← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Geneza 45-46 — cu Benson

Geneza 45-46Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În spiritul pastoral cald al devoțiunii wesleyene ne întoarcem astăzi la Comentariul asupra Vechiului și Noului Testament al lui Joseph Benson. Expunerea atentă a lui Benson asupra Genezei 45-46 deschide relatarea mișcătoare a autorevelării lui Iosif și a călătoriei lui Iacov în Egipt. Cuvintele sale ne invită să urmărim mâna providenței care transformă durerea în eliberare și diviziunea familială în împăcare. Pe măsură ce ascultăm, același Duh care a călăuzit pana lui Benson să ne învioreze inimile pentru a primi mângâierea și îndrumarea oferite în aceste scene străvechi. Să ne pregătim să citim, să studiem și să ne rugăm cu umilă așteptare.
Citește

Citire

Cu atenție liniștită citim acum capitolele 45 și 46 din Geneză. Ascultați momentul în care identitatea ascunsă lasă loc lacrimilor de recunoaștere, pentru îndemnul blând de a trăi în pace pe drum și pentru asigurarea Domnului însuși că va coborî împreună cu slujitorul său și îl va aduce cu siguranță înapoi. Lăsați narațiunea să se desfășoare încet, permițând promisiunilor sale să se așeze în inimă.
Studiu
Benson începe prin a relata lupta lui Iosif de a se stăpâni înaintea fraților săi. Versetul 1. Geneza 45:1. Atunci Iosif nu s-a mai putut stăpâni De mai multe ori înainte avusese mare dificultate să se stăpânească, dar acum, fiind copleșit de cuvântarea cea mai mișcătoare a lui Iuda, a fost constrâns să cedeze emoțiilor minții sale, chiar înaintea tuturor celor ce stăteau înaintea lui. De aceea a strigat: Faceți să iasă afară de la mine toți oamenii, adică toți egiptenii, căci nu voia ca ei să afle de vina fraților săi, a căror reputație dorea să o păstreze; nici nu voia să pună vreo stavilă afecțiunilor și lacrimilor pe care nu le mai putea reprima. Cât de uimiți trebuie să fi fost Iuda și frații săi, care așteptau un răspuns, descoperind în el, în loc de gravitatea unui judecător, afecțiunea firească a unui tată sau a unui frate! Benson arată apoi cum Iosif îi îndeamnă pe frații săi să nu se întristeze peste măsură pentru păcatul lor de odinioară. Versetul 5. Geneza 45:5. Nu vă întristați și nu vă mâniați pe voi înșivă, și anume peste măsură, pentru răul pe care mi l-ați făcut; sau pentru primejdia pe care v-ați adus-o asupra voastră. Altfel, el nu intenționează să-i descurajeze de la o întristare și nemulțumire evlavioasă față de ei înșiși pentru ofensa adusă lui Dumnezeu, tatălui lor și lui însuși, a cărei producere era scopul principal pe care îl avea în vedere prin purtarea sa ciudată și aspră față de ei. Păcătoșii trebuie să se întristeze și să se mânie pe ei înșiși pentru păcatele lor; da, chiar dacă Dumnezeu, prin puterea sa, scoate bine din ele: căci nu li se datorează nicio mulțumire pentru aceasta. Iar adevărații pocăiți ar trebui să fie profund mișcați când văd că Dumnezeu scoate bine din rău. Dar, deși nu trebuie să minimalizăm cu acest gând propriile noastre păcate și astfel să îndulcim ascuțișul pocăinței noastre; totuși poate fi bine să minimalizăm astfel păcatele altora și să îndulcim ascuțișul resentimentelor noastre mâniate. Așa face Iosif aici. Dumnezeu, spune el, m-a trimis înaintea voastră ca să păstrez viața, nu doar viețile voastre, ci viețile tuturor oamenilor din această țară și din țările vecine. Iar acum, frații săi nu mai aveau nevoie să se teamă că el se va răzbuna pe ei pentru o nedreptate pe care providența lui Dumnezeu o făcuse să se întoarcă atât de mult în avantajul său și al familiei sale, precum și al miilor și zecilor de mii de alții. Benson apoi insistă asupra fraților îndemnul de a evita certurile la întoarcerea lor. Versetul 24. Geneza 45:24. Vedeți să nu vă certați pe drum El știa că ei erau prea înclinați să fie certăreți; și că ceea ce se petrecuse de curând, deoarece reînvia amintirea a ceea ce făcuseră odinioară împotriva fratelui lor, le putea da prilej să se certe. Acum Iosif, iertându-le totul, le pune această obligație, să nu se mustre unul pe altul. Această poruncă ne-a dat-o și Domnul nostru Iisus, ca să ne iubim unii pe alții, să trăim în pace, ca, orice s-ar întâmpla sau orice amintiri din trecut s-ar trezi, să nu ne certăm. Căci, 1. Suntem frați; avem cu toții un singur Tată. 2. Suntem frații Lui; și ne rușinăm de legătura noastră cu El, care este pacea noastră, dacă ne certăm. 3. Suntem cu toții vinovați, cu adevărat vinovați și, în loc să ne certăm unii cu alții, avem mare temei să ne certăm cu noi înșine. 4. Suntem iertați de Dumnezeu, pe care L-am ofensat cu toții, și de aceea ar trebui să fim gata să ne iertăm unii pe alții. 5. Suntem pe drum, un drum care trece prin țara Egiptului, unde avem mulți ochi asupra noastră, care caută prilej și avantaj împotriva noastră; un drum care duce în Canaan, unde sperăm să fim pentru totdeauna în pace desăvârșită.
Considerați

Reflecție

Benson extrage în cele din urmă promisiunea Domnului de a-l însoți pe Iacov atât în coborârea în Egipt, cât și în urcarea din nou la timpul potrivit. Versetul 4. Geneza 46:4. Eu voi coborî cu tine în Egipt Cei ce merg unde îi trimite Dumnezeu vor avea cu siguranță pe Dumnezeu cu ei. Și te voi aduce cu siguranță înapoi Deși Iacov a murit în Egipt, totuși această promisiune s-a împlinit. 1. În aducerea trupului său pentru a fi înmormântat în Canaan. 2. În aducerea seminției sale pentru a fi așezată în Canaan. În orice vale joasă și întunecată am fi chemați, putem fi încrezători că, dacă Dumnezeu coboară cu noi, ne va aduce cu siguranță înapoi. Dacă coboară cu noi până la moarte, ne va aduce cu siguranță înapoi la slavă. Iar Iosif își va pune mâna peste ochii tăi Aceasta este o promisiune că Iosif va trăi cât timp va trăi el, că va fi cu el la moartea sa și îi va închide ochii cu toată gingășia cu putință. Probabil că Iacov, în mulțimea gândurilor sale dinlăuntru, dorise ca Iosif să îndeplinească această ultimă slujbă de dragoste pentru el; iar Dumnezeu i-a răspuns astfel în litera dorinței sale. Astfel, Dumnezeu împlinește uneori dorințele nevinovate ale poporului Său și face nu doar moartea lor fericită, ci și împrejurările ei plăcute.
Răspunde

Răspuns

Unde în propria ta poveste te-a lăsat deodată milostivirea tulburat la început, așa cum au fost frații lui Iosif? Cum ar putea îndemnul de a trăi în pace unii cu alții modela o conversație pe care ai evitat-o? În ce vale prezentă ai nevoie de asigurarea că Domnul coboară cu tine și te va aduce cu siguranță înapoi?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, care odinioară l-ai trimis pe Iosif înainte ca să păstreze viața, îți mulțumim pentru aceeași purtare de grijă providențială care ne orânduiește zilele. Dă-ne harul să primim îndurările Tale fără teamă și să întindem altora iertarea pe care noi înșine am aflat-o în Hristos. Păzește-ne de certuri pe drum și lasă prezența Ta să meargă cu noi în orice ținut necunoscut. Fie ca nădejdea eliberării finale să ne întărească inimile până când Te vom vedea față către față; prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →