← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 15-16 — cu Barnes

Psalmii 15-16Notele lui Albert Barnes la Biblie20 min
Deschidere
În această lecție ne îndreptăm către Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei pentru Psalmii 15-16. Aceste capitole ridică întrebarea profundă despre cine poate locui cu Domnul și apoi exprimă speranța încrezătoare a celui drept dincolo de mormânt. Barnes ne călăuzește prin text cu atenție atentă la limbajul său și la aplicarea sa durabilă pentru poporul lui Dumnezeu. Expunerea sa ne amintește că adevărata religie este marcată de integritate față de Dumnezeu și de aproapele, indicând totodată înainte spre speranța învierii asigurate în Hristos. Ascultăm cu evlavie cum aceste note deschid Scripturile pentru instruirea și mângâierea noastră astăzi.
Citește

Citire

Să citim acum Psalmii 15 și 16 într-un duh de atenție liniștită. Acești psalmi invită pe fiecare credincios să cerceteze caracterul cerut pentru a rămâne în prezența lui Dumnezeu și să se odihnească în promisiunea vieții cu El pentru totdeauna. Pe măsură ce cuvintele sunt citite, să cugetăm cum Domnul Însuși își formează poporul în dreptate și îi ancorează speranța dincolo de moarte. Duhul să facă citirea folositoare pentru umblarea noastră cu Hristos.
Studiu
Barnes începe prin a încadra întrebarea centrală a psalmului. Introducere. Acest psalm se referă la un singur subiect, dar cel mai important care poate veni înaintea minții omenești. Este întrebarea: Cine este cu adevărat religios? Cine va intra în cer? Cine va fi mântuit? Psalmul conține o declarație a ceea ce este religia reală; una dintre cele mai explicite și formale declarații pe care le avem în Vechiul Testament pe acest subiect. Forma în care este prezentată chestiunea este aceea a unei întrebări în primul verset și a răspunsului la acea întrebare în celelalte versete ale psalmului. I. Întrebarea. Psalmii 15:1. Întrebarea este: cine va fi admis să locuiască cu Dumnezeu în cortul Său? Cine va avea dreptul la privilegiul de a locui pe dealul Său sfânt (adică Sionul, privit ca locuința lui Dumnezeu și emblema cerului)? Cu alte cuvinte, cine are un caracter care să-i dea dreptul să spere la favoarea și prietenia lui Dumnezeu? II. Răspunsul, Psalmii 15:2-5. El enumeră apoi semnele specifice ale vieții drepte. Răspunsul cuprinde următoarele aspecte: (1) Omul care este integru, drept, cinstit, adevărat, Psalmii 15:2. (2) Omul care își tratează aproapele cum se cuvine; care nu-l defăimează sau nu-l reproșează; care nu ascultă ușor rapoarte calomnioase despre el, Psalmii 15:3. (3) Omul care îi privește pe cei drepți și pe cei răi așa cum trebuie priviți; care privește cu dezaprobare cuvenită pe toți cei 'josnici' în caracterul lor și cu adevărat respect pe toți cei ce se tem de Domnul, Psalmii 15:4. (4) Omul care este credincios unei angajamente, chiar dacă se dovedește împotriva propriului său interes, Psalmii 15:4. (5) Omul care nu profită de necesitățile altora, care nu-și pune banii 'la camătă' și care, dacă este magistrat, nu primește mită pentru a-l îndemna să condamne pe cel nevinovat, Psalmii 15:5. La versetul al doilea el explică chemarea de a umbla desăvârșit și de a vorbi adevărul din inimă. Versetul 2. Cel ce umblă cu integritate - ebraică, 'umblând desăvârșit'; adică unul care umblă sau trăiește 'desăvârșit'. Cuvântul 'umblă' în Scripturi este adesea folosit pentru a denota felul de viață; viața fiind reprezentată ca o călătorie. Vezi nota la Psalmii 1:1. Cuvântul aici tradus 'cu integritate' sau, în ebraică, 'desăvârșit', înseamnă ceea ce este complet în toate părțile sale; unde nicio parte nu lipsește sau nu este defectă. Vezi cuvântul explicat în notele la Iov 1:1. Cuvântul nu este folosit în sensul în care este adesea folosit acum, ca denotând libertate absolută de păcat, ci ca însemnând că caracterul era complet în toate părțile sale; sau că persoana la care se face referire era integră atât față de Dumnezeu cât și față de om. Vezi sentimentul exprimat aici explicat în notele la Isaia 33:15. Și lucrează dreptatea - Face ce este drept. Adică, el face ceea ce se cuvine să fie făcut în relație cu Dumnezeu și cu omul. Compară Mica 6:8. Doctrina este pretutindeni enunțată în Scripturi că niciun om nu poate fi prieten cu Dumnezeu dacă nu face în mod obișnuit ceea ce este drept. Vezi 1 Ioan 3:6-10. Și vorbește adevărul în inima sa - El folosește un limbaj sincer și care este în acord cu credința sa reală. Aceasta se opune oricărei simple profesii exterioare și oricărei pretenții ipocrite. Religia sa își are sediul în inimă și nu este religia formelor; faptele sale sunt expresiile unor intenții și scopuri drepte și nu sunt săvârșite pentru scopuri egoiste și ipocrite. Aceasta este pretutindeni natura religiei adevărate.
Considerați

Considerare

Barnes reflectă asupra anticipării clare a psalmului privind învierea. Nimic nu poate fi determinat cu certitudine în privința ocaziei în care a fost compus psalmul. Este un psalm care ar putea fi compus în orice moment în vederea reflecțiilor solemne asupra vieții, morții, mormântului și lumii de dincolo; asupra întrebării dacă mormântul este sfârșitul omului sau dacă va exista un viitor. Este alcătuit din reflecții fericite asupra sorții și speranțelor celui evlavios; exprimând credința că, deși ei urmau să moară, exista o lume mai luminoasă dincolo - deși urmau să fie așezați în mormânt, nu vor rămâne acolo pentru totdeauna; că vor fi eliberați din mormânt și vor fi înălțați la dreapta lui Dumnezeu. El exprimă mai clar decât se poate găsi aproape oriunde altundeva în Vechiul Testament o credință în doctrina învierii - o asigurare că aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu și Îi păzesc poruncile nu vor rămâne întotdeauna în mormânt. El încheie arătând cum cuvintele își găsesc sensul deplin în Mesia. A fost de fapt adevărat în sensul în care David a folosit termenul ca aplicabil sieși că el nu va fi 'lăsat' permanent și în ultimă instanță în mormânt, sub stăpânirea stricăciunii; a fost literal adevărat despre Mesia, așa cum au argumentat Petru și Pavel, că El nu a 'văzut stricăciunea'; că a fost înviat din mormânt fără a suferi acea schimbare în mormânt prin care trebuie să treacă toți ceilalți. Așa cum David a folosit limbajul (ca aplicabil sieși), speranța sugerată în psalm se va împlini în viitoarea înviere a celor drepți; așa cum cuvintele trebuie înțelese literal, ele nu puteau fi împlinite decât în Hristos, care a înviat din morți fără a vedea stricăciunea. Argumentul lui Petru și Pavel este că acest limbaj profetic a fost găsit în Vechiul Testament și că putea avea o împlinire completă doar în învierea lui Hristos. David, deși urma să învie așa cum anticipa, a revenit de fapt la stricăciune.
Răspunde

Răspuns

1. În ce domeniu al conduitei zilnice mă cheamă Domnul la o integritate mai mare înaintea Lui și a aproapelui meu? 2. Cum modelează speranța învierii perspectiva mea asupra încercărilor prezente și certitudinea vieții veșnice? 3. Unde sunt ispitit să-mi caut binele în afara Domnului și cum pot să mă întorc din nou la El ca singura mea parte?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule milostiv, dă-ne inimi drepte care să umble fără prihană înaintea Ta, să vorbească adevărul în adâncul inimii și să cinstească pe cei ce se tem de Numele Tău. Prin Duhul Tău, păzește-ne de clevetire, de lăcomie și de orice compromis, îndreptându-ne nădejdea spre Hristos cel înviat, care singur ne izbăvește din mormânt. Să locuim în prezența Ta acum prin credință și în cele din urmă pe muntele Tău cel sfânt pentru totdeauna. Amin.

Notele lui Albert Barnes la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →