările minunate pe care Iehova le-a săvârșit odinioară pentru ei, ca să-i elibereze din robia egipteană și să-i pună în stăpânirea pământului Canaan, arătând prin aceasta că la timpul potrivit Se va arăta la fel de puternic în eliberarea lor din captivitatea babiloniană și în readucerea lor în propria lor țară. În enumerarea acestor lucrări minunate el prezintă mai întâi o descriere a lui Iehova ca rege și comandant al miilor lui Israel, mergând în fruntea lor într-un stâlp de nor, ca să-i conducă și să-i pună în stăpânirea pământului făgăduit. El se oprește să noteze încrederea nezdruncinată care urmează unei asemenea aduceri-aminte. Profetul poate fi privit ca vorbind în persoana fiecărui evreu cu adevărat evlavios; voi rămâne în siguranță sub ocrotirea divină când caldeenii vor veni să invadeze Iudeea. Acest sens al propoziției se potrivește bine, poate mai bine decât oricare altul, cu versetele următoare, în care avem o descriere clară și nobilă a încrederii pe care trebuie să o avem în Dumnezeu în cele mai încercate vremuri și când suntem cuprinși de cele mai mari nenorociri.
Considerați

Considerare

Benson subliniază hotărârea finală a profetului în fața oricărei pierderi. Versetele 17-18. Habacuc 3:17-18. Chiar dacă smochinul nu va înflori, deși toate mijloacele exterioare de susținere ar lipsi, totuși voi avea încă o încredere fermă în puterea, bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu, că El mă va păstra și îmi va da tot ce este necesar; și de aceea, în mijlocul celor mai amenințătoare înfățișări ale lucrurilor, voi păstra încă pacea lăuntrică și seninătatea minții, încrezându-mă în Acela în care este putere veșnică, Isaia 26:3-4. Starea țării în timpul captivității poate fi descrisă aici profetic, când viile, livezile de măslini, câmpurile și pășunile ar fi într-o stare pustiită și stearpă; sau profetul poate fi privit ca declarând că nici chiar asemenea împrejurări nu ar clătina încrederea lui în Dumnezeu. Totuși mă voi bucura în Domnul. Îl voi avea pe El în care să mă bucur și mă voi bucura în El. El încheie celebrând puterea și biruința care aparțin celor ce se încred în Domnul. 3. Putem avea succes în întreprinderile noastre duhovnicești: El mă va face să umblu pe înălțimile mele; adică îmi voi atinge țelul, voi fi readus în țara mea și voi călca pe înălțimile vrăjmașului; vezi notele la Psalmii 18:33; Deuteronomul 32:13; Deuteronomul 33:29. Astfel profetul, care și-a început rugăciunea cu frică și cutremur, o încheie cu bucurie și triumf; căci rugăciunea este sprijinul și mângâierea unui suflet evlavios. Și după cum pare să fi avut în vedere începutul binecuvântării lui Moise la Habacuc 3:3, tot așa aici face aluzie la încheierea ei. Unii cred că din ultimele cuvinte, Către mai-marii cântăreților etc., reiese că această rugăciune a fost cântată în slujba templului. Houbigant, totuși, dă ultimelor cuvinte o altă întorsătură, redându-le astfel: Și mă va duce pe culmile munților la biruință în cântarea mea; sau ca să biruiesc, când acele lucruri pe care le cânt aici își vor avea împlinirea.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în împrejurările mele actuale am cea mai mare nevoie ca Domnul să reînvie lucrarea Sa? 2. Cum întărește amintirea îndurărilor de odinioară ale lui Dumnezeu speranța mea pentru eliberare astăzi? 3. În ce loc ascuns mă invită Duhul să mă bucur în Dumnezeul mântuirii mele chiar înainte ca răspunsul să apară?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, care odinioară ai condus poporul Tău prin mare și pustiu, reînviază lucrarea Ta în mijlocul acestor ani. Dă-ne aceeași venerație respectuoasă care l-a umplut pe Habacuc și aceeași bucurie statornică care a încununat rugăciunea lui. Fă-ne picioarele ca ale cerbilor pe înălțimile încercării și fie ca Dumnezeul mântuirii noastre să fie tăria noastră. Fie ca fiecare inimă tremurătoare să-și afle odihna în Tine și fiecare suflet obosit să învețe să cânte lauda Ta. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →