Eterniseed › Curriculum › Iacov
Iacov 1 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la epistola lui Iacov oferă o perspectivă atemporală asupra vieții fidele în mijlocul presiunilor vieții. În această lecție ne îndreptăm spre tratarea sa a capitolului întâi, unde el dezvăluie chemarea la bucurie statornică atunci când vin încercările. Expunerea atentă a lui Calvin ne ajută să vedem cum Dumnezeu folosește adversitatea pentru a întări credința și a produce răbdare. Cuvintele sale ne invită să trecem dincolo de simpla răbdare spre bucurie autentică, întemeiată pe promisiunile lui Dumnezeu. Pe măsură ce ascultăm, să deschidă Duhul inimile noastre pentru a primi atât provocarea cât și mângâierea pe care Calvin le extrage din Scriptură.
Citește
Citire
Luați câteva clipe de liniște pentru a citi integral capitolul întâi din Iacov. Observați chemarea inițială de a socoti încercările ca bucurie și promisiunea că o astfel de încercare produce statornicie. Observați de asemenea invitația de a cere înțelepciune de la Dumnezeu și avertizarea împotriva dublei minți. Lăsați textul să vorbească mai întâi; apoi reveniți la reflecțiile lui Calvin pentru a aprofunda înțelegerea modului în care aceste îndemnuri modelează viața creștină.
Studiu
Calvin începe prin a aborda îndemnul de a purta încercările cu voioșie.
2 Toată bucuria. Primul îndemn este să purtăm încercările cu o minte voioasă. Și era mai ales necesar în acel timp să mângâiem pe evrei, aproape copleșiți cum erau de necazuri. Căci însăși numele națiunii era atât de infam, încât erau urâți și disprețuiți de toate popoarele oriunde mergeau; iar condiția lor ca creștini îi făcea și mai nenorociți, deoarece își aveau propria națiune ca pe cei mai înverșunați dușmani. În același timp, această mângâiere nu era atât de potrivită unui singur timp, încât să nu fie întotdeauna folositoare credincioșilor, a căror viață este o luptă neîncetată pe pământ.Calvin explică apoi ce înseamnă a socoti încercările ca toată bucuria.
Când ne poruncește să socotim totul ca bucurie, este același lucru ca și cum ar fi spus că ispitirile trebuie socotite ca un câștig, astfel încât să fie privite ca prilejuri de bucurie. El înseamnă, pe scurt, că nu este nimic în necazuri care ar trebui să ne tulbure bucuria. Și astfel, nu numai că ne poruncește să purtăm adversitățile cu calm și cu o minte echilibrată, ci ne arată că acesta este un motiv pentru care credincioșii ar trebui să se bucure atunci când sunt apăsați de ele.Despre motivul bucuriei, Calvin scrie:
3 Știind aceasta, că încercarea. Vedem acum de ce a numit adversitățile încercări sau ispitiri, și anume pentru că ele servesc la încercarea credinței noastre. Și aici este dat un motiv pentru a confirma ultima propoziție. Căci s-ar putea, pe de altă parte, obiecta: 'Cum se face că socotim dulce ceea ce simțurilor le este amar?' El arată atunci prin efect că trebuie să ne bucurăm în necazuri, deoarece ele produc un rod care trebuie prețuit mult, și anume răbdarea. Dacă Dumnezeu prevede atunci mântuirea noastră, ne oferă un prilej de bucurie. Petru folosește un argument similar la începutul primei sale epistole: 'Ca încercarea credinței voastre, mai prețioasă decât aurul, să fie', etc. [1 Petru 1:7.] Noi ne temem cu siguranță de boli, de lipsă, de exil, de închisoare, de ocară și de moarte, deoarece le privim ca rele; dar când înțelegem că ele sunt întoarse prin bunătatea lui Dumnezeu în ajutoare și sprijin pentru mântuirea noastră, este ingratitudine să murmurăm și să nu ne supunem de bunăvoie să fim tratați astfel în mod părintesc.
Considerați
Considerare
Calvin se îndreaptă apoi spre nevoia de înțelepciune în mijlocul încercărilor.
5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea. Deoarece rațiunea noastră și toate sentimentele noastre sunt potrivnice gândului că putem fi fericiți în mijlocul răului, ne poruncește să cerem de la Domnul să ne dea înțelepciune. Căci înțelepciunea aici o mărginesc la subiectul pasajului, ca și cum ar fi spus: 'Dacă această învățătură este mai presus de ceea ce mințile voastre pot ajunge, cereți de la Domnul să vă lumineze prin Duhul Său; căci deoarece această mângâiere singură este suficientă pentru a alina toată amărăciunea răului, că ceea ce este dureros pentru carne ne este mântuitor; astfel trebuie să fim învinși de nerăbdare, dacă nu suntem susținuți de acest fel de mângâiere.' Deoarece vedem că Domnul nu ne cere atât de mult ceea ce este peste puterea noastră, ci că este gata să ne ajute, cu condiția să cerem, să învățăm deci, ori de câte ori poruncește ceva, să cerem de la El puterea de a-l împlini.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în circumstanțele voastre actuale vă invită Dumnezeu să socotiți încercarea ca bucurie mai degrabă decât simplă răbdare?
2. Cum ar putea cere înțelepciune de la Dumnezeu să schimbe modul în care înfruntați o dificultate continuă?
3. Cum ar arăta pentru voi să lăsați răbdarea să-și facă lucrarea deplină într-un domeniu specific al vieții în această săptămână?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, în înțelepciunea Ta suverană, Tu rânduiești încercări ca să dovedești și să curățești credința noastră, ca ea să fie găsită statornică până la sfârșit. Dă-ne înțelepciunea care vine de sus, ca să cerem fără șovăire și să primim îndurările legământului Tău cu bucurie. Prin Duhul Fiului Tău, întărește-ne să perseverăm, ca să fim maturi și desăvârșiți, fără să ne lipsească nimic, spre lauda harului Tău glorios. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →