← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Numeri

Numeri 16-18 — cu Barnes

Numeri 16-18Notele lui Albert Barnes la Biblie20 min
Deschidere
În această lecție extrasă din Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei ne întoarcem la capitolele 16 până la 18 din Numeri, unde Domnul confruntă rebeliunea împotriva slujitorilor Săi numiți și confirmă preoția aaronică prin semne neîndoielnice. Expunerea lui Barnes ne conduce prin conspirația lui Core, judecățile înfricoșătoare care urmează și rânduielile care protejează accesul la prezența sfântă. Atenția sa atentă la text dezvăluie atât seriozitatea prezumției cât și mila care oferă un mijlocitor. Duhul să ne acorde inimi umile pe măsură ce primim această porțiune din Scriptură prin îndrumarea acestui comentator de încredere.
Citește

Citire

Cu evlavie să citim acum capitolele 16 până la 18 din Numeri, ascultând glasul lui Dumnezeu în relatarea răzvrătirii lui Israel, a îndreptățirii lui Aaron și a rânduielilor care guvernează slujirea preoțească. Să ne oprim după fiecare capitol pentru a reflecta asupra sfințeniei Domnului și a milei arătate prin mijlocitorul Său ales.
Studiu
Barnes începe prin a urmări legăturile de familie și nemulțumirile tribale care au pregătit calea pentru răscoală. Versetul 1. Amram și Izhar erau frați (compară cu Exodul 6:18) și astfel Core, „fiul”, adică descendentul lui Izhar, era legat printr-o rudenie îndepărtată de Moise și Aaron. Deși era un chehatit, el aparținea acelei diviziuni a leviților care avea cea mai de onoare însărcinare, totuși, deoarece Elitzafan, care fusese numit „căpetenia familiilor chehatiților” Numeri 3:30, aparținea celei mai tinere ramuri coborâte din Uziel Numeri 3:27, Core se considera probabil nedreptățit și de aceea a preluat conducerea acestei rebeliuni. Dintre ceilalți, On nu mai este menționat. Probabil s-a retras din conspirație. Datan, Abiram și On erau rubeniți și erau probabil nemulțumiți pentru că dreptul de întâi născut fusese luat de la strămoșul lor Geneza 49:3 și odată cu el întâietatea propriului trib printre semințiile lui Israel. Rubeniții tăbărau aproape de chehatiți (compară cu Numeri 2:25 și planul) și astfel cele două familii erau așezate convenabil pentru a se sfătui împreună. Un pretext al insurecției era probabil afirmarea drepturilor de întâi născut – din partea rubeniților împotriva lui Moise, din partea lui Core împotriva numirii lui Uziel. El expune apoi planul mai adânc ascuns sub apelul public al răzvrătiților. Versetul 3. Toată adunarea este sfântă – Compară cu referința marginală. Scopul lui Core nu era să desființeze deosebirea dintre leviți și popor, ci să câștige demnitatea preoțească pentru sine și rudele sale Numeri 16:10. Acest plan ultim este mascat pentru moment pentru a câștiga sprijin din partea rubeniților, punând înainte pretenții de egalitate spirituală în numele fiecărui israelit. Barnes arată apoi cum mijlocirea acceptată a lui Aaron anticipează lucrarea desăvârșită a lui Hristos. Versetele 47-48. O dovadă izbitoare a eficacității acelei preoții aaronice pe care răzvrătiții o respinseseră cu îndrăzneală. Jertfa de tămâie care adusese nimicirea când fusese înfățișată de mâini neîngăduite, acum în mâna adevăratului preot este mijlocul mântuirii instantanee pentru tot poporul. Aaron, prin slujirea sa acceptabilă și prin jertfirea de sine personală, prefigurează cu putere în această întâmplare mijlocirea desăvârșită și jertfa de Sine înfăptuită de Hristos.
Considerați

Reflectare

Barnes încheie prin a arăta necesitatea continuă a mijlocirii preoțești pentru un popor păcătos. Versetul 1. Nelegiuirea sfântului locaș – adică vina greșelilor pe care un popor rătăcit le-ar comite neîncetat împotriva maiestății lui Dumnezeu, atunci când este adus în contact, prin rânduieli, cu manifestările prezenței Sale. Compară cu referința marginală. Nelegiuirea preoției voastre – Deoarece preoții înșiși nu erau decât oameni, ei erau întăriți să poarte nelegiuirea greșelilor lor neintenționate, fiind încredințați cu mijloacele ceremoniale de a o îndepărta (compară cu Leviticul 16:0). Cuvântul „a purta” are în Vechiul Testament acest dublu sens de „a îndura” și „a îndepărta”; dar în persoana lui Hristos, care a ispășit prin propria Sa îndurare, cele două sunt în fapt una.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în inima mea proprie detectez același duh de nemulțumire care l-a stârnit pe Core și pe tovarășii săi? 2. Cum mă mișcă judecata grabnică a Domnului asupra răzvrătiților spre o mai mare evlavie față de mijloacele harului Sale rânduite? 3. În ce feluri mă odihnesc astăzi pe mijlocirea lui Hristos ca singurul temei al accesului la Dumnezeu?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeule al lui Israel, care singur rânduiești calea de apropiere de sfânta Ta prezență, păzește-ne de mândria care pune la îndoială înțelepciunea Ta și de prezumția care caută să se apropie după voia noastră. Prin Duhul Tău, dă-ne să prețuim mijlocirea Fiului Tău, marele nostru Preot, și să umblăm în ascultare smerită de rânduiala pe care Tu ai așezat-o. Păzește-ne în Evanghelie de orice formă de răzvrătire, ca să ne odihnim cu totul în harul Tău. Amin.

Notele lui Albert Barnes la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →