← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iov

Iov 13-14 — cu Simeon

Iov 13-14Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadența măsurată a căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, unde predicatorul evanghelic deschide cartea lui Iov cu o blândețe sobră. Discursurile sale despre capitolele treisprezece și paisprezece îi invită pe cei vii să-și numere zilele și să aștepte, în credință, schimbarea pe care moartea o va aduce. Duhul care a călăuzit pana lui Simeon să ne călăuzească acum și auzirea noastră.
Citește

Citire

Să citim capitolele treisprezece și paisprezece din Iov, luând aminte la glasul unui om obișnuit cu durerea, dar susținut de nădejde. Pe măsură ce ascultăm, ne pregătim inimile să primească cuvântul pe care Simeon îl va dezvolta din aceleași versete.
Studiu
Simeon începe prin a reflecta asupra despărțirii sufletului de trup la moarte. Versetul 10. DISCURS: 464 MOARTEA Iov 14:10. Omul își dă duhul și unde este el [Notă: Aceasta este inserată nu ca un discurs complet, ci doar ca un exemplu de adresare ușoară, populară și extemporanee cu ocazia unei înmormântări.]? Necazurile, în timp ce ne înțărcă de dragostea pentru lumea de acum, ne ajută să ne familiarizăm cu gândurile despre moarte și să facem din ceea ce este înfricoșător pentru firea noastră un obiect al dorinței și al nădejdii [Notă: Vezi Iov 7:1-10 și vers. 1, 2. din capitolul de față.]. Dar este potrivit să medităm asupra acestui subiect cât timp suntem încă în stare de sănătate și prosperitate; și, mai ales, să facem trecerea altora în lumea veșnică un prilej de a ne gândi la ceea ce ar putea fi în curând starea noastră. Omul constă din suflet și trup. Acestea, în moarte, sunt despărțite; trupul întorcându-se în țărâna din care a fost luat, iar „sufletul întorcându-se la Dumnezeu care l-a dat”. El subliniază apoi pierderea în patru feluri pe care moartea o impune sufletului care pleacă. Casa pe care a construit-o sau cărțile pe care le-a scris pot rămâne: dar el însuși va fi departe, iar locul pe care l-a locuit nu-l va mai cunoaște. Un copac care este tăiat poate încolți din nou: dar nu și omul care moare: el va trece ca un nor de dimineață și nu va mai fi văzut [Notă: Eclesiastul 9:10.]. Atunci unde este el, I. În ce privește orice prilej de a-L sluji pe Dumnezeu? [Odată, i s-a încredințat măcar un talant și ar fi putut să-l folosească pentru Dumnezeu: dar acum i-a fost luat: orice putere trupească sau sufletească, orice timp, avere sau influență a avut odinioară, toate s-au dus pentru totdeauna; și nu mai poate face nimic pentru Dumnezeu, ca și cum n-ar fi existat niciodată în lume — — —] II. În ce privește orice mijloc de a-și folosi propriul suflet? Simeon se îndreaptă apoi spre caracterul prin care fiecare ascultător își poate judeca propria parte veșnică. ]; și unde este omul care nu a fugit la Hristos ca să găsească adăpost [Notă: Ioan 3:18; Ioan 3:36.]; și unde este și profesorul ipocrit [Notă: Matei 7:21-23.]. Iar dacă vom cerceta cu sinceritate propriul caracter, ne putem forma o estimare foarte precisă cu privire la destinația noastră viitoare. Vă rog, atunci, să cercetați cu atenție starea propriilor voastre suflete, cu privire la pocăința voastră — — — credința voastră — — — ascultarea de poruncile lui Dumnezeu — — — și apoi să spuneți, ca înaintea lui Dumnezeu, ce așteptări va autoriza rezultatul acelei cercetări? Reflectați, de asemenea, vă rog, la diferența de neînchipuit dintre acele două stări, la una dintre care trebuie să mergeți; și la accentul diferit cu care reflecția din textul meu va fi rostită de prietenii voștri rămași în viață, după cum speranțele sau temerile lor cu privire la voi sunt formate — — —] 2. Deoarece timpul pentru a vă da duhul va veni în curând, „Unde ar trebui să fiți acum?”
Considerați

Considerare

Asupra întrebărilor finale ale discursului el subliniază urgența pregătirii de acum. [Sunt scenele de veselie și risipă acelea pe care ar trebui să le căutați mai ales? Nu ar trebui mai degrabă casa lui Dumnezeu să fie locul unde să vă bucurați să mergeți? și nu ar trebui propria voastră cămăruță să fie frecventată de voi pentru citire, meditație și rugăciune? — — — Într-un cuvânt, nu ar trebui să trăiți ca niște oameni care mor și să vă folosiți timpul în pregătire pentru veșnicie? — — — Realizați gândul simțămintelor voastre în ziua aceea, când, în lumea veșnică, veți spune: „Unde sunt?” O! fericirea acelei reflecții, dacă ați murit într-o stare de acceptare înaintea lui Dumnezeu; și suferința pe care o va pricinui, dacă ați murit sub mânia Lui! Vă rog, fraților, să nu mai pierdeți timp în deșertăciune și nebunie, ci să luați aminte acum la marile preocupări ale sufletelor voastre; ca, dacă întrebarea va fi pusă fie aici, fie în lumea nevăzută, „Unde este el?”, răspunsul să fie: „El este fericit pentru totdeauna, în sânul Dumnezeului său.” El încheie prin a contrasta nebunia ambiției cu înțelepciunea durabilă a adevăratei evlavii. Am putea fi, asemenea lui Iov, deposedați curând de toate sau făcuți incapabili să ne bucurăm de ele. În orice caz, în clipa în care vine „schimbarea” noastră, trebuie să renunțăm la toate și să ieșim goi din lume, tot atât de goi pe cât am intrat în ea. Cine, reflectând la aceasta, nu vede că deșertăciunea este înscrisă pe orice bine creat?] 2. Înțelepciunea adevăratei evlavii— [Evlavia este singurul lucru care ne va folosi în lumea veșnică: și efectele ei rămân neschimbate pentru totdeauna. Știți, deci, că „frica de Domnul este începutul înțelepciunii: o bună înțelegere au toți cei ce o împlinesc: lauda ei dăinuiește în veci.”
Răspunde

Răspuns

Unde stau, în ochii lui Dumnezeu, în ceasul acesta? Ce lucrare neterminată de pocăință sau de credință aș regreta cel mai mult dacă schimbarea mea ar veni în noaptea aceasta? Cum voi rândui restul timpului hotărât pentru mine ca să pot aștepta cu nădejde răbdătoare și sârguincioasă?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care ai hotărât omului vremea pribegiei sale, dă-ne harul ca să ne numărăm zilele ca să ne îndreptăm inimile spre înțelepciune. Ferește-ne de deșertăciunea ambiției pământești și fixează-ne afecțiunile asupra acelei evlavii care singură rămâne pentru totdeauna. Când va veni ceasul schimbării noastre, să fim găsiți în Hristos, primiți și în pace; și dă ca, și în viață și în moarte, să slăvim sfântul Tău Nume, prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →