← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Evrei

Evrei 1 — cu Owen

Evrei 1John Owen — O expunere a Epistolei către Evrei20 min
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la măreața Expunere a Epistolei către Evrei a lui John Owen, capitolul întâi. Owen, prințul teologilor puritani, dezvăluie slava covârșitoare a Fiului prin care Dumnezeu a vorbit în aceste zile din urmă. Tratamentul său atrage Biserica să își fixeze privirea asupra persoanei, autorității și preeminenței lui Hristos, întărind astfel credincioșia legământului. Pe măsură ce ascultăm, Duhul să ne dăruiască inimi care să primească Cuvântul cu evlavie și să se odihnească în revelația desăvârșită dată în Fiul.
Citește

Citire

Să ne dedicăm acum citirii Sfintei Scripturi. Cu atenție liniștită și așteptare rugătoare, ascultă începutul epistolei către Evrei, capitolul întâi. Ia aminte la glasul lui Dumnezeu care a vorbit și cere Duhului să pregătească inima pentru expunerea care urmează din pana lui Owen.
Studiu
Owen începe prin a declara scopul general și intenția apostolului în acest capitol. Introducere. Scopul general și intenția apostolului în întreaga epistolă au fost declarate mai înainte și nu trebuie repetate aici. În acest prim capitol el fixează și dezvoltă considerația principală pe care intenționează să insiste de-a lungul epistolei, pentru a-i determina pe evrei la statornicie și perseverență în doctrina Evangheliei. Aceasta este luată de la autorul ei imediat, Mesia cel promis, Fiul lui Dumnezeu. Pe El, așadar, îl descrie în acest capitol pe larg; și aceasta în două feluri: 1. Absolut, declarând ce este El în persoana și slujbele Sale, precum și ce a făcut El pentru Biserică; și 2. Comparativ, cu privire la alți vestitori slujitori ai minții și voii lui Dumnezeu, insistând mai ales asupra excelenței și preeminenței Sale mai presus de îngeri, după cum vom vedea în explicarea diferitelor părți și versete ale ei. Owen prezintă apoi acordul dintre Lege și Evanghelie în ceea ce privește autorul lor divin. Apostolul, intenționând o comparație între Legea lui Moise și Evanghelie, o raportează la două capete: mai întâi, revelarea și instituirea lor, de unde a izvorât obligația de a le observa pe una și pe cealaltă; și, în al doilea rând, întreaga lor natură, folos și eficacitate. Pe primul îl abordează în aceste cuvinte și, premizând ceea ce au în comun, expune distinct elementele în care constă diferența dintre ele; ambele fiind necesare pentru a completa comparația intenționată. Ceea ce au în comun este cauza eficientă principală a revelării lor, sau autorul principal de la care au provenit. Acesta este Dumnezeu. El a fost autorul Legii și al Evangheliei. El a vorbit odinioară 'în profeți', El a vorbit în zilele din urmă 'în Fiul'. Niciuna nu a fost de la oameni; nu una de la un principiu și cealaltă de la altul, ambele au aceeași origine divină. Vezi 2 Timotei 3:16; 2 Petru 1:20-21. În aceasta sunt de acord. Despre persoanele prin care au fost făcute aceste revelații, Owen intră în descrierea ulterioară a Fiului. În al patrulea rând și în principal, persoanele prin care au fost făcute aceste revelații. Aceea a fost prin 'profeți'; aceasta prin 'Fiul'. Dumnezeu a vorbit atunci în profeți; acum a vorbit în Fiul. Întreaga greutate a argumentului apostolului stând pe această ultimă instanță, omițând urmărirea tuturor celorlalte amănunte, el intră în descrierea ulterioară a acestui revelator imediat al Evangheliei în care Dumnezeu a vorbit, Fiul, și expune în general: 1. Autoritatea încredințată Lui, Dumnezeu L-a făcut 'moștenitor al tuturor'; 2. Temeiul și echitatea încredințării acelei mari puteri și încrederi Lui, în aceste cuvinte: 'Prin care a făcut și lumile': prin care își deschide calea spre declararea ulterioară a excelențelor Sale divine și incomparabile, în care este înălțat cu mult mai presus de toți sau oricine au fost folosiți în revelarea sau administrarea Legii lui Moise și a închinării sfinte instituite prin ea.
Considerați

Considerare

Owen stabilește că numele Dumnezeu desemnează aici persoana Tatălui prin eminență. Apostolul prezintă aceasta ca pe un principiu recunoscut de cei mai mulți, că atât Legea cât și Evanghelia și-au primit originea de la Dumnezeu Însuși; dovedind de asemenea, după cum vom vedea în cursul discursului nostru, spre convingerea altora, că o astfel de revelație precum cea a Evangheliei a fost prezisă și așteptată și că aceasta era în mod particular cea care le-a fost propovăduită lor. Acum, Dumnezeu fiind aici menționat în distincție de Fiul în mod expres și de Duhul Sfânt prin implicație evidentă, fiind El prin care a vorbit în profeți, acel nume nu este luat οὐσιώδως, substanțial, pentru a desemna în primul rând esența sau ființa Deității și fiecare persoană ca participând la aceeași natură, ci ὐποστατικῶς, denotând în primul rând o anumită persoană și natura divină doar ca subzistând în acea persoană. Owen arată că proprietăți divine sunt atribuite unei alte persoane în mod evident distincte de Tatăl. Aceasta este persoana Tatălui; după cum în altă parte persoana Fiului este astfel semnificată prin acel nume, Faptele 20:28; Ioan 1:1; Romani 9:5; 1 Timotei 3:16; 1 Ioan 3:16; 1 Ioan 5:20; precum și persoana Duhului Sfânt, Faptele 5:3-4; 1 Corinteni 12:6; 1 Corinteni 12:11; Coloseni 2:2. Astfel, Dumnezeu, chiar Tatăl, prin cale de eminență, a fost autorul particular al ambelor, Lege și Evanghelie; despre care mai târziu. Iar această observație este făcută necesară de aici, chiar pentru că El atribuie imediat proprietăți și excelențe divine altei persoane, în mod evident distincte de cel pe care intenționează să îl denote prin numele Dumnezeu în acest loc; ceea ce nu ar fi putut face dacă acel nume ar exprima în primul rând, așa cum este folosit aici de el, natura divină în mod absolut, ci doar așa cum subzistă în persoana Tatălui.
Răspunde

Răspuns

1. Cum adâncește unicitatea vorbirii lui Dumnezeu în Fiul recunoștința ta pentru caracterul final al revelației Evangheliei? 2. În ce feluri modelează numirea Fiului de către Tatăl ca moștenitor al tuturor lucrurilor viziunea ta asupra autorității actuale a lui Hristos? 3. Unde ar putea Duhul să te cheme la o mai mare statornicie în doctrina Evangheliei în această zi?
Roagă-te

Rugăciune

O, Tată, care în aceste zile din urmă ne-ai vorbit prin Fiul Tău, pe care L-ai rânduit moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care ai făcut lumile, dă-ne să-L vedem ca strălucirea slavei Tale și întipărirea Ființei Tale. Susține-ne prin harul Tău suveran și credincioșia legământului Tău, ca Duhul Sfânt să ne ațintească inimile asupra preeminenței Sale, să ne susțină în Evanghelie și să ne înzestreze să ne odihnim în revelația Sa împlinită. Amin.

John Owen — O expunere a Epistolei către Evrei · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →