← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Romani

Romani 6 — cu Whedon

Romani 6Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
Iubiți, deschidem lecția noastră zilnică cu Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament, acel martor metodist robust la tot sfatul lui Dumnezeu. În capitolul șase din Romani Whedon urmărește argumentul măreț al apostolului că credința justificatoare este ea însăși o renunțare totală la păcat și o predare bucuroasă de sine lui Hristos. Expunerea sa trece de la respingerea acuzațiilor calomnioase la unirea mistică cu moartea și învierea lui Hristos și în cele din urmă la slujirea bucuroasă a dreptății sub har. Cu claritate reverentă el arată că credinciosul nu mai este sub stăpânirea păcatului ci este înviat pentru a umbla în noutatea vieții. Să luăm aminte la cuvintele sale cu inimi gata să asculte.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul șase din Romani în spiritul așteptării rugătoare. Auzi cum apostolul subliniază imposibilitatea de a continua în păcat odată ce am murit cu Hristos. Primește imaginea sacră a înmormântării și învierii și contrastul solemn dintre plata păcatului și darul gratuit al vieții veșnice. Duhul Sfânt să ne deschidă înțelegerea pe măsură ce ascultăm cuvântul care eliberează captivii.
Studiu
Whedon începe prin a încadra leacul credinței împotriva calomniei păcătuirii pentru a spori harul. Introducere. Leacul credinței ilustrat 3. În pașii înnoirii. (a) Scutire de necesitatea păcătuirii Romani 6:1-23. Afirmația din Romani 5:20 era de acel tip care supunea creștinismul la calomnia că ne învață să facem rău ca să vină binele. (Vezi nota la Romani 3:8.) Primul pas al lui Pavel este deci să respingă acuzația că am putea prin păcat să ne adâncim în mod potrivit Ruina pentru a spori Leacul. El face aceasta pe baza marii maxime că credința creștină în însăși esența și actul ei este o abandonare completă a păcatului și o predare de sine cea mai întreagă și perfectă sfințeniei adică predare de sine lui Hristos care este întruparea completă a bunătății perfecte. (Vezi notele la Romani 3:22 Romani 4:24.) El impune acest adevăr vital în spiritul cel mai serios și intens aducând ilustrațiile sale din sanctuarul cel mai lăuntric al religiei creștine folosind o varietate de concepții luate din persoana și istoria sfântului Isus. După cum Hristos a avut o moarte înmormântare și înviere tot așa și creștinul are o moarte și înmormântare față de păcat și o înviere la sfințenie (Romani 6:4-5). Neregenerarea este răstignită această moarte este libertate de păcat și de acolo cu Hristos ne ridicăm la sfințenie ca să nu mai murim ci să trăim veșnic pentru Dumnezeu (Romani 6:6-11). El expune apoi moartea credinciosului față de păcat ca insusceptibilitate perfectă. Versetul 2. 2. Să nu fie așa Vezi nota la Romani 3:4. Mort față de păcat După cum un cadavru este perfect insusceptibil atât în privința lucrurilor exterioare cât și a senzațiilor interne tot așa ar trebui să fie creștinul insensibil atât la incitările externe cât și la impulsurile interne spre păcat. De acolo gândul că el trăiește în păcat pentru ca harul divin să fie onorat este exclus ca o contradicție gravă. Apoi el desfășoară imaginea înmormântării și învierii în botez. Versetul 4. 4. Așadar Deoarece murim trebuie să urmeze o înmormântare înrudită. Credința care precede botezul produce o moarte sfințenia care ar trebui să urmeze este o noutate a vieții o înviere. Îngropați... prin botez Unde credința noastră regeneratoare este o moarte iar noua noastră viață sfințită este o înviere ce ar trebui să fie înmormântarea potrivită între cele două? Evident după cum se spune în Romani 6:2 botezul nostru care ne consacră în Hristos încorporându-ne în trupul său mistic Biserica este înmormântarea. Credința ne asigură moartea mistică botezul înmormântarea mistică sfințirea învierea mistică. Această înmormântare mistică ar fi împlinită cu egală deplinătate fie că ritul botezului ar fi săvârșit prin afuziune fie prin imersiune. Căci 1. Hristos nu a fost îngropat deloc ci depus temporar într-un mormânt nou pregătitor pentru înmormântare. 2. O înmormântare este la fel de bine simbolizată prin afuziune care înfățișează acoperirea trupului ca și prin imersiune. Cantitatea de apă turnată pe trup nu poate face nicio diferență căci în Roma unde a fost trimisă această epistolă o mână de praf aruncată de trei ori pe un cadavru era socotită o înmormântare rituală legală. Tot așa în pasajul paralel Coloseni 2:11-12 un rit atât de mărunt ca circumcizia este figura unei 'dezbrăcări depline a trupului păcatelor cărnii'. 3. Imersiunea chiar dacă ar reprezenta înmormântarea nu simbolizează botezul revărsat al Duhului. Afuziunea reprezintă ambele. El trece apoi la îndemnul practic împotriva domniei păcatului. Versetul 12. 12. Așadar Întrucât moartea față de păcat este libertate de păcat fiți liberi de păcat. Apostolul dezvoltă acum în paragraful 12-23 un șir de imagini luate din robie și anume față de păcat sau față de sfințenie contrastând slujirea păcatului și rezultatele ei mortale cu slujirea lui Dumnezeu care este libertate ce iese în viața glorificată. Păcatul... domnească Păcatul pretinde a fi un rege trupul nostru muritor (muritor deoarece păcatul l-a făcut astfel) este împărăția lui pretinsă poftele acelui trup sunt poruncile pe care falsul suveran ar vrea să le ascultăm.
Considerați

Considerare

Whedon încheie despre emanciparea sub har care împlinește legea în libertate. Versetul 14. 14. Nu sub lege Sub dispensația legii fără Hristos domnia păcatului nu putea fi niciodată ruptă. Ea ar domni și ar distruge. Dar sub har emanciparea este oferită și libertatea poate fi asigurată. Totuși noua libertate nu constă într-o desființare a legii ci în duhul prin care creștinul împlinește legea și anume nu sub constrângerea legii ci liber și cu deplină hotărâre a inimii. Astfel cea mai desăvârșită ascultare de lege este o libertate cea mai plăcută. În cele din urmă el contrastează plata păcatului cu darul vieții veșnice. Versetul 23. 23. Plata păcatului Plata pe care stăpânul Păcat o dă slugilor sale este moartea. Iar această moarte antiteza vieții veșnice și măsurată în durată de ea este moarte veșnică moarte care nu cunoaște înviere. Invers viața veșnică rezultatul slujirii lui Isus Hristos Domnul nostru nu este o plată ci un dar liber și îmbelșugat. Păcatul își câștigă bine răsplata și astfel răsplata lui este plată dar slujirea noastră nu câștigă cerul astfel încât cerul este o gratuitate.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în viața mea mai tratez harul ca permisiune mai degrabă decât putere de a părăsi păcatul? 2. Cum îmi modelează profesia baptismală predarea zilnică la sfințenie? 3. Slujesc dreptatea cu aceeași inimă întreagă care odinioară era dată păcatului?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv îți mulțumim pentru trâmbița clară a mărturiei lui Daniel D. Whedon la evanghelia mântuirii depline. Dă ca moartea față de păcat pe care ne-a pus-o înainte să fie experiența noastră zilnică și ca viața de înviere a lui Hristos să animeze fiecare facultate a sufletelor noastre. Izbăvește-ne de orice întoarcere subtilă la vechiul stăpân fă-ne robi bucuroși ai dreptății sub dulcea domnie a harului. Plata păcatului să piardă orice atracție pe măsură ce ne fixăm ochii pe darul gratuit al vieții veșnice în Isus Hristos Domnul nostru. Întărește poporul tău metodist să țină și să răspândească această sfințenie scripturală până când împărățiile lumii acesteia vor deveni împărăția Dumnezeului nostru și a Hristosului său. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →