← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 55-56 — cu Simeon

Psalmii 55-56Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În spiritul căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a înțelepciunii omiletice anglicane. Pe aceste pagini Simeon călăuzește Biserica prin Psaltire cu precizie reverentă și căldură pastorală, arătând cum rugăciunile străvechi ale lui David încă modelează evlavia creștină. Pe măsură ce luăm aminte la tratarea sa a Psalmilor 55 și 56, suntem invitați să primim atât strigătele sincere ale celui întristat cât și îndatoririle solemne ale celui botezat. Duhul care l-a instruit pe Simeon să deschidă inimile noastre către cuvântul care susține și jurămintele care ne leagă de Hristos.
Citește

Citire

Să auzim acum partea rânduită din Sfânta Scriptură. În acești doi psalmi David își varsă necazul înaintea Dumnezeului celui viu și apoi își amintește jurămintele care apasă asupra lui. Pe măsură ce cuvintele sunt citite, luați aminte atât la greutatea durerii cât și la chemarea statornică de a aduce laudă. Citirea să pregătească sufletele noastre pentru învățătura care urmează.
Studiu
Simeon începe prin a înfățișa strigătul sufletului întristat. Versetul 6. DISCURS: 594 SUFLETUL ÎNTRISTAT MÂNGÂIAT Psalmii 55:6. Și am zis: O, de aș avea aripi ca porumbelul! Atunci aș zbura și m-aș odihni. Necazul este partea tuturor, fără excepție; a bogatului, ca și a săracului; a celui evlavios, ca și a celui neevlavios: „omul se naște pentru el, precum scânteile zboară în sus”. Cel evlavios are, într-adevăr, în unele privințe, o măsură mai mare de el decât alții: căci, dinăuntru, au temeiuri de necaz necunoscute altora; iar din afară, sunt înconjurați din toate părțile de vrăjmași care îi urăsc doar pentru dreptatea lor. Dintre toți sfinții despre care citim în Scriptură, David pare să fi fost deosebit ca „bărbat al durerilor și cunoscător al suferinței”. Apoi se îndreaptă spre povara ascunsă a necazului duhovnicesc. Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud glasul asupritorului. Cei mici și cei mari sunt acolo; și sluga este liberă de stăpânul ei [Notă: Iov 3:17-21.].” Într-adevăr, aproape toate sinuciderile despre care auzim își au originea în durerea lumească, fie personală fie familială: nici evlavia însăși nu este întotdeauna de ajuns pentru a contrabalansa efectele nenorocirii vremelnice; astfel încât să ridice duhurile zdrobite de ea și să refacă constituția distrusă.] 2. Din necazuri duhovnicești— [Despre acestea, nimeni nu poate judeca, decât cei care le-au îndurat. Cu privire la acestea se poate spune pe bună dreptate: „Duhul omului poate susține neputințele lui; dar un duh rănit cine îl poate purta [Notă: Proverbe 18:14.]?” Cu adevărat, când un om este plecat sub simțământul păcatului și tremură sub înfricoșările mâniei lui Dumnezeu, el poate fi pe bună dreptate abătut și poate dori orice lucru care să-i potolească temerile și să-i încheie durerile. Simeon introduce apoi subiectul jurămintelor sub ambele legăminte. Versetul 12. DISCURS: 595 JURĂMINTE DE ÎMPLINIT Psalmii 56:12. Jurămintele Tale sunt asupra mea, Dumnezeule; îți voi aduce laude. Jurămintele erau încurajate sub Legea lui Moise [Notă: Numeri 6:2; Numeri 6:5; Numeri 6:21.]; și multe reguli deosebite erau date în legătură cu ele [Notă: Numeri 30:2-15.]. Nici nu sunt cu totul descurajate sub rânduiala creștină. Dimpotrivă, ele sunt pomenite de profeți ca fiind tot atât de potrivite stării noastre, pe cât erau pentru starea iudeilor sub economia lui Moise [Notă: Isaia 19:21 și Naum 1:15.]. Când se referă la un anumit act care nu ni se cere altfel, mărturisesc că nu le socotesc prea de dorit. Ele sunt de cele mai multe ori menite mai degrabă să înșele decât să zidească sufletul [Notă: Proverbe 20:25.]. El continuă cu jurămintele luate la masa Domnului. Ele nu trebuie privite ca niște cuvinte deșarte, care ar putea, la sfârșitul slujbei, să fie uitate. Nu, într-adevăr; prin ele sufletele voastre sunt legate: și oricine nu se ostenește să le aducă la împlinire, își atrage cea mai grea vină; întreaga sa viață fiind un act continuu de minciună față de Dumnezeu.] 3. La masa Domnului— [Cei dintre noi care au ajuns la vârstă mai înaintată au fost, în cea mai mare parte, frecvenți împărtășiți la Cina Domnului; după cum se speră că mulți dintre voi, tineri prieteni, veți fi curând: căci trebuie să vă spun că confirmarea voastră este menită să fie o pregătire pentru acea sfântă rânduială; și nu are nici o utilitate reală pentru voi, dacă nu este urmată de o predare totală a voastră lui Dumnezeu la masa Domnului vostru. Acum, la masa Domnului ne predăm pe noi înșine cu totul Domnului.
Considerați

Considerare

Simeon apasă singurul refugiu care răspunde la orice necaz. Și, dacă așa stau lucrurile, lăsați-mă să vă spun unde puteți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Nu aveți nevoie de aripile porumbelului ca să zburați: aveți refugiul aproape, chiar pe Iisus, care zice: „Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”. Dacă veți alerga la El, Îl veți găsi „un loc de ascundere de vânt și un adăpost de furtună; ca râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ obosit [Notă: Isaia 32:2.]”. Da, cu adevărat, „El este o tărie pentru sărac, o tărie pentru cel lipsit în necazul lui, un refugiu de furtună, o umbră de căldură, când suflarea celor groaznici este ca o furtună împotriva zidului [Notă: Isaia 25:4.]”. Mergeți deci la El; luați refugiu în El; aruncați-vă asupra Lui; și lăsați-L să vă dea odihnă, la timpul și în felul Său. El încheie îndemnând la legământul veșnic al predării totale. Și acum, după acestea, voi mai avea nevoie să înmulțesc cuvintele ca să vă îndemn, fraților, să vă predați Domnului? Nu: trebuie doar să vă arăt în ce fel a rânduit Dumnezeu să se facă sub însăși rânduiala sub care trăim: „În zilele acelea și în vremea aceea, zice Domnul, copiii lui Israel vor veni, ei și copiii lui Iuda împreună, mergând și plângând: vor merge și vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor. Vor întreba de calea Sionului cu fețele îndreptate spre el, zicând: Veniți și să ne unim cu Domnul printr-un legământ veșnic care să nu fie uitat [Notă: Ieremia 50:4-5.]”. Faceți aceasta, iubiții mei, și va fi cea mai bună împlinire posibilă a jurămintelor voastre.
Răspunde
Unde, în împrejurările voastre de acum, se naște dorul de scăpare și cum ar putea fi înfățișat lui Hristos în loc? Ce jurăminte făcute la botez, la confirmare sau la altar ați neglijat cel mai mult să le împliniți? În ce faptă concretă de laudă sau de predare de sine vă invită Domnul astăzi să aduceți mulțumire?
Roagă-te
Doamne, care vezi strâmtorarea inimilor noastre și ne-ai poruncit să aruncăm asupra Ta povara noastră, dă-ne har ca în orice necaz să alergăm numai la Tine și să ne încredem în Cuvântul Tău. Întărește-ne să împlinim cu mulțumire bucuroasă făgăduințele pe care le-am făcut înaintea Ta și păstrează-ne statornici în legământul pecetluit cu sângele Fiului Tău preaiubit, până vom odihni în pacea care întrece orice înțelegere, prin același Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →