Eterniseed › Curriculum › 1 Împărați
1 Regi 19-20 — cu Barnes
Deschidere
În maniera exegetică clară a lui Albert Barnes, această lecție se inspiră din Notele sale asupra Bibliei pentru a urmări purtările Domnului față de Ilie după Carmel și față de Ahab în mijlocul amenințării siriene. Notele dezvăluie descurajarea profetului, revelația blândă la Horeb și mila greșit plasată a regelui, toate în lumina constantă a Scripturii. Ascultăm cu reverență, permițând textului și expunerii sale să modeleze inima și conduita.
Citește
Citire
Cu Bibliile deschise citim acum 1 Regi 19–20, urmărind fuga lui Ilie, vocea blândă și subțire, porunca de a unge pe Hazael, Iehu și Elisei, și cele două campanii împotriva lui Ben-Hadad. Lăsați Cuvântul să vorbească mai întâi; notele vor lumina apoi sensul său.
Studiu
Barnes începe prin a urmări fuga rapidă a profetului spre sud după amenințarea Izabelei.
Versetul 3. Mișcarea rapidă a originalului este foarte izbitoare. „Și a văzut (sau „s-a temut”, cum citesc unii), și s-a ridicat, și a plecat etc.” Teama și fuga lui Ilie sunt foarte remarcabile. Amenințarea Izabelei singură nu produsese probabil schimbarea extraordinară, ci parțial reacția fizică la supraexcitarea zilei precedente; și parțial neliniștea și îndoiala internă cu privire la înțelepciunea căii pe care o adoptase. Beer-Șeba este la aproximativ 95 de mile de Izreel, chiar la marginile deșertului et-Tih. Ilie nu a putut ajunge acolo decât la sfârșitul celei de-a doua zile. Se pare că a călătorit atât noaptea cât și ziua și nu s-a odihnit până nu a ajuns atât de departe pe drumul său. Era unul dintre orașele atribuite seminției lui Simeon Iosua 19:2. Simeonii fuseseră totuși absorbiți până atunci în Iuda.El prezintă apoi purtarea divină a hranei și porunca de a se ridica pentru călătoria mai lungă.
Versetul 7. Ridică-te și mănâncă... - adică „Mănâncă a doua oară, căci altfel călătoria va depăși puterile tale”. „Călătoria” nu era pur și simplu un pelerinaj la Horeb, care era la mai puțin de 200 de mile distanță și putea fi atins în șase sau șapte zile. Trebuia să fie o rătăcire în pustie, nu spre deosebire de cea a israeliților când au ieșit din Egipt; doar că trebuia să dureze patruzeci de zile în loc de patruzeci de ani.Barnes arată apoi întrebarea directă a Domnului pusă lui Ilie în peștera de la Horeb.
Versetul 13. Mantie - Haina de deasupra, un fel de mantie scurtă sau pelerină - poate făcută din piele de oaie netăbăcită, care era, pe lângă fâșia de piele din jurul coapselor, singura îmbrăcăminte a profetului (compară Matei 3:4). Pentru acțiune compară referințele marginale. A venit un glas către el... - Întrebarea auzită mai înainte în viziune este acum pusă din nou profetului de Domnul Însuși. Ilie nu dă un răspuns mai smerit și mai blând. El este încă mulțumit de propria sa prezentare a cazului său.El continuă să înregistreze noile însărcinări date pentru Hazael, Iehu și Elisei.
Versetul 15. Răspunsul nu este o justificare a căilor lui Dumnezeu, nici o mustrare directă a slăbiciunii și descurajării profetului, nici o explicație sau aplicare a ceea ce văzuse Ilie. Pentru moment, el este pur și simplu îndrumat înapoi pe calea datoriei practice. Misiunea sa nu s-a încheiat încă, mai este de lucru pentru el. Primește porunci speciale cu privire la Hazael, Iehu și Elisei; și este mângâiat cu o revelație bine adaptată să-l trezească din descurajare: sunt șapte mii care vor simpatiza cu el în încercările sale și care au nevoie de grija și atenția sa. Pustia Damascului - Probabil districtul la nord de țara profetului, între Basan și Damasc însuși, și care era cunoscut mai târziu ca Iturea și Gaulanitida. Aici profetul putea fi în siguranță față de Izabela, în timp ce putea comunica ușor atât cu Israel cât și cu Damascul și putea executa însărcinările cu care fusese încredințat. Când vei veni, unge - Mai degrabă „și vei merge și vei unge”, Ilie a îndeplinit doar una dintre cele trei însărcinări date lui. Se pare că a fost lăsat liber să aleagă timpul pentru executarea însărcinărilor sale și s-ar părea că a considerat că ocazia potrivită nu apăruse nici pentru prima, nici pentru a doua înainte de propria sa înălțare. Dar a avut grijă să comunice poruncile divine succesorului său, care le-a îndeplinit la momentul potrivit (referințe marginale).
Considerați
Considerare
Barnes insistă asupra revelației celor șapte mii care nu se închinaseră lui Baal.
Versetul 18. Totuși Mi-am lăsat... - Mai degrabă, ca în margine. „Șapte mii” israeliți credincioși vor supraviețui tuturor persecuțiilor lui Ahab și Izabelei și vor transmite închinarea lui Domnul altei generații. Ilie se înșală presupunând că doar el a rămas. Numărul este în mod evident un număr „rotund”, nu o estimare exactă. Poate este, în plus, un număr mistic sau simbolic. Compară Apocalipsa 7:5-8. Dintre toate numerele simbolice folosite în Scriptură, șapte este cel mai comun. Orice gură care nu l-a sărutat - Închinătorii la idoli sărutau uneori mâna către obiectul închinării lor Iov 31:26-27; alteori sărutau imaginea însăși (referință marginală).El încheie capitolul cântărind legământul lui Ahab cu regele sirian cruțat.
Versetul 34. Ben-Hadad, sigur de viața sa, sugerează condiții de pace ca preț al libertății sale. El va restitui lui Ahab cetățile israeliene luate de la Omri de tatăl său, printre care Ramot-Galaad era probabil cea mai importantă 1 Regi 22:3; și îi va permite lui Ahab privilegiul de a-și face „străzi” sau mai degrabă piețe în Damasc, un privilegiu pe care tatăl său îl posedase cu privire la Samaria. Avantaje comerciale, mai degrabă decât altele, erau probabil căutate prin acest aranjament. Astfel a încheiat un legământ cu el... - Ahab, fără „a întreba de Domnul”, a acceptat imediat condițiile oferite; și, fără a lua nici măcar vreo garanție pentru respectarea lor, a permis monarhului sirian să plece. Considerat politic, actul a fost unul de neglijență și imprudență culpabilă. Ben-Hadad nu se considera legat de condițiile unui legământ făcut când era prizonier - așa cum arată conduita sa ulterioară 1 Regi 22:3. Conduita lui Ahab era și mai nejustificabilă la unul care își ținea coroana sub o teocrație. „Întrebarea la cuvântul Domnului” era încă posibilă în Israel 1 Regi 22:5, 1 Regi 22:8 și ar părea să fi fost calea pe care recunoștința obișnuită ar fi putut-o sugera.
Răspunde
Răspuns
Unde în propria noastră descurajare avem nevoie, ca Ilie, de cuvântul liniștit al Domnului mai degrabă decât de vânt sau foc? Cum ne întărește cunoașterea unei rămășițe credincioase când Biserica vizibilă pare mică? În ce datorie prezentă ne-a îndrumat deja Domnul, chiar în timp ce așteptăm răspunsuri mai mari?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, care ai vorbit slujitorului Tău la Horeb nu în furtună ci în vocea blândă și subțire, liniștește inimile noastre în mijlocul reacției și fricii. Păstrează în noi o râvnă care este răbdătoare și bună și ridică martori credincioși care nu s-au închinat idolilor veacului nostru. Dăruiește înțelepciune conducătorilor și curaj poporului Tău, ca legămintele făcute în grabă să fie supuse Cuvântului Tău. Prin Hristos Răscumpărătorul nostru, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →