Eterniseed › Curriculum › Matei
Matei 5 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Predica de pe Munte ne invită la o meditație atentă, verset cu verset, care a hrănit credincioșii de secole. Tratarea sa din Matei 5 deschide inima învățăturii lui Hristos despre adevărata fericire și forma practică a vieții împărătești. Ascultând astăzi glasul lui Henry, suntem atrași nu doar să admirăm predica, ci să lăsăm cuvintele ei să ne reordoneze dorințele și purtarea zilnică. Această lecție ne călăuzește prin context, predicator și binecuvântările de început, pentru ca Duhul să le aplice proaspăt la propria noastră umblare cu Iisus.
Citește
Acordă-ți acum timp să citești Matei capitolul 5 încet și cu rugăciune. Observă cadrul de pe munte, mulțimile adunate și binecuvântările surprinzătoare rostite de Iisus. Lasă cuvintele să se așeze în inima ta înainte de a ne întoarce la reflecțiile lui Matthew Henry asupra aceluiași pasaj.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a identifica predicatorul acestei predici celebre.
I. Predicatorul a fost Domnul nostru Iisus, Prințul predicatorilor, marele Prooroc al Bisericii Sale, care a venit în lume ca să fie Lumina lumii. Proorocii și Ioan au făcut cu virtute în propovăduire, dar Hristos i-a întrecut pe toți. El este Înțelepciunea veșnică, care stătea în sânul Tatălui, înainte de toate veacurile, și cunoștea desăvârșit voia Sa (Ioan i. 18); și este Cuvântul veșnic, prin care ne-a vorbit în aceste zile de pe urmă. Multele vindecări minunate săvârșite de Hristos în Galileea, despre care citim la sfârșitul capitolului precedent, au fost menite să pregătească calea pentru această predică și să dispună oamenii să primească învățături de la Cel în care se arăta atâta putere și bunătate dumnezeiască; și, probabil, această predică era rezumatul sau repetarea a ceea ce propovăduise El sus și jos prin sinagogile Galileei. Textul Său a fost: Pocăiți-vă, căci împărăția cerurilor s-a apropiat. Aceasta este o predică despre prima parte a acelui text, arătând ce înseamnă a te pocăi; înseamnă a te reforma, atât în judecată cât și în practică; și aici ne spune în ce anume, răspunzând la întrebarea aceea (Maleahi iii. 7): În ce să ne întoarcem? El a propovăduit mai târziu despre partea din urmă a textului, când, în felurite pilde, a arătat la ce se aseamănă împărăția cerurilor, cap. xiii.El descrie apoi cadrul muntos ales pentru acest discurs.
II. Locul a fost un munte în Galileea. Ca și în alte privințe, și în aceasta, Domnul nostru Iisus a fost prost găzduit; nu avea un loc potrivit unde să propovăduiască, mai mult decât să-și așeze capul. În timp ce cărturarii și fariseii aveau scaunul lui Moise în care să stea, cu toată ușurința, cinstea și strălucirea cu putință, și acolo stricau Legea; Domnul nostru Iisus, marele Învățător al adevărului, este alungat în pustie și nu găsește o amvonă mai bună decât poate oferi un munte; și nu unul dintre munții sfinți, nici unul dintre munții Sionului, ci un munte obișnuit; prin aceasta Hristos ar vrea să arate că nu mai există acum, sub Evanghelie, o sfințenie deosebită a locurilor, cum era sub Lege; ci că voia lui Dumnezeu este ca oamenii să se roage și să propovăduiască pretutindeni, oriunde, cu condiția să fie cuviincios și potrivit. Hristos a rostit această predică, care era o tâlcuire a Legii, pe un munte, pentru că pe un munte a fost dată Legea; și aceasta a fost totodată o promulgare solemnă a Legii creștine. Dar observă deosebirea: când a fost dată Legea, Domnul a coborât pe munte; acum Domnul s-a suit: atunci a vorbit în tunete și fulgere; acum, cu un glas blând și subțire: atunci poporul a fost poruncit să stea la distanță; acum sunt invitați să se apropie: o schimbare binecuvântată! Dacă harul și bunătatea lui Dumnezeu sunt (cum sunt cu siguranță) slava Sa, atunci slava Evangheliei este slava care întrece, căci harul și adevărul au venit prin Iisus Hristos, 2 Cor. iii. 7; Evr. xii. 18, etc. S-a proorocit despre Zabulon și Isahar, două dintre semințiile Galileei (Deut. xxxiii. 19), că vor chema poporul la munte; la acest munte suntem chemați, ca să învățăm să aducem jertfele dreptății. Acum acesta era muntele Domnului, unde ne-a învățat căile Sale, Isa. ii. 2, 3; Mica iv. 1, 2.Apoi, Henry examinează cine au fost ascultătorii principali.
III. Ascultătorii au fost ucenicii Săi, care au venit la El; au venit la chemarea Lui, după cum reiese din compararea cu Marcu iii. 13, Luca vi. 13. Lor le-a îndreptat cuvântul, pentru că Îl urmau din dragoste și dorință de a învăța, în timp ce alții Îl însoțeau doar pentru vindecări. I-a învățat, pentru că erau dispuși să fie învățați (pe cei blânzi îi va învăța calea Sa); pentru că aveau să înțeleagă ceea ce învăța El, ceea ce pentru alții era nebunie; și pentru că aveau să învețe pe alții; și de aceea era necesar ca ei înșiși să aibă o cunoaștere clară și distinctă a acestor lucruri. Îndatoririle prescrise în această predică trebuiau împlinite cu conștiinciozitate de toți cei ce voiau să intre în acea împărăție a cerurilor pe care erau trimiși s-o întemeieze, cu nădejdea de a avea folos de ea. Dar deși acest discurs a fost îndreptat către ucenici, a fost rostit în auzul mulțimii; căci se spune (cap. vii. 28) că poporul a rămas uimit. Nu s-au pus hotare în jurul acestui munte, ca să țină poporul departe, cum erau în jurul muntelui Sinai (Exod. xix. 12); căci, prin Hristos, avem acces la Dumnezeu, nu doar ca să-I vorbim, ci și să auzim de la El. Ba mai mult, El avea în vedere mulțimea, propovăduind această predică. Când faima minunilor Sale adunase o mulțime mare, a folosit prilejul unei asemenea adunări de oameni, ca să-i învețe. Observă, este o încurajare pentru un slujitor credincios să arunce mreaja Evangheliei acolo unde sunt mulți pești, în nădejdea că unii vor fi prinși. Vederea unei mulțimi dă viață unui predicator, dar aceasta trebuie să izvorască din dorința de folosul lor, nu din lauda de sine.În finalul acestei secțiuni, el reflectează asupra solemnității lui Hristos care șade ca să învețe.
IV. Solemnitatea predicii Sale este arătată prin cuvintele 'când a șezut'. Hristos a propovăduit de multe ori ocazional și prin discuții interlocutorii; dar aceasta a fost o predică așezată, kathisantos autou, când Se așezase astfel încât să fie auzit mai bine. A șezut ca un Judecător sau Legiuitor. Arată cu ce liniște și cumpătare a minții trebuie rostite și auzite lucrurile lui Dumnezeu. A șezut, ca să se împlinească Scripturile (Maleahi iii. 3), El va ședea ca un topitor, ca să curățe zgura, doctrinele stricate ale fiilor lui Levi. A șezut ca pe tron, judecând drept (Ps. ix. 4); căci cuvântul pe care L-a rostit ne va judeca. Acea expresie, 'Și-a deschis gura', este doar o perifrază ebraică pentru a vorbi, ca în Iov iii. 1. Totuși, unii socotesc că arată solemnitatea acestui discurs; fiind adunarea mare, Și-a ridicat glasul și a vorbit mai tare decât de obicei. A vorbit mult timp prin slujitorii Săi proorocii și le-a deschis gura (Ezech. iii. 27; xxiv. 27; xxxiii. 22); dar acum Și-a deschis propria gură și a vorbit cu libertate, ca unul care are autoritate. Unul dintre cei vechi face această observație: Hristos a învățat mult fără să-Și deschidă gura, adică prin viața Sa sfântă și pilduitoare; ba chiar a învățat când, fiind dus ca un miel la junghiere, nu Și-a deschis gura, dar acum Și-a deschis gura și a învățat, ca să se împlinească Scripturile, Prov. viii. 1, 2, 6. Oare nu strigă înțelepciunea... strigă pe culmile înalte? Iar deschiderea buzelor ei vor fi lucruri drepte. I-a învățat, după făgăduință (Isa. liv. 13), Toți fiii tăi vor fi învățați de Domnul; în acest scop a avut limba celor învățați (Isa. l. 4) și Duhul Domnului, Isa. lxi. 1. I-a învățat ce este răul de care trebuie să se ferească și ce este binele în care trebuie să rămână și să abunde; căci creștinismul nu este o chestiune de speculație, ci este menit să reglementeze temperamentul minții noastre și felul conversațiilor noastre; vremea Evangheliei este o vreme de reformă (Evr. ix. 10); și prin Evanghelie trebuie să fim reformați, să fim făcuți buni, să fim făcuți mai buni. Adevărul, așa cum este în Iisus, este adevărul care este potrivit cu evlavia, Tit. i. 1.
Considerați
Consideră
Henry trece la explicarea modului în care Hristos începe cu binecuvântări.
Hristos își începe predica cu binecuvântări, căci a venit în lume ca să ne binecuvânteze (Faptele iii. 26), ca marele Mare Preot al mărturisirii noastre; ca binecuvântatul Melhisedec; ca Acela în care toate familiile pământului vor fi binecuvântate, Gen. xii. 3. A venit nu doar ca să cumpere binecuvântări pentru noi, ci ca să reverse și să rostească binecuvântări peste noi; și aici o face ca unul care are autoritate, ca unul care poate porunci binecuvântarea, chiar viața veșnică, și aceasta este binecuvântarea iar și iar făgăduită celui bun; rostirea lor fericiți îi face fericiți; căci aceia pe care îi binecuvântează El sunt cu adevărat binecuvântați. Vechiul Testament s-a încheiat cu un blestem (Maleahi iv. 6), Evanghelia începe cu o binecuvântare; căci la aceasta suntem chemați, ca să moștenim binecuvântarea. Fiecare dintre binecuvântările pe care le rostește aici Hristos are o dublă intenție: 1. Să arate cine sunt cei ce trebuie socotiți cu adevărat fericiți și care sunt caracterele lor. 2. În ce constă adevărata fericire, în făgăduințele făcute unor persoane cu anumite caractere, a căror împlinire îi va face fericiți. Acum,El schițează cele opt caractere ale celor fericiți.
Mântuitorul nostru ne dă aici opt caractere ale oamenilor fericiți; care ne înfățișează harurile principale ale unui creștin. Fiecăruia dintre ele i se rostește o binecuvântare prezentă; Fericiți sunt ei; și fiecăruia i se făgăduiește o binecuvântare viitoare, care este exprimată în feluri felurite, astfel încât să se potrivească cu firea harului sau a datoriei recomandate.
Răspunde
1. Cum schimbă faptul de a ști că Iisus Însuși este predicatorul acestor cuvinte felul în care le primești?
2. În ce domeniu al vieții te invită Domnul să îmbrățișezi o sărăcie a duhului sau o jale pe care El făgăduiește s-o mângâie?
3. Unde ar putea avea nevoie de creștere blândețea în relațiile tale în această săptămână, astfel încât să reflecte mai clar împărăția pe care o descrie Iisus?
Roagă-te
Doamne Isuse, Tu ai rostit cuvinte de binecuvântare de pe munte, chemând pe cei săraci cu duhul în împărăția Ta, mângâind pe cei ce plâng și făgăduind pământul celor blânzi. Prin Duhul Tău, formează aceste haruri în noi, ca să trăim ca sare și lumină, reflectând îndurarea și dreptatea pe care le proclami. Lasă viața împărăției Tale să crească în noi până ce Te vom vedea față către față.
Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →