← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 6 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock

Ioan 6Comentariul Bibliei Haydock20 min
Deschidere
Astăzi intrăm în terenul bogat al capitolului 6 din Ioan prin Comentariul Catolic al Familiei Haydock, o compilație prețuită care adună înțelepciunea Părinților Bisericii despre discursul Pâinii Vieții. Acest comentariu deschide ferestre spre taina Euharistiei și chemarea la o credință mai profundă. Pe măsură ce parcurgem paragrafele sale, suntem invitați să ascultăm cu inima Bisericii și să permitem cuvintelor străvechi să ne hrănească sufletele. Lucrarea lui Haydock ne amintește că Scriptura nu este doar citită, ci primită ca pâine vie din cer.
Citește

Citire

Luați textul sacru al capitolului 6 din Ioan și citiți-l încet, permițând cuvintelor lui Isus despre pâinea vie să răsune în voi. Observați progresia de la înmulțirea pâinilor la promisiunea propriului său trup și sânge. Lăsați narațiunea să vă atragă în tensiunea și uimirea trăite de mulțimi și ucenici. Opriți-vă unde învățătura devine cea mai provocatoare și cereți lumină de la Duhul Sfânt.
Studiu
Haydock începe prin situarea capitolului în narațiunea evanghelică mai largă. Comentariul Biblic Catolic Haydock Galileea. Sfântul Ioan nu relatează de obicei ceea ce este menționat de ceilalți evangheliști, mai ales ceea ce s-a întâmplat în Galileea. Dacă o face cu această ocazie, este intenționat pentru a introduce subiectul pâinii cerești, care începe cu versetul 37. El pare, de asemenea, să fi avut în vedere descrierea diferitelor Paști în timpul slujirii publice a lui Cristos. Deoarece a rămas în Galileea în timpul celui de-al treilea Paște, relatează destul de pe deplin ceea ce s-a întâmplat în acea perioadă. Trebuie să remarcăm, de asemenea, că, deoarece ceilalți trei evangheliști dau, în aceiași termeni, instituirea sacramentului binecuvântat, Sfântul Ioan omite instituirea, dar oferă în detaliu promisiunile repetate ale lui Isus Cristos, referitoare la această mare taină. La versetul 36, comentariul notează desfășurarea treptată a tainei. Ioan 6:36 cereți această pâine; iat-o înaintea voastră și totuși nu o mâncați. Eu sunt pâinea; a crede în mine înseamnă a mă mânca. Mă vedeți, dar nu credeți în mine. (Sfântul Augustin) --- La acest loc se referă cuvintele Sfântului Augustin: 'De ce vă pregătiți dinții și burta? Credeți în mine și m-ați mâncat.' Cuvinte care nu distrug prezența reală, despre care nu vorbește în acest verset. (Maldonatus, 35.) --- Isus Cristos îi conduce treptat la această mare taină, despre care știe că va fi o piatră de poticnire pentru mulți. Capitolul începe cu înmulțirea miraculoasă a pâinilor; apoi Cristos umblând pe mare; apoi îi mustră pe iudei că îl urmează nu prin credință în minunile sale, ci pentru pâini și pești, și le spune să lucreze pentru hrana care nu piere, crezând în El, pe care Tatăl L-a trimis; și apoi promite că ceea ce părinții lor primiseră doar în figură, mana, credincioșii vor primi în realitate; propriul său trup și sânge. Haydock se îndreaptă apoi spre promisiunea explicită de a da trupul său. Pâinea pe care o voi da este trupul meu pentru viața lumii.[2] În majoritatea copiilor grecești citim: este trupul meu pe care îl voi da pentru viața lumii. Cristos a promis aici ceea ce a instituit și a dat mai târziu la Cina cea de Taină. El promite să dea trupul și sângele său spre a fi mâncate; același trup (deși maniera este diferită) pe care l-ar da pe cruce pentru răscumpărarea lumii. Iudeii din Cafarnaum s-au scandalizat imediat. Cum (spuneau ei) poate acest om să ne dea trupul său spre a-l mânca? Dar, în ciuda murmurării lor și a ofensei pe care cuvintele sale le-au provocat chiar și multor ucenici ai săi, el nu a revocat și nu a explicat ceea ce spusese într-un sens figurativ sau metaforic, ci a confirmat aceeași adevăr în termeni cei mai clari și mai puternici. Amin, amin, vă spun, dacă nu mâncați, etc. Și din nou (vers. 56.) Căci trupul meu este cu adevărat hrană, iar sângele meu este cu adevărat băutură. Nu pot omite să menționez ceea ce Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Chiril, în comentariile lor la acest loc, ne-au lăsat despre aceste cuvinte: Cum poate acest om să facă aceasta? Aceste cuvinte care pun la îndoială puterea atotputernică și de neînțeles a lui Dumnezeu, care îi împiedică, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, să creadă toate celelalte taine și minuni: ar fi putut la fel de bine să spună: Cum a putut hrăni cu cinci pâini cinci mii de bărbați? Această întrebare, Cum poate el să facă aceasta? este o întrebare a necredincioșilor. Sfântul Chiril spune că Cum sau Cum poate el să facă aceasta? nu poate, fără nebunie, fi aplicat lui Dumnezeu. În al doilea rând, o numește o întrebare de blasfemie. În al treilea rând, un cuvânt evreiesc, pentru care acești cafarnaiți meritau cele mai severe pedepse. În al patrulea rând, îi combate prin spusele profetului Isaia (lv. 9.) că gândurile și căile lui Dumnezeu sunt cu mult mai presus de cele ale oamenilor, cât cerurile sunt deasupra pământului. Dar dacă acești cafarnaiți, care nu știau cine era Isus, au fost pe drept blamați pentru spusele lor necredincioase, nebunești, blasfematoare, evreiești, cum poate el să ne dea trupul său spre a-l mânca? cu mult mai blamabili sunt acei creștini care, împotriva cuvintelor Scripturii, împotriva consimțământului unanim și autorității tuturor Bisericilor creștine din toate părțile lumii, refuză să creadă prezența sa reală și nu au nimic de spus, decât cu obstinații cafarnaiți, cum poate fi aceasta făcută? Răspunsurile lor sunt aceleași sau nu mai bune, când ne spun că prezența reală contrazice simțurile lor, rațiunea lor, că știu că este falsă. Putem observa, de asemenea, cu diverși interpreți, că dacă creștinii nu trebuie să creadă că Isus Cristos este unul și același Dumnezeu cu Tatăl veșnic și că este cu adevărat și real prezent în sfântul sacrament al Euharistiei, va fi greu să negi că Cristos însuși i-a condus pe oameni în aceste erori, ceea ce este blasfemie. Căci este evident și dincolo de orice dispută că iudeii au murmurat, s-au plâns și au înțeles că Cristos de mai multe ori s-a făcut Dumnezeu și egal cu Tatăl tuturor. În al doilea rând, când în acest capitol le-a spus că le va da trupul său spre a-l mânca, etc., au fost șocați la cel mai înalt grad: au strigat că aceasta nu putea fi, că aceste cuvinte și acest discurs erau grele și aspre și din această cauză mulți care fuseseră ucenicii săi până atunci s-au retras de la el și au părăsit atât pe el, cât și doctrina sa. Nu era atunci cel puțin timpul potrivit să-și îndrepte ascultătorii care se plângeau, pentru a preveni opiniile blasfematoare și idolatre ale veacurilor următoare, ba chiar ale tuturor Bisericilor creștine, spunându-le ucenicilor săi cel puțin că el era doar un Dumnezeu nominal, într-un sens metaforic și impropriu; că vorbea doar despre trupul său fiind prezent într-un sens figurativ și metaforic în sfânta Euharistie? Dacă suntem înșelați, cine ne-a înșelat decât Cristos însuși, care a repetat de atâtea ori aceleași puncte ale credinței noastre? Apostolii săi trebuie considerați la fel de vinovați în afirmarea exact aceluiași lucru, atât în privința divinității lui Cristos, cât și a prezenței sale reale în sfântul sacrament, așa cum va apărea mai târziu. (Witham) --- Comparați cuvintele rostite aici cu cele rostite la Cina cea de Taină și veți vedea că ceea ce promite aici a fost atunci împlinit: 'acesta este trupul meu dat pentru voi'. De aceea, sfinții Părinți au explicat întotdeauna acest capitol din Sfântul Ioan ca fiind rostit despre sfântul sacrament. Vezi reflecțiile finale de mai jos.
Considerați

Considerare

Haydock abordează clarificarea doctrinală privind trupul care nu folosește la nimic. Trupul nu folosește la nimic. Trupul mort, despărțit de spirit, în maniera grosolană în care presupuneau că vor mânca trupul său, nu ar folosi la nimic. Nici trupul omului, adică înțelegerea naturală și carnală a omului (care refuză să se supună spiritului și cuvintelor lui Cristos) nu folosește la nimic. Dar ar fi culmea blasfemiei să spunem că trupul viu al lui Cristos (pe care îl primim în sfântul sacrament, împreună cu spiritul său, adică cu sufletul și divinitatea sa) nu folosește la nimic. Căci dacă trupul lui Cristos nu ne-ar fi folosit la nimic, el nu și-ar fi luat niciodată trup pentru noi și nu ar fi murit în trup pentru noi. --- Sunt spirit și viață. Propunându-vă un sacrament ceresc, în care veți primi, într-un mod minunat, spirit, har și viață. Aceste cuvinte corectează suficient imaginația grosolană și carnală a acestor cafarnaiți, că el intenționa să le dea trupul și sângele său spre a le mânca într-o manieră vizibilă și sângeroasă, așa cum se vinde carnea, spune Sfântul Augustin, pe piață și în măcelărie;[3] dar ele nu implică o prezență doar figurativă sau metaforică. Maniera prezenței lui Cristos este spirituală și sub înfățișările exterioare ale pâinii și vinului; totuși el este cu adevărat și real prezent acolo, printr-o schimbare a substanței pâinii și vinului în substanța trupului și sângelui său, care devin cu adevărat și real hrana noastră spirituală și sunt cu adevărat și real primite în sfântul sacrament. --- Trupul[4] în sine nu folosește la nimic, nici măcar trupul Mântuitorului nostru Cristos, dacă nu ar fi unit cu persoana divină a lui Cristos. Dar trebuie să fim atenți cum înțelegem aceste cuvinte rostite de Mântuitorul nostru: căci este sigur, spune Sfântul Augustin, că Cuvântul întrupat este cauza a tot ceea ce ne face fericiți. (Witham) --- Când vă promit viața dacă mâncați trupul meu, nu doresc să înțelegeți aceasta în acea manieră grosolană și carnală, de a-mi tăia membrele în bucăți: astfel de idei sunt departe de mintea mea: trupul nu folosește la nimic. În Scripturi, cuvântul trup este adesea pus pentru maniera carnală de a înțelege ceva. Dacă doriți să intrați în spiritul cuvintelor mele, ridicați-vă inimile la o înțelegere mai elevată și spirituală a lor. (Calmet) --- Cititorul poate consulta Des Mahis, p. 165, un convertit din protestantism, care a dovedit doctrina catolică despre Euharistie în modul cel mai satisfăcător, din cuvântul scris. Acolo arată că Isus Cristos, vorbind despre propriul său trup, nu spune niciodată trupul, ci trupul meu: prima modalitate de exprimare este folosită pentru a semnifica, așa cum am observat mai sus, o manieră carnală de a înțelege ceva.
Răspunde

Răspuns

Cum mă invită promisiunea pâinii vii la o mai mare încredere în cuvântul lui Cristos? Unde simt o rezistență similară cu cea a mulțimilor din evanghelie? Ce pas de credință îmi cere Duhul astăzi în primirea acestei învățături?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Isuse, Pâine a Vieții coborâtă din cer, atrage-ne prin Tatăl să credem în Tine și să primim cu vrednicie Preasfântul Tău Trup și Sânge. Dăruiește-ne ca, rămânând în Tine, să trăim veșnic în comuniunea sfinților Tăi. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, Maica Euharistiei, întărește credința noastră în această taină mântuitoare. Amin.

Comentariul Bibliei Haydock · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →