Eterniseed › Curriculum › Daniel
Daniel 9 — cu Brown
Deschidere
Astăzi ne inspirăm din Comentariul asupra întregii Biblii al lui Robert Jamieson, A.R. Fausset și David Brown, pe măsură ce intrăm în capitolul 9 din Daniel. Această expunere de încredere ne călăuzește prin mărturisirea sinceră a profetului și prin revelarea celor șaptezeci de săptămâni. Tratarea lor atentă, verset cu verset, evidențiază credincioșia legământului lui Dumnezeu și venirea lui Mesia. Pe măsură ce ascultăm, să deschidă Duhul inimile noastre pentru a primi mângâierea și avertismentul destinate celor înțelepți în orice veac.
Citește
Citire
Să citim acum în întregime capitolul 9 din Daniel. Să ne oprim la fiecare verset, observând atitudinea de pocăință a lui Daniel și răspunsul precis trimis din cer. Să lăsăm cuvintele Scripturii să se așeze înainte de a ne întoarce la îndrumarea comentariului asupra acestei profeții mesianice cruciale.
Studiu
Jamieson, Fausset și Brown deschid capitolul încadrându-l între viziunile despre Antihrist.
Introducere. CAPITOLUL 9 :- . MĂRTURISIREA ȘI RUGĂCIUNEA LUI DANIEL PENTRU IERUSALIM: GABRIEL ÎL MÂNGÂIE PRIN PROFEȚIA CELOR ȘAPTEZECI DE SĂPTĂMÂNI. Puterile lumii se retrag aici din vedere; Israelul și mântuirea prin Mesia promisă lui sunt subiectul revelației. Israelul se aștepta în mod natural la mântuire la sfârșitul robiei. De aceea lui Daniel i se spune că, după cei șaptezeci de ani ai robiei, trebuie să treacă șaptezeci de ori șapte, și că chiar și atunci Mesia nu va veni în slavă așa cum ar fi putut aștepta evreii prin neînțelegerea profeților anteriori, ci murind va îndepărta păcatul. Acest al nouălea capitol (profeție mesianică) stă între cele două viziuni despre Antihristul Vechiului Testament, pentru a mângâia 'pe cei înțelepți'. În intervalul dintre Antioh și Hristos nu era nevoie de o revelație ulterioară; de aceea, ca în prima parte a cărții, tot așa și în a doua, Hristos și Antihrist în legătură sunt tema.Ei desfășoară apoi structura celor șaptezeci de săptămâni în versetul 24.
Versetul 24. 24. Șaptezeci de săptămâni — și anume de ani; literal, 'Șaptezeci de șapte'; șaptezeci de heptade sau hebdomade; patru sute nouăzeci de ani; exprimate într-o formă de 'definitudine ascunsă' [HENGSTENBERG], un mod obișnuit la profeți. Robia babiloniană este un punct de cotitură în istoria împărăției lui Dumnezeu. Ea a încheiat teocrația liberă a Vechiului Testament. Până atunci Israelul, deși asuprit uneori, era de regulă liber. Din robia babiloniană teocrația nu și-a mai recăpătat niciodată libertatea deplină până la suspendarea ei completă de către Roma; iar această perioadă a supunerii lui Israel față de neamuri va continua până la mileniu ( :- ), când Israelul va fi restaurat ca cap al teocrației Noului Testament, care va cuprinde tot pământul. Teocrația liberă a încetat în primul an al lui Nebucadnețar și al patrulea al lui Ioiachim; anul lumii 3338, punctul în care încep cei șaptezeci de ani ai robiei.Comentariul se îndreaptă apoi spre tăierea lui Mesia după cele șaizeci și două de săptămâni.
Versetul 26. 26. după șaizeci și două de săptămâni — mai degrabă, cele șaizeci și două de săptămâni. În acest verset și în Daniel 9:27 , Mesia este făcut subiectul principal, în timp ce soarta cetății și a sanctuarului sunt secundare, fiind menționate doar în jumătățile secunde ale versetelor. Mesia apare într-un aspect dublu, mântuire pentru credincioși, judecată pentru necredincioși ( Daniel 9:27- : ; compară Maleahi 3:1-6 ; Maleahi 4:1-3 ). El leagă în mod repetat, în săptămâna Patimilor, faptul că este 'tăiat' de distrugerea cetății, ca cauză și efect ( Matei 21:37-41 ; Matei 23:37 ; Matei 23:38 ; Luca 21:20-24 ; Luca 23:28-31 ). Israelul s-ar fi putut aștepta în mod natural la împărăția de slavă a lui Mesia, dacă nu după cei șaptezeci de ani de robie, cel puțin la sfârșitul celor șaizeci și două de săptămâni; dar, în loc de aceasta, va fi moartea Sa și distrugerea consecutivă a Ierusalimului.
Considerați
Considerare
Autorii încheie prin a sublinia semnificația confirmării legământului și a sfârșitului jertfelor.
Întotdeauna s-au ridicat persecutori proaspete, a căror sfârșit este pieirea, și tot așa va fi și cu ultimul vrăjmaș, Antihrist. Așa cum epoca davidiană este punctul celei mai înalte slave a poporului legământului, tot așa robia este aceea a celei mai adânci umilințe a lor. În consecință, suferințele poporului se reflectă în tabloul lui Mesia suferind. El nu mai este reprezentat ca Regele teocratic, antitipul lui David, ci ca Slujitorul lui Dumnezeu și Fiul omului; în același timp crucea fiind calea spre slavă (compară Daniel 9:1-27 ; Daniel 2:34 ; Daniel 2:35 ; Daniel 2:44 ; Daniel 12:7 ). În capitolele al doilea și al șaptelea, prima venire a lui Hristos nu este menționată, căci obiectul lui Daniel era să profețească națiunii sale cu privire la întreaga perioadă de la distrugere până la restabilirea lui Israel; dar acest al nouălea capitol prezice în detaliu prima venire a lui Hristos și efectele ei asupra poporului legământului.
Răspunde
Răspuns
Cum modelează identificarea lui Daniel cu păcatul poporului său propriile tale rugăciuni? În ce feluri întărește profeția celor șaptezeci de săptămâni speranța ta în lucrarea împlinită a lui Mesia? Unde s-ar putea să te cheme Domnul să aștepți cu credincioșie între promisiune și împlinire?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, pe măsură ce cugetăm la mărturisirea și mijlocirea lui Daniel din Cuvântul Tău, Îți aducem cu umilință propriile noastre păcate și cerem milă prin Mesia care a fost stârpit, dar aduce neprihănire veșnică. Prin Duhul Tău, îndreaptă-ne privirile asupra lucrării Sale împlinite și întărește-ne să așteptăm cu credință răbdătoare până când fiecare făgăduință va fi împlinită la arătarea Sa. Modelează-ne inimile și rugăciunile prin Evanghelie în ziua aceasta. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →