Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 41-42 — cu Simeon
Deschidere
În ritmul liniștit al devoțiunii anglicane ne întoarcem din nou la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de înțelepciune exegetică modelată de o viață de studiu rugător în amvoanele din Cambridge. Astăzi Simeon ne călăuzește prin Psalmii 41 și 42, unde exilul și dorul psalmistului devin oglinzi pentru sufletele noastre. Cuvintele sale, păstrate cuvânt cu cuvânt, ne invită să urmărim mișcările dorinței, ale suferinței și ale zelului reînnoit care marchează viața creștină. În timp ce ascultăm, același Duh care l-a mișcat pe David să ne trezească și pe noi să căutăm pe Dumnezeul cel viu cu o inimă neîmpărțită.
Citește
Citire
Să se citească Scripturile încet și cu glas tare, îngăduind plângerea și dorul acestor doi psalmi să se așeze în inimă. Auziți strigătul exilatului care însetează după curțile Domnului și încrederea liniștită care se ridică chiar și în mijlocul necazului. Faceți pauze între versete pentru ca Duhul să trezească în noi aceeași dorință sfântă care l-a însuflețit pe David.
Studiu
Simeon începe prin a înfățișa starea minții lui David față de Dumnezeu.
Exilat din cetatea și templul Dumnezeului său, el a arătat, spre edificarea Bisericii în toate veacurile viitoare, cât de aprins dorea să se bucure din nou de acele rânduieli care erau desfătarea și mângâierea vieții sale. În acestea el poate fi privit ca un model pentru noi: vom căuta deci să marcăm distinct, I. Starea minții sale față de Dumnezeu — Aceasta este descrisă în termeni deosebit de energici: 'înseta după Dumnezeu; ba încă suspina după El, cum suspină cerbul după izvoarele apelor'. Nu putem concepe nici o imagine care să marcheze mai puternic intensitatea dorinței sale decât cea folosită aici.El arată apoi cum aceeași stare rămâne atitudinea potrivită pentru orice credincios.
] Totuși, starea sa este la fel de potrivită pentru noi ca și pentru el — [Deși păzirea anumitor rituri și ceremonii nu mai este necesară, iar Dumnezeu poate fi abordat cu aceeași ușurință din orice loc de pe glob, totuși nu este un lucru ușor să intri în prezența Sa și să vezi lumina feței Sale ridicată asupra noastră. A îngenunchea înaintea Lui și a I se adresa printr-o formă de cuvinte este un serviciu pe care îl putem împlini fără nici o dificultate; dar a ne apropia de chiar tronul lui Dumnezeu, a deschide gura larg și a avea inimile lărgite în rugăciune, a pleda cu Dumnezeu, a lupta cu El, a primi răspunsuri la rugăciune de la El și a păstra o dulce comuniune cu El zi de zi, aceasta, spun eu, este de o foarte dificilă dobândire: a o face este într-adevăr datoria noastră, iar a ne bucura de ea este privilegiul nostru; dar puțini sunt cei care pot ajunge la aceste înălțimi sau, după ce le-au atins, pot prelungi într-o mare măsură viziunea cerească.Apoi Simeon urmărește prima dovadă a unei asemenea dorințe în participarea sârguincioasă la mijloacele harului.
De aceea toți avem prilej să plângem vremuri de întuneric și decădere comparativă; și să suspinăm cu o aviditate nesățioasă după bucuria reînnoită a unui Dumnezeu absent.] Să contemplăm deci, II. Dovezile acestei stări, oriunde există — O asemenea stare a minții trebuie în mod necesar să fie însoțită de eforturi corespunzătoare pentru a-și atinge obiectul. Va fi în noi, 1. O participare sârguincioasă la toate mijloacele harului — [Unde să-L căutăm pe Dumnezeu, dacă nu în Cuvântul Său sfânt, unde ni Se descoperă toată maiestatea și slava Sa?El continuă prin a marca o a doua dovadă în acceptarea promptă a tot ceea ce aduce sufletul mai aproape de Dumnezeu.
O acceptare a tot ceea ce L-ar putea aduce mai aproape de noi — [Dumnezeu binevoiește adesea să-Și necăjească poporul, pentru a-l înțărca de dragostea lumii acesteia și pentru a-i trezi sufletele la cercetări mai sârguincioase după El. Acum 'necazul nu este în sine vesel, ci dureros': totuși, privit în legătură cu scopul pentru care este trimis, este primit chiar cu bucurie și recunoștință de toți cei care sunt dornici de bucuria Dumnezeului lor. În această privință Sf. Pavel 's-a bucurat în slăbiciuni și necazuri' de tot felul, pentru că îl aduceau la Dumnezeu și pe Dumnezeu la el; — pe el, printr-o rugăciune fierbinte; și pe Dumnezeu, printr-o comunicare bogată și abundentă [Nota: 2 Corinteni 12:10].
Considerați
Considerare
Simeon apasă asupra obiectului potrivit al ambiției creștine.
El trebuie să caute să se bucure de 'Dumnezeu Însuși, chiar de Dumnezeul cel viu', care are viață în Sine și este singura sursă de viață pentru întreaga creație. David, când a fost alungat din casa și familia sa, nu a suspinat după posesiunile pierdute, după onorurile ruinate, după rudele părăsite: era numai de Dumnezeu a cărui prezență o dorea atât de aprins. O, de s-ar îneca astfel în Dumnezeu orice dorință a sufletelor noastre, a cărui frumusețe și bunătate depășesc orice putere a limbajului de a descrie sau a oricărei imaginații create de a concepe!] 2. Măsura potrivită a zelului nostru — [În privința realizărilor pământești, oamenii în general susțin că este aproape imposibil ca dorințele noastre să fie prea aprinse: dar în privința cunoașterii și a bucuriei de Dumnezeu, ei socotesc că chiar și cea mai mică ardoare este nepotrivită. Dar 'este bine să fii întotdeauna plin de râvnă pentru un lucru bun': și, dacă măsura dorinței lui David era dreaptă, atunci a noastră nu ar trebui să se oprească mai jos de a sa.În cele din urmă el îndeamnă măsura potrivită a zelului care ar trebui să ne cârmuiască urmărirea lui Dumnezeu.
Când vom putea explora înălțimile și adâncimile dragostei Răscumpărătorului sau vom număra bogățiile de nepătruns ale harului Său, atunci vom putea limita eforturile noastre după scara pe care o putem deriva de la ele: dar, dacă ele depășesc orice putere a limbajului sau a gândului, atunci putem lua căprioara vânată ca model și să nu ne oprim până nu vom fi atins deplina bucurie a Dumnezeului nostru.
Răspunde
Răspuns
1. În care dintre împrejurările mele actuale am cea mai mare nevoie să regăsesc setea lui David după Dumnezeul cel viu?
2. Care dintre dovezile numite de Simeon — folosirea sârguincioasă a mijloacelor, acceptarea încercării, teama de păcat sau nemulțumirea sfântă — îmi cercetează cel mai mult conștiința astăzi?
3. Cum ar putea Domnul să mă invite, prin acești psalmi, să las orice ambiție mai mică să fie înecată în dorința după Sine Însuși?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne, care singur ești Dumnezeul cel viu și partea poporului Tău, aprinde din nou în noi acea sete aprinsă pe care a cunoscut-o David când era exilat din sanctuarul Tău. Dă-ne să nu ne mulțumim cu formele exterioare, ci să înaintăm ca să vedem fața Ta și să ne bucurăm de prezența Ta. În orice vreme de uscăciune sau de necaz, învață-ne să primim cu bucurie tot ceea ce ne apropie de Tine. Păzește-ne să fim veghetori împotriva celui mai mic lucru care ar ascunde fața Ta și fă-ne neliniștiți până nu vom fi regăsit lumina zâmbetului Tău. Așa rânduiește dorințele noastre încât coroanele și împărățiile să-și piardă farmecul, iar întreaga noastră ambiție să fie să Te posedăm și să fim posedați de Tine; prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →