← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul

Deuteronomul 9-10 — cu Simeon

Deuteronomul 9-10Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În spiritul via media, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a înțelepciunii omiletice anglicane. În Deuteronomul 9–10 Simeon dezvăluie adevărul umilitor că fiecare binecuvântare curge din mila suverană a lui Dumnezeu mai degrabă decât din meritul uman. Expunerea sa măsurată și pătrunzătoare ne invită să lăsăm deoparte orice imaginație mândră și să ne odihnim cu totul în credincioșia legământului Domnului.
Citește

Citire

Să auzim acum cuvântul Domnului în capitolele 9 și 10 din Deuteronom. Pe măsură ce citim, Duhul Sfânt să ne pregătească inimile să primim învățătura pătrunzătoare, dar plină de har, pe care Simeon o extrage din aceste capitole, ca să umblăm cu smerenie împreună cu Dumnezeul nostru.
Studiu
Simeon începe prin a expune înclinația noastră spre gânduri mulțumite de sine. Totuși Moise a socotit necesar să-i avertizeze chiar și pe ei să nu atribuie intervențiilor lui Dumnezeu în favoarea lor vreun merit al lor, ci să le urmărească la izvorul lor propriu — hotărârea lui Dumnezeu de a-și arăta în ei și prin ei propriile Sale desăvârșiri glorioase. Cuvintele pe care vi le-am citit îmi vor oferi o ocazie potrivită să arăt: I. Cât de înclinați suntem spre gânduri mulțumite de sine — Există multe lucruri pe care oamenii nu le-ar rosti cu buzele, dar pe care totuși le „vorbesc în inimile lor”. „Nebunul a zis în inima lui: Nu este Dumnezeu.” Dar niciun om rațional nu ar fi atât de nebun încât să spună aceasta cu buzele. Tot așa, cu greu își poate închipui cineva că un om ar fi atât de absurd încât să-și atribuie sieși, în termeni expliciți, succesele sale, fie în lucruri vremelnice, fie în cele duhovnicești: totuși, „în duhul minții noastre”, suntem înclinați să facem aceasta cu privire la amândouă. 1. Apoi se îndreaptă spre a examina aceeași înclinație în lucrurile duhovnicești. Totuși acesta este lucrul pe care îl facem cu privire la succesele noastre în orice domeniu; „jertfim la mreaja noastră și ardem tămâie la năvodul nostru [Notă: Habacuc 1:16].” 2. Cu privire la lucrurile duhovnicești — [În legătură cu lucrurile de natură duhovnicească, am presupune că niciun om nu s-ar gândi să îngăduie această înclinație; pentru că în omul firesc nu există măcar o singură dorință bună. Dar, oricât de ciudat ar părea, suntem mai atașați de presupusa noastră autosuficiență în privința acestor lucruri decât în privința oricăror altora. Nu există nimeni care să nu spere să câștige favoarea dumnezeiască prin ceva ce va face el însuși; și care să nu-și închipuie că este capabil să facă aceasta prin propria sa putere înnăscută, oricând va binevoi să înceapă lucrarea. De dreptatea proprie, în special, oamenii se țin cu o încăpățânare pe care numai Atotputernicia o poate birui. Apoi arată importanța de a lepăda cu desăvârșire asemenea gânduri. Importanța de a le lepăda cu desăvârșire din mințile noastre — Observați energia cu care este atacată această înclinație urâtă: „Să înțelegeți, deci”, zice Moise, „că Domnul nu vă dă această țară bună ca s-o stăpâniți pentru dreptatea voastră, căci voi sunteți un popor cu grumazul înțepenit.” Cu cât mai mult pot să vă spun eu aceasta cu privire la țara cerească! „Înțelegeți-o”, deci, și chibzuiți-o bine: căci a visa la vreo dreptate a voastră înseamnă să fiți vinovați, 1. De cea mai mare nedreptate — [Oare israeliții mulțumiți de sine L-au jefuit pe Dumnezeu de slava Sa? Cu cât mai mult faceți voi aceasta! Ce se întâmplă cu toată dragostea Sa nemăsurată, în a-L da pe singurul Său Fiu să moară pentru voi? Ce se întâmplă cu harul Său suveran, în a vă alege de la început și a vă da Fiului Său? Ce se întâmplă cu toată mila Sa în a vă ierta, puterea Sa în a vă sfinți, credincioșia Sa în a vă păstra până la sfârșit? El încheie cuvântarea adresându-se sfântului bucuros. Deși Dumnezeu nu vă va mântui niciodată pentru dreptatea voastră, nu vă va mântui niciodată într-o stare nedreaptă. Deși nu cere nicio dreptate a voastră ca temei al primirii voastre la El, cere cele mai mari înfăptuiri ale dreptății ca potrivire a voastră pentru cer; da, și ca mijloace prin care El să fie slăvit. Luați seama, deci, să „înțelegeți” aceasta: căci „fără sfințenie nimeni nu-L va vedea pe Domnul”. În același timp, trebuie să cultivați un duh direct opus celui al fariseului mulțumit de sine — un duh de smerire și de lepădare de sine înaintea lui Dumnezeu. Aceasta era starea de spirit pe care o cerea de la cei pe care i-a condus în Canaan; și acesta este duhul pe care se așteaptă să-l găsească în noi. Ascultați cuvintele Sale către ei și către noi în ei: „Veți ști că Eu sunt Domnul, când vă voi aduce în țara lui Israel, în țara pentru care Mi-am ridicat mâna ca s-o dau părinților voștri.
Considerați

Considerare

Simeon insistă asupra duhului care se potrivește celor răscumpărați. Și acolo vă veți aduce aminte de căile voastre și de toate faptele voastre prin care v-ați pângărit; și vă veți scârbi de voi înșivă pentru toate relele pe care le-ați săvârșit. Și veți ști că Eu sunt Domnul, când voi lucra cu voi pentru Numele Meu, nu după căile voastre rele, nici după purtările voastre stricate, casă a lui Israel, zice Domnul Dumnezeu [Notă: Ezechiel 20:42-44; Ezechiel 36:22; Ezechiel 36:32].” Aici, zic, vedeți duhul care vi se potrivește. Până la ultima voastră clipă și în cele mai înalte înfăptuiri ale voastre, să fiți smeriți și să-L lăsați pe Dumnezeu să fie slăvit ca „totul în toți!” Cu o ultimă stăruință, el poruncește fiecărui ascultător o privire retrospectivă pocăită. Cât despre durerea pe care o va pricinui vederea lor, n-ați dori oare să fiți dureați de ceea ce L-a întristat atât de mult pe Dumnezeul vostru? Și nu este oare mai bine să simțiți acum o întristare pocăită decât să muriți în nepocăință și să zăceți sub mânia lui Dumnezeu pentru totdeauna? Recomandându-vă pocăința, vă sunt cel mai bun prieten; iar cei care v-ar îndemna să uitați păcatele voastre sunt, în adevăr, cei mai mari dușmani ai voștri. Începeți, deci, să „vă întristați după voia lui Dumnezeu [Notă: 2 Corinteni 7:11]” și mergeți la Domnul cu toate păcatele voastre asupra voastră: așa vi le va șterge pe toate „ca un nor de dimineață” și le va arunca El Însuși „în adâncurile mării”. Iată o mare taină: dacă uitați păcatele voastre, Dumnezeu Și le va aduce aminte; dar dacă vi le aduceți aminte, Dumnezeu le va uita cu desăvârșire și „nu Și le va mai aduce aminte împotriva voastră niciodată [Notă: Evrei 8:12]”.
Răspunde

Răspuns

Unde, în viața mea de fiecare zi, atribui în tăcere propriului meu merit darurile lui Dumnezeu? Cum ar putea o aducere-aminte mai adâncă a păcatelor trecute să-mi sporească recunoștința pentru har? În ce feluri pot cultiva duhul de lepădare de sine pe care Simeon îl recomandă înaintea Domnului?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care ne-ai adus în țara cea bună nu pentru dreptatea noastră, ci pentru mila Ta, dă-ne har să ne aducem aminte și să nu uităm niciodată cât de des Te-am provocat la mânie. Dezbracă-ne de orice gând mulțumit de sine, ca cununa să rămână numai pe capul Fiului Tău preaiubit. Adâncește în noi o adevărată pocăință, o recunoștință vie și o smerenie veghetoare, ca să umblăm vrednici de Canaanul ceresc la care ne-ai chemat; prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →