Eterniseed › Curriculum › Ezechiel
Carul Tronului de lângă Râu: Asemănarea ca Înfățișarea unui Om
Deschidere
Cartea lui Ezechiel începe cu una dintre cele mai impresionante viziuni din toată Scriptura: lângă râul Chebar, în pământul captivității, cerurile se deschid și preotul-profet vede carul tronului lui Dumnezeu — cele patru ființe vii, roțile în roți pline de ochi, firmamentul ca un cristal înfricoșător și deasupra lui asemănarea unui tron, iar pe tron 'asemănarea ca înfățișarea unui om'. Răsăritul creștin a citit această viziune a Merkabah cu adâncă evlavie: cele patru ființe vii sunt heruvimii, iar Părinții au văzut în cele patru fețe ale lor pe cei patru evangheliști care aveau să poarte Evanghelia prin toată creația; roțile pline de ochi sunt providența atotvăzătoare a lui Dumnezeu; iar Omul de pe tron este citit ca o prefigurare a Cuvântului Întrupat, Dumnezeu arătându-se în chip de om. Fericitul Teodoret al Cirului, un mare Părinte al Răsăritului și o voce cumpătată a școlii antiohiene, ne călăuzește prin viziune cu grijă — refuzând să ne lase să confundăm o imagine cu esența lui Dumnezeu, dar scoțând la iveală, rând cu rând, providența dumnezeiască și iconomia întrupată ascunse în ea. Apoi, în capitolul doi, Omul de pe tron vorbește: Îl trimite pe profetul tremurând la o casă cu inima împietrită și întinde un sul scris înăuntru și în afară cu tânguire, jale și vai.
Citește
Citește Ezechiel 1–2 — lângă râul Chebar cerurile se deschid și profetul vede viziuni de la Dumnezeu; un vânt furtunos dinspre miazănoapte, un nor mare și foc care țâșnește, iar în mijloc asemănarea celor patru ființe vii, fiecare cu patru fețe — de om, de leu, de bou și de vultur — și patru aripi, mergând drept înainte și fără să se întoarcă; roata în roată lângă fiecare, cu buzele lor 'pline de ochi de jur împrejur'; firmamentul ca un cristal înfricoșător deasupra capetelor lor și sunetul aripilor lor 'ca glasul Celui Atotputernic'; iar deasupra firmamentului asemănarea unui tron și pe el 'asemănarea ca înfățișarea unui om', cu chihlimbar deasupra și foc dedesubt și strălucire de jur împrejur ca un curcubeu în nor — 'viziunea asemănării slavei Domnului'. Apoi capitolul doi: profetul cade cu fața la pământ și este ridicat de Duhul; este trimis la casa lui Israel, 'la cei ce Mă amărăsc'; i se spune să nu se teamă deși locuiește printre scorpioni; și o mână îi întinde un sul de carte scris înăuntru și în afară cu 'tânguire, jale și vai'.
Studiu
Studiază
Ce a văzut de fapt Ezechiel — firea lui Dumnezeu sau o imagine a ei? Teodoret este hotărât de la început: profetul nu a văzut esența dumnezeiască, ci o descoperire potrivită slăbiciunii omenești. El notează chiar cuvintele:
nu esența lui Dumnezeu, ci 'o viziune', o oarecare descoperire și, ca să zicem așa, o impresie accesibilă firii omenești.Cele patru ființe vii, deci, nu sunt firile puterilor îngerești, ci imagini ale lor; iar cele patru fețe ale lor învață un adevăr despre domnia lui Dumnezeu peste toată lumea:
Prin numărul fețelor și al aripilor el arată pururea-prezenta supraveghere a Împăratului tuturor, Dumnezeu, în puterile care poartă chipul dumnezeiesc.Roțile și ochii poartă același mesaj al cunoașterii atotvăzătoare — și aici Teodoret dă cheia răsăriteană, luată chiar din numele acestor ființe vii:
Căci spatele lor, zice, erau pline de ochi, adică erau pline de cunoștință. Aceasta o arată și tâlcuirea numelui Heruvimi; căci când este tradus în limba greacă numele înseamnă 'plinătate de cunoștință'.
Considerați
Cugetă
În culmea viziunii stă Omul pe tron, iar aici citirea răsăriteană aude întreaga Evanghelie prevestită. Teodoret ne ferește mai întâi de greșeală — Dumnezeirea nu are deloc chip, dar își alcătuiește viziunile după nevoia noastră:
căci Ea este cu totul netrupească și fără chip, simplă și necompusă, neînchipuită, nevăzută și neprivită și nemărginită de nicio limită; dar Ea arată viziunile, alcătuindu-le după nevoie.Totuși chipul Omului nu este întâmplător: el arată înainte spre iconomia mântuitoare ce avea să vină. Teodoret citește cele două culori ale viziunii — chihlimbarul deasupra și focul dedesubt — ca pe cele două firi ale unuia Hristos:
Dar El a arătat și binefacerea ce avea să vină la toți oamenii, adică iconomia întrupată a Dumnezeului și Mântuitorului nostru.Focul sugerează firea dumnezeiască, chihlimbarul — un amestec care nu este nici aur nici argint, ci amândouă laolaltă — firea omenească; iar Teodoret enunță taina limpede:
căci firea dumnezeiască a purtat firea omenească.Așadar preotul-profet de lângă Chebar, cu patru sute de ani înainte de Betleem, a văzut în umbră pe Dumnezeu care avea să Se arate în chip de om.
Răspunde
Începe de unde începe Teodoret: cu evlavie și smerenie înaintea lui Dumnezeu pe care niciun ochi nu-L poate cuprinde. Ezechiel nu a văzut esența lui Dumnezeu, ci o viziune adaptată slăbiciunii sale și a căzut cu fața la pământ; dacă serafimii își acoperă fețele în timp ce cântă, cum să ne apropiem noi de Cel Sfânt fără grijă? Lasă viziunea să te învețe să te închini. Apoi lasă roțile pline de ochi să lucreze asupra conștiinței tale: providența lui Dumnezeu este atotvăzătoare; nu există loc lângă niciun râu al exilului unde cunoștința Lui să nu ajungă, nicio faptă ascunsă de ochii care sunt 'plini de cunoștință'. Aceasta nu este o amenințare, ci o mângâiere pentru captiv — chiar după ce Și-a dat poporul în Babilon, Dumnezeu nu i-a părăsit, ci l-a socotit pe profet vrednic de viziunea Sa lângă ape. Și ridică-ți ochii spre Omul de pe tron. Dumnezeu care i-a arătat lui Ezechiel 'asemănarea ca înfățișarea unui om' a luat la împlinirea vremii firea noastră cu adevărat la Sine, ca omeneasca să fie purtată de dumnezeiască. Închină-te Celui care S-a plecat ca să fie văzut; iar când te trimite, precum l-a trimis pe profet, într-un loc greu cu un cuvânt greu, stai pe picioarele tale la porunca Lui și nu te teme.
Roagă-te
O, Dumnezeule, care ești cu totul netrupesc și fără chip, nevăzut și nemărginit de nicio limită, dar care ai deschis cerurile profetului Tău lângă râul exilului și i-ai arătat asemănarea slavei Tale: deschide ochii inimii mele, ca văzând minunea providenței Tale să mă închin și să nu cutez. Tu a cărui cunoștință este însăși plinătatea, înaintea căruia chiar heruvimii sunt plini de ochi, Tu mă vezi oriunde aș fi purtat; să nu-mi închipui niciodată că sunt ascuns de Tine, ci să trăiesc înaintea feței Tale. Și Te binecuvântez că Omul de pe tron nu a fost o figură goală, ci prefigurarea iconomiei Tale mântuitoare — căci la împlinirea vremii firea Ta dumnezeiască a purtat firea noastră omenească și ai fost văzut în chip de om. Fă-mă statornic precum l-ai făcut pe profetul Tău, ca atunci când mă trimiți cu un cuvânt greu într-un loc greu să stau pe picioarele mele și să nu mă tem. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →