← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Mica

Mica 1-2 — cu Whedon

Mica 1-2Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
Preaiubitule, ne deschidem inimile astăzi la cuvântul profetic prin Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. În acest spirit arminian-wesleyan ascultăm vocea lui Mica așa cum Whedon dezvăluie judecata dreaptă a Domnului asupra Samariei și Ierusalimului. Cu atenție reverentă ne pregătim să primim atât avertismentul cât și speranța, încredințând Duhului aplicarea acestor adevăruri antice la mersul nostru prezent de credință și ascultare.
Citește

Citire

Să citim acum cu glas tare capitolele 1 și 2 din Mica, ascultând tunetul judecății divine și durerea tandră a proorocului. Să citim încet, îngăduind fiecărei proorocii să se așeze în inimă, ca să discernem atât sfințenia lui Dumnezeu cât și chemarea la pocăință care încă răsună pentru poporul legământului.
Studiu
Whedon începe prin a explica sublimul apostrof către neamuri. Versetele 2-4. Judecata asupra Samariei, Mica 1:2-7. Mica 1:2-4 zugrăvește venirea lui Iehova în judecată. Voi, toate popoarele;... O, pământule,... și tot ce este în el Un sublim apostrof către întregul pământ. Toate neamurile pământului trebuie să asculte și să ia aminte, căci o judecată mondială este hotărâtă de Iehova. Deoarece aceste versete vorbesc despre o judecată mondială, în timp ce de obicei cartea vorbește despre judecata asupra lui Israel sau Iuda doar, Stade și Marti consideră 2-4 o interpolare ulterioară de către cineva care nu putea înțelege cum Iuda și Israel singuri puteau fi pedepsiți, când alte neamuri meritau și mai mult judecata divină. Această concluzie nu urmează în mod necesar; ca introducere la o vestire mai specifică aceste versete sunt perfect firești. Expresii similare se găsesc în alte părți ale Vechiului Testament (Deuteronom 4:26; Deuteronom 30:19; Deuteronom 31:28; Isaia 1:2). El cercetează apoi judecata asupra lui Israel și Iuda. Versetele 2-16. JUDECATA ASUPRA LUI ISRAEL ȘI IUDA, Mica 1:2-16. Mica este îndemnat de Duhul Divin să vestească distrugerea Samariei și a Ierusalimului, capitalele lui Israel și Iuda. Acesta din urmă poate să nu sufere la fel de curând ca cel dintâi; totuși, scăparea este imposibilă. Proorocia se deschide cu un sublim apostrof către neamurile pământului și o imagine măreață a apropierii lui Iehova în judecată (2-4). Samaria va fi pusă în ruine din pricina păcatelor ei (5-7). În timp judecata va cădea și asupra lui Iuda (8-16). Vestirea către Iuda proorocul o îmbracă în forma unei bocete peste căderea sa, o bocetă ce arată emoția adâncă care îl stăpânește pe prooroc când cugetă la nenorocirea cumplită. Apoi se îndreaptă către bocetul peste căderea lui Iuda. Versetele 8-16. Bocet peste căderea lui Iuda, 8-16. Păcatele sudului (Mica 1:5) cer pedeapsa lui Iuda. Judecata este deja prezentă în viziunea proorocului, iar în Mica 1:8-16 el își exprimă durerea față de căderea regatului de sud. Într-o serie de jocuri de cuvinte pe numele lor el zugrăvește în 10-15 soarta ce așteaptă cetățile și satele din sud. În 16 el cheamă Sionul să jelească, pentru că fiii săi au plecat în exil. Cel care vorbește în Mica 1:8 este proorocul ca individ, nu națiunea cu care proorocul s-ar putea identifica. El deplânge nenorocirea care a lovit Samaria, în parte pentru că simpatizează cu locuitorii nordului ca israeliți frați, dar mai ales pentru că înțelege primejdia ce amenință statul său natal (Mica 1:9), 'căci a ajuns până la Iuda; atinge poarta poporului meu, chiar Ierusalimul'.
Considerați

Cugetare

Whedon încheie arătând durerea proorocului față de ruina iminentă. Versetul 9. Mica 1:9 arată spre ruina iminentă a lui Iuda ca unul dintre motivele durerii și tulburării proorocului. El știe că, dacă Samaria cade, vrăjmașul va ataca mai devreme sau mai târziu sudul. Această teamă s-a dovedit îndreptățită când în 702-701 armata lui Sanherib a înaintat până la porțile Ierusalimului (Isaia 36-37; compară Isaia 1:7). Rană Mai exact, lovituri; pustiirea pricinuită de vrăjmaș. Nevindecabilă Nimic nu poate vindeca urmările judecății sau opri răspândirea nenorocirii; ea se va întinde neîncetat până când însăși inima, Ierusalimul, va fi atinsă. Nici măcar prezența lui Iehova în templu nu poate mântui cetatea. Nu este posibil să reproducem în română jocurile de cuvinte atât de evidente în originalul versetelor 10-15; uneori este greu de înțeles aluzia proorocului, iar în mai mult de un loc corectitudinea textului ebraic actual nu este dincolo de orice îndoială.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în viața mea simt că Domnul vine în judecată sfântă și cum răspund chemării Sale la pocăință? 2. Cum stârnește durerea proorocului față de căderea lui Iuda dorința mea de a mijloci pentru Biserică și națiune astăzi? 3. În ce feluri mă feresc de mândria și idolatrie care au adus judecata asupra Samariei și Ierusalimului?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule milostiv și sfânt, îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a slujitorului Tău Mica luminată de expunerea atentă a lui Daniel D. Whedon. Dă-ne urechi ca să auzim judecata Ta dreaptă și inimi grabnice la pocăință. Ferește-ne de înălțimile compromisului și de siguranțele false care rătăcesc neamurile. Umple-ne cu aceeași durere milostivă care l-a mișcat pe prooroc, ca să plângem cu cei ce plâng și să chemăm poporul Tău înapoi la credincioșia legământului. Prin Iisus Hristos Domnul nostru, Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →