← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 12 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock

Ioan 12Comentariul Bibliei Haydock20 min
Deschidere
Bine ați venit la lecția de astăzi cu șase bătăi, extrasă din Comentariul Catolic al Familiei Haydock la capitolul 12 din Ioan. Această venerabilă compilație adună perspectivele Părinților Bisericii și ale exegeților catolici de mai târziu pentru a ilumina textul sacru. În următoarele bătăi vom citi capitolul, vom studia pasaje selectate prin prisma lui Haydock, vom considera legăturile lor mai profunde, vom răspunde cu reflecție și vom încheia în rugăciune. Fie ca aceste voci străvechi să ajute cuvintele Evanghelistului să prindă rădăcini în inimile noastre și să aducă rod pentru viața veșnică.
Citește

Citire

Luați Biblia și citiți capitolul 12 din Ioan încet și cu rugăciune. Ascultați ungerea din Betania, sosirea grecilor, glasul din cer și apelul public final al lui Hristos înainte de Patimă. Observați cum fiecare scenă îndreaptă narațiunea spre ceasul preamăririi. Opriți-vă oriunde un verset vă mișcă inima și cereți Duhului Sfânt să-i deschidă înțelesul.
Studiu
Haydock deschide comentariul la capitolul 12 din Ioan relatând evenimentele din Betania. Haydock Catholic Bible Commentary Joh 12:1 a zecea zi a lunii, iudeii obișnuiau să adune mieii și alte lucruri în pregătire pentru marea sărbătoare ce urma. În această zi, de asemenea, aveau în general o mică sărbătoare sau un ospăț pentru prietenii lor, moment în care Iisus, venind la Betania, s-a alăturat prietenilor săi la petrecerea lor. Aceasta era cel mai probabil în casa lui Lazăr, Marta și Maria. Marta servea la masă ea însăși, socotindu-se fericită să-L aștepte pe Iisus, pe care Îl considera Domnul și Dumnezeul ei. Lazăr era unul dintre cei de la masă, pentru a se arăta viu, vorbind și mâncând cu ei, și astfel zădărnicind necredința de neiertat a iudeilor. Iar Maria și-a arătat și ea atașamentul iubitor față de Iisus, ungându-I picioarele cu mirul ei prețios. (Teofilact, Sf. Augustin și Sf. Ioan Gură de Aur) Comentariul trece apoi la imaginea grăuntelui de grâu. Dacă grăuntele de grâu nu moare. Comparația este aceasta: după cum sămânța trebuie să se schimbe și să putrezească în pământ înainte de a rodi, tot așa lumea nu s-ar fi convertit decât prin moartea lui Hristos. (Witham) --- Prin acest grăunte de grâu Mântuitorul nostru Se înțelege pe Sine, care trebuia să moară prin necredința iudeilor și să Se înmulțească prin credința neamurilor. (Sf. Augustin, tract. 51. in Joan.) Haydock examinează apoi sufletul tulburat al lui Hristos. Acum sufletul Meu este tulburat. Hristos a îngăduit ca această frică și groază să vină peste firea Sa omenească, așa cum a făcut mai târziu în grădina Ghetsimani. Părinte, mântuiește-Mă de ceasul acesta; totuși adaugă îndată: dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta; adică am venit în lume cu acest scop, ca să mor pe cruce pentru toți oamenii. În același fel, când a spus în grădină: să treacă de la Mine acest pahar, a unit îndată aceste cuvinte: dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă. (Witham) --- Ca nu cumva ucenicii, auzindu-L pe Mântuitorul nostru îndemnându-i să sufere cu voință și curaj moartea, să creadă în sinea lor că El poate bine să-i îndemne la acestea, fiind El Însuși dincolo de atingerea mizeriei omenești, îi asigură în acest loc că El Însuși este în agonie și totuși nu refuză să moară pentru ei. (Sf. Ioan Gură de Aur, hom. lxvi. in Joan.)
Considerați

Considerare

Haydock leagă aceste taine de judecata rostită asupra lumii. Acum este judecata lumii: osânda lor, spune Sf. Ioan Gură de Aur, pentru că nu au crezut. --- Stăpânitorul acestei lumi, adică diavolul, va fi izgonit din acea mare tiranie pe care o avea asupra neamului omenesc înainte de întruparea lui Hristos. (Witham) --- Prin aceste cuvinte Hristos îi înștiințează pe neamuri, care doreau să-L vadă, că în curând va pedepsi pe iudeii necredincioși și va lepăda sinagoga lor, pentru răutatea și ura lor nesățioasă împotriva Lui; și că stăpânitorul acestei lumi, adică închinarea la idoli, va fi nimicit și toți vor fi chemați la credința cea adevărată. (Calmet) Comentariul încheie abordând necredința voită a poporului. Nu puteau crede,[3] adică nu voiau, spune Sf. Augustin, sau nu se putea, ținând seama de orbirea lor voită și îndărătnică. (Witham) --- Dar unde este atunci păcatul, dacă nu puteau crede? Nu puteau crede pentru că nu voiau. Căci după cum este slava voii lui Dumnezeu că nu poate fi potrivnică slavei Sale, tot așa este vina voii omului că nu poate crede. (Sf. Augustin, tract. 53. in Joan.) Nu puteau crede. Deoarece prorocul a prezis-o și el nu poate decât să spună adevărul, este cu neputință ca ei să creadă acum. Nu că n-ar fi avut puterea să creadă; și dacă ar fi crezut, prorocul n-ar fi prezis niciodată contrariul. (Sf. Ioan Gură de Aur, hom. lxvii. in Joan.)
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea mă invită Domnul să las ceva să moară pentru ca rod mai mare să vină? Cum răspund când respectul omenesc sau teama de alții amenință să-mi înăbușe mărturia pentru Hristos? În ce fel îngădui ca glasul cerului, mai degrabă decât glasurile mulțimii, să-mi modeleze alegerile zilnice?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Iisuse, grăunte de grâu care ai căzut în pământ și ai murit pentru noi, preamărește pe Tatăl Tău în viețile noastre așa cum L-ai preamărit pe cruce. Când sufletele noastre sunt tulburate, întărește-ne cu amintirea agoniei Tale primite din dragoste pentru noi. Deschide urechile noastre glasului care încă vorbește din cer și eliberează-ne de dragostea slavei omenești care orbește pe atâția. Înviază-ne cu Lazăr la viață nouă și ține-ne aproape de Tine până Te vom vedea față către față. Amin.

Comentariul Bibliei Haydock · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →