Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 9-10 — cu Simeon
Deschidere
În disciplina liniștită a Scripturii zilnice, ne întoarcem din nou la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a expunerii anglicane modelată de o viață de studiu rugător în Cambridge. De-a lungul Psalmilor 9 și 10, Simeon trasează linia de la cunoașterea reverentă a Dumnezeului viu până la avertismentul solemn împotriva uitării de El, îndrumând Biserica să își pună încrederea acolo unde singură nu poate eșua.
Citește
Citire
Să dăm acum ascultare porțiunii rânduite. Cu inimile liniștite înaintea Domnului, citim împreună Psalmii 9 și 10, acordând atenție atât laudei care se ridică din Sion, cât și expunerii cercetătoare a celor mândri care alungă pe Dumnezeu din gândurile lor.
Studiu
Simeon începe prin a arăta ce înseamnă cu adevărat cunoașterea numelui lui Dumnezeu.
Este clar că l-a scris după ce a adus chivotul pe Muntele Sion și înainte de a fi învins toate neamurile dimprejur. Dar, din tot ce văzuse și cunoscuse despre Dumnezeu, dă această mărturie despre El: 'Cei ce cunosc numele Tău își vor pune încrederea în Tine, căci Tu, Doamne, nu i-ai părăsit pe cei ce Te caută.' Pentru a lămuri aceste cuvinte, voi încerca să arăt, I. Ce înseamnă cunoașterea numelui lui Dumnezeu — Ea înseamnă nu doar cunoașterea diferitelor nume prin care este chemat, ci cunoașterea Lui, 1. În desăvârșirile Sale esențiale — [I-a plăcut să Se descopere lui Moise în termeni limpezi, care declară toate desăvârșirile Sale slăvite: 'Domnul a coborât în nor și a stat acolo cu el și a vestit numele Domnului.El marchează apoi pe cei pe care Dumnezeu îi socotește răi.
Versetul 17. DISCURS: 503 PRIMEJDIA UITĂRII DE DUMNEZEU Psalmii 9:17. Cei răi vor fi aruncați în iad și toate neamurile care uită de Dumnezeu. Sfinții cei mai de seamă sunt înfățișați în Scriptură plângând pentru o lume nelegiuită. Nici acest exercițiu al milei n-ar fi atât de rar, dacă am socoti cât de mare este pricina pentru el. Cuvintele dinaintea noastră sunt o declarație limpede și neîndoielnică din partea lui Dumnezeu Însuși cu privire la osânda care așteaptă pe orice păcătos nepocăit. Fie ca Dumnezeu să ne întipărească în minte o sfântă frică, în timp ce arătăm, I. Cine sunt cei pe care Dumnezeu îi socotește răi — Dacă cercetăm părerile oamenilor, vom vedea că ele diferă mult unele de altele în ideile despre vinovăția morală și că includ mai mult sau mai puțin în definiția răutății, după obiceiurile lor proprii de viață; fiecare având grijă să tragă linia astfel încât el însuși să nu fie cuprins în ea.Simeon dezvăluie apoi disprețul mândru față de Dumnezeu care îi marchează pe cei răi.
Versetele 4-5. DISCURS: 504 DISPREȚUL MÂNDRU AL OAMENILOR FAȚĂ DE DUMNEZEU Psalmii 10:4-5. Cel rău, prin mândria feței sale, nu va căuta pe Dumnezeu: Dumnezeu nu este în toate gândurile lui: căile lui sunt totdeauna dureroase: judecățile Tale sunt departe, în afara vederii lui: cât despre toți vrăjmașii lui, el suflă disprețuitor la ei. Mândria, când se arată în chip vădit, stârnește întotdeauna dezgust; atât de urâtă este ea, când este lipsită de înfățișarea plăcută în care este de obicei îmbrăcată. Dar, deși toți urăsc mândria când apare la alții, puțini își dau seama cât domnește ea în propriile lor inimi. În relațiile noastre cu oamenii, această înclinație rea este gata să se arate la orice prilej: dar în purtarea noastră față de Dumnezeu, ea este izvorul roditor al neglijenței obișnuite și al disprețului ateist. Aceasta este afirmat în pasajul dinaintea noastră, în care putem observa, I.
Considerați
Considerare
Simeon insistă asupra insensibilității înfricoșătoare în care trăiește lumea.
[Oamenii par la fel de nepăsători și indiferenți față de interesele lor veșnice ca și cum n-ar avea nimic de temut; sau ca și cum Dumnezeu ar fi făgăduit că cei răi vor fi primiți în cer. Dar pot ei da la o parte declarația care ne stă acum înainte? Sau socot ei că este menită doar să ne înspăimânte; și că nu va fi niciodată împlinită asupra noastră? 'Este atunci Dumnezeu un om ca să mintă, sau un fiu al omului ca să se pocăiască?' O, de s-ar trezi din rătăcirea lor și ar fugi de mânia care vine!] 2. Cât de dreaptă va fi osândirea păcătoșilor în ziua de apoi! [Mulți socotesc lucru greu ca o judecată atât de grea să fie rostită doar pentru uitarea de Dumnezeu. Dar este aceasta o ofensă atât de mică precum își închipuie ei? Nu este ea mai degrabă peste măsură de gravă? Nu implică ea cea mai josnică ingratitudine, cea mai îndrăzneață răzvrătire, ba chiar un mare grad de ateism însuși?El încheie declarând cât de uimitoare este depravarea firii omenești.
Cât de uimitoare este depravarea firii omenești! [Dacă nu toți sunt la fel de dedați la păcate grosolane, toți sunt la fel 'fără Dumnezeu în lume [Notă: Efeseni 2:12 .]:' toți au 'mintea trupească care este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu [Notă: Romani 8:7 .].' Vai! Ce tablou al firii omenești! 'Atunci să se închidă orice gură și toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu [Notă: Romani 3:10-12 ; Romani 3:19 .].' ] 2. Cât de mare este schimbarea care are loc la convertire! [Starea unui suflet convertit formează un contrast desăvârșit cu cea a celui rău. 'Cele vechi au trecut și toate s-au făcut noi.' Să se întrebe deci fiecare: Mă dedic acum lui Dumnezeu, așa cum odinioară m-am dedicat lumii; și disprețuiesc lumea, așa cum odinioară L-am disprețuit pe Dumnezeu? Aceasta ar fi într-adevăr 'o nouă creație [Notă: 2 Corinteni 5:17 .].' ] 3. Cât de necesară este convertirea pentru a se bucura de cer!
Răspunde
Răspuns
Unde în propria mea viață am cea mai mare nevoie să cresc în cunoașterea numelui lui Dumnezeu? În ce feluri liniștite am îngăduit ca Domnul să alunece din gândurile mele? Ce singur act de încredere sau pocăință mă invită astăzi cuvântul să îl ofer?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care Ți-ai făcut numele cunoscut ca să ne punem încrederea în Tine, dă-ne harul ca să ne aducem aminte de lucrările Tale minunate și de judecățile Tale drepte, încât să nu Te uităm niciodată și să nu ne abatem în întuneric. Apără cauza celor asupriți, Împărate veșnic, și ne ține statornici în smerita încredere în mila Ta, până vom intra la urmă în prezența Ta, unde Tu ești totul în toate; prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →