← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Macabei

1 Macabei 3-4 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanon)

1 Macabei 3-4Eterniseed Original — Vocea Catolică22 min
Deschidere
Capitolele al treilea și al patrulea din 1 Macabei poartă cititorul de la rezistența preoțească sub Matatia la conducerea militară a fiului său Iuda Macabeul, numit Ciocanul pentru loviturile rapide și decisive prin care a zdrobit armatele regatului seleucid care au venit împotriva lui. Cartea trece aici de la semănatul revoltei la secerișul eliberării, iar Biserica primește aceste capitole ca fundamentul istoric al uneia dintre marile sărbători ale anului evreiesc — sărbătoarea Dedicării, numită Hanuka, luminile — și ca o prefigurare luminoasă a rededicării templului fiecărui suflet creștin prin sacramentele pocăinței și Euharistiei. Iuda Macabeul apare în capitolul trei ca un om al rugăciunii înainte de a fi un om al războiului; armata sa este mică, dar încrederea sa se odihnește în Dumnezeul părinților săi, iar Biserica citește pregătirile sale ca o școală a luptei sfinte. Al patrulea capitol prezintă apoi curățarea templului — îndepărtarea altarului idolatru, construirea de pietre noi pentru altar din roci netăiate conform legii lui Moise, reînnoirea vaselor sfinte, aprinderea lămpilor, oferirea jertfei în chiar ziua a trei ani după profanarea sa — și se încheie cu instituirea unei sărbători de opt zile care să fie celebrată în fiecare an de poporul lui Dumnezeu. Citite în lumina lui Hristos, curățarea templului de către Iuda prefigurează curățarea templului de către Isus care deschide Evanghelia după Ioan, iar sărbătoarea de opt zile a luminilor prefigurează octava pascală pe care Biserica o celebrează în succesiune neîntreruptă.
Citește

Lectură

Citiți 1 Macabei capitolele 3 și 4 cu atenție atât la narațiunea militară, cât și la caracterul profund liturgic al curățării. În capitolul trei, observați primele victorii ale lui Iuda la urcușul Bethhoron și împotriva lui Seron, comandantul armatei siriene; alarma lui Antioh Epifanes; numirea lui Lysias ca regent peste jumătate din regat în timp ce regele însuși a pornit împotriva Persiei pentru jafuri suplimentare; adunarea marii armate a lui Gorgias și Nicanor împotriva lui Israel; și adunarea lui Iuda a oamenilor săi la Mitpa pentru rugăciune și post înainte de luptă. Notați detaliul atent cu care textul consemnează rugăciunea peste veșmintele preoțești acum pângărite, pâinea punerii înainte acum lipsă și poporul în necaz fără sărbătorile sale. În capitolul patru, observați marșul de noapte pe care l-a condus Iuda împotriva taberei lui Gorgias la Emaus, atacul surpriză în zori, înfrângerea armatei siriene, victoria ulterioară asupra lui Lysias în anul următor la Bet-Țur, sosirea lui Iuda cu armata sa înaintea porților sanctuarului, plânsul său la pustiirea pe care a văzut-o, operațiunea de curățare însăși și instituirea sărbătorii de opt zile a dedicării care să fie pomenită în fiecare an în ziua a douăzeci și cincea a lunii Chislev.
Studiu
Iuda Macabeul apare în capitolul trei ca întruchiparea războinicului sfânt a cărui putere nu se sprijină pe mărimea armatei sale, ci pe cauza pentru care luptă. Textul îl descrie ca luând armura, încingându-și armele de război, protejând tabăra cu sabia sa și fiind ca un leu în faptele sale. Totuși, același capitol consemnează că înainte de fiecare angajament Iuda s-a rugat, că înainte de lupta de la Mitpa a adunat poporul pentru post și sfâșierea hainelor și aducerea pâinii necazului, și că a ales căpetenii peste popor după modelul mozaic al miilor, sutelor, cincizecimilor și zecimilor. Biserica citește această combinație de vitejie și rugăciune ca prototip al oricărui angajament creștin legitim cu amenințările lumii: sfinții din epoca patristică rugându-se toată noaptea înaintea mărturisirilor lor publice în fața tribunalelor imperiale, ordinele cruciate din epoca medievală ordonându-și viețile după regula monahală alături de disciplina militară, rezistența catolică modernă la regimurile totalitare care a crescut aproape întotdeauna din practica liturgică și sacramentală mai degrabă decât din ideologia politică. Sfântul Augustin în tratatul său despre lucrarea călugărilor și în alte părți insistă cu grijă că chiar și soldatul legitim trebuie să-și abordeze sarcina ca creștin mai întâi și ca soldat doar în ordinea uceniciei sale creștine; campania macabeană este cea mai vie prefigurare a Vechiului Testament a acestei ordini. Curățarea templului din capitolul patru este descrisă cu deliberarea acțiunii liturgice. Iuda alege preoți fără pată, devotați legii; ei dărâmă altarul pângărit; pun pietrele deoparte într-un loc curat până când va veni un profet care să le spună ce să facă cu ele — un detaliu pe care Biserica l-a prețuit întotdeauna deoarece arată comunitatea macabeană așteptând un cuvânt profetic care avea să vină doar cu Ioan Botezătorul și Hristos însuși; ei construiesc un nou altar din pietre netăiate conform prescripției mozaice din Exod și Deuteronom; refac vasele sfinte, pâinea punerii înainte, masa, sfeșnicul, altarul tămâierii, perdeaua; aduc jertfa în dimineața zilei a douăzeci și cincea a lui Chislev în anul o sută patruzeci și opt al erei seleucide. Aritmetica este precisă și teologic încărcată: trei ani până în ziua profanării templului, templul este reînnoit. Sărbătoarea de opt zile a dedicării, numită Hanuka, luminile, este apoi instituită. Biserica citește această instituție în lumina Evangheliei după Ioan, unde în capitolul zece evanghelistul îl plasează pe Isus în templu chiar la sărbătoarea dedicării — iarna, sărbătoarea luminilor — declarând că El este păstorul cel bun și ușa oilor. Legătura nu este accidentală. Isus apare la sărbătoarea care comemorează curățarea templului pentru a vesti că El însuși este templul adevărat, locuința lui Dumnezeu printre poporul Său, pe care niciun Antioh și niciun Cezar nu-l vor pângări. Părinții au extins această tipologie și mai departe. Sfântul Ioan Gură de Aur în omiliile sale la Ioan a vorbit despre lămpile Hanuka ca prefigurare a lămpilor fecioarelor înțelepte și a lumânării pe care noaptea pascală o va da fiecărui suflet botezat; Sfântul Augustin în tratatul său despre sfințirea bisericilor s-a inspirat din relatarea macabeană pentru a articula teologia sfințirii altarelor și dedicării noilor biserici. Caracterul de opt zile al sărbătorii — opt mai degrabă decât șapte, o octavă mai degrabă decât o săptămână — deja în Vechiul Testament prefigurează ziua a opta a noii creații, ziua Domnului, dimineața învierii și octava pascală pe care Biserica o celebrează în practica liturgică neîntreruptă din epoca apostolică până în prezent.
Considerați

Considerare

Considerați-l pe Iuda Macabeul ca o școală a rugăciunii înainte de luptă. Textul insistă să consemneze că înainte de fiecare angajament Iuda și-a adunat poporul pentru rugăciune și post, și că încrederea sa nu se sprijinea pe numărul soldaților săi, ci pe cauza și pe Dumnezeu pentru al cărui templu luptau. Unde în propriile voastre lupte — în locul de muncă contestat, căsătoria contestată, parohia contestată, viața politică contestată — ați înlocuit această prioritate cu încrederea strategică în propria voastră pregătire? Considerați de asemenea deliberarea cu care Iuda a curățat templul. El nu a improvizat ordinea rededicării; a urmat prescripțiile mozaice pentru altarul din pietre netăiate, pentru preoții fără pată, pentru reînnoirea vaselor sfinte. Biserica a păstrat aceeași deliberare în ritul ei de dedicare a bisericilor și sfințire a altarelor, pe care îl celebrează de obicei cu marea solemnitate a cărții pontificale. Ați considerat clădirea bisericii propriei voastre parohii ca un loc sfânt sub o astfel de sfințire, sau ați permis pierderii sensului sacrului din cultura înconjurătoare să vă diminueze simțul acestuia? Considerați în cele din urmă detaliul profetic al pietrelor puse deoparte până când va veni un profet. Comunitatea macabeană știa că mai era ceva de revelat; au făcut provizie în ordinea practică pentru un cuvânt de la Dumnezeu pe care nu-l puteau auzi încă. Ați devenit nerăbdători cu tăcerile profetice ale vieții Bisericii, sau ați pus pietrele deoparte în propriul vostru suflet așteptând cuvântul care va veni la timpul său?
Răspunde

Răspuns

Vizitați o biserică catolică în această săptămână în mod deliberat cu scopul de a considera sfințirea ei. Citiți placa de marmură sau registrele care menționează data dedicării și episcopul care a sfințit-o. Petreceți zece minute în recunoștință tăcută pentru lungul șir de preoți, călugări și laici care au oferit rugăciune la acel altar înaintea voastră. Dacă nu puteți ajunge la o biserică sfințită, petreceți același timp înaintea crucifixului din casa voastră considerându-l ca lemnul noului altar pe care curățarea macabeană l-a prefigurat.
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule atotputernic și veșnic, care prin mâna lui Iuda Macabeul și rugăciunea companiei sale ai curățat templul Tău de urâciunea ridicată de Antioh și ai dat poporului Tău sărbătoarea de opt zile a dedicării ca să-și amintească de eliberarea Ta din generație în generație, curățește de asemenea templul fiecărui suflet creștin care a fost pângărit de urâciunile acestei epoci. Prin aceeași mână care a zdrobit armatele lui Gorgias și Nicanor și a îndepărtat altarul idolatru, zdrobește în noi puterile păcatului obișnuit și îndepărtează din sanctuarul lăuntric idolii făcuți de noi înșine. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, în al cărei sân Cuvântul veșnic a ridicat templul adevărat pe care niciun Antioh nu l-a putut vreodată pângări, și prin rugăciunile lui Iuda Macabeul Ciocanul și ale companiei sale preoțești, dă-ne liturghia deliberată a pocăinței și bucuria de opt zile a comuniunii restaurate. Prin Hristos Domnul nostru, care trăiește și domnește cu Tine în unitatea Duhului Sfânt, un singur Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Catolică · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.