← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Romani

Romani 7 — cu Simeon

Romani 7Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În ritmul măsurat al căii de mijloc, ne îndreptăm astăzi către Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a expunerii anglicane care dezvăluie bogățiile capitolului șapte din Epistola către Romani cu gravitate pastorală și claritate evanghelică.
Citește

Citire

Să ascultăm în liniște capitolul al șaptelea al Epistolei către Romani, îngăduind cuvintelor cercetătoare ale Apostolului să pregătească inima pentru lumina pe care Simeon o extrage din ele.
Studiu
Simeon începe prin a expune eliberarea credinciosului de sub lege ca legământ. Sub acest legământ ne naștem cu toții: și după termenii prescriși de el așteptăm fericirea sau nenorocirea în lumea viitoare. Legătura dintre noi și el este indisolubilă; asemenea celei cu un soț; obligațiile față de care nimic în afară de moarte nu le poate desface.] Dar prin moartea lui Hristos suntem eliberați de el— [Hristos, Domnul nostru întrupat, a împlinit fiecare parte a legii lui Dumnezeu; îndurând pedepsele ei, precum și executând poruncile ei: și aceasta a făcut-o ca Garant al nostru: astfel încât, dacă credem în El, putem pleda ascultarea Lui până la moarte împotriva oricărei pedepse pe care o denunță împotriva noastră; și putem pleda de asemenea ca fiind cea care ne-a procurat un titlu la toate binecuvântările promise. Domnul nostru binecuvântat, împlinind legea, a abrogat-o ca legământ; și a obținut pentru noi un legământ nou și mai bun, al cărui Garant este El Însuși [Notă: Evrei 8:6 ; Evrei 8:8 ; Evrei 8:13 .]. El continuă să arate cererea interioară a legii asupra inimii. Dar, înfiorându-se la un asemenea gând blasfemiator, el respinge obiecția; și arată că, în loc să fie un promotor al păcatului, ea a descoperit și a interzis păcatul în lucrările sale cele mai ascunse și dintâi.]; și, în apărarea ei, ne deschide, I. Natura ei— Legea despre care se vorbește aici trebuie să fie legea morală, deoarece este cea care interzice dorința necuvenită. Spiritualitatea ei poate fi văzută considerând, 1. Poruncile în general— [Domnul nostru le cuprinde pe toate în două, și anume iubirea de Dumnezeu și iubirea de om [Notă: Matei 22:37-40 .]. Iubirea noastră față de Dumnezeu trebuie să fie supremă, fără întrerupere sau rezervă. Cea mai mică lipsă în gradul sau modul iubirii noastre este o încălcare a datoriei față de El: iubirea față de aproapele nostru trebuie să semene cu iubirea față de noi înșine: trebuie să fie la fel de extinsă, de constantă, de uniformă, de influentă. Aceasta este călcată nu numai prin fapte vădite, ci și prin gânduri ascunse. Simeon distinge apoi conflictul adevăratului creștin de orice denaturare antinomiană. Dar, în timp ce respingem cu totală scârbă ideea de a păcătui pentru ca harul să abunde, nu îndrăznim, împreună cu unii, să negăm sau să pervertim Evanghelia lui Hristos. Trebuie să afirmăm că Evanghelia ne oferă o mântuire liberă și deplină prin sângele lui Hristos și că cei care cred în Hristos sunt cu totul morți față de lege, astfel încât să nu aibă nimic de sperat de la promisiunile ei sau de temut de la amenințările ei. Dacă, din această afirmație, cineva ar deduce că ne considerăm liberi să încălcăm preceptele legii, s-ar înșela mult. Au existat unii care au dat această interpretare afirmațiilor Sfântului Pavel; cărora el le-a răspuns: „Să rămânem atunci în păcat, ca să abunde harul?” și iarăși: „Să păcătuim atunci, pentru că nu suntem sub lege, ci sub har [Notă: Romani 6:1 ; Romani 6:15 .]?”
Considerați

Considerare

Simeon încheie prin a insista asupra ascultării zilnice încă cerute sub lege ca regulă. Dar rămânem supuși poruncilor ei și trebuie să o primim ca regulă de viață. Dacă suntem sinceri, nu vom socoti nici măcar cele mai stricte porunci ale ei ca fiind grele [Notă: 1 Ioan 5:3 .]. Să ne amintim atunci că ea ne spune încă: „Să nu poftești.” Să mortificăm, în ascultare de ea, orice nemulțumire și invidie, orice dorință nepotrivită și necuvenită: și să fie osteneala vieților noastre să-L slăvim pe Dumnezeu prin supunerea noastră mărturisită față de ea. El încheie îndreptând orice păcătos convins către Eliberatorul oferit în Evanghelie. Dacă atunci el, când i s-au deschis ochii, a văzut că era un păcătos „mort” condamnat, să nu ne amăgim niciunul dintre noi cu ideea că ne aflăm într-o stare mai bună — — —] 2. Cât de potrivită este Evanghelia pentru cei care își simt vinovăția și nenorocirea! [Suntem pierduți? Tocmai pe astfel de persoane a venit Hristos să le caute și să le mântuiască. Nu avem nimic de prezentat lui Dumnezeu pentru a obține mântuirea? El nu cere nimic din mâinile noastre, decât să o primim liber de la El „fără bani și fără preț” — — — Să fie atunci „legea pentru noi ca un învățător, ca să ne aducă la Hristos;” și să privim la „Hristos ca sfârșitul legii pentru dreptate oricărui om care crede.”
Răspunde

Răspuns

Unde mai pledez încă legea ca și cum ar putea să mă îndreptățească? În ce mișcare ascunsă a dorinței expune cel mai mult spiritualitatea legii nevoia mea de Hristos? Cum voi, unit cu El, aduce rod pentru Dumnezeu în ziua aceasta?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care ne-ai unit cu Fiul Tău în legământul harului, dăruiește ca legea, deși nu mai este soțul nostru, să stăpânească totuși afecțiunile noastre ca voia Ta sfântă; și același Duh care L-a înviat pe Hristos din morți să animeze omul nostru lăuntric astfel încât orice mișcare a păcatului să fie supusă și orice dorință îndreptată spre slava Ta; prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →