Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 101-102 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la Psalmii 101 și 102 oferă o fereastră către inima unui rege dedicat dreptății și strigătul unui popor care tânjește după restaurare. Calvin urmărește cu atenție hotărârile lui David pentru o domnie dreaptă și lamentările profunde care apar în exil. Perspectivele sale ne invită să reflectăm la modul în care integritatea personală și speranța comună se împletesc sub grija suverană a lui Dumnezeu. Prin aceste cuvinte antice întrevedem chemarea constantă de a umbla cu integritate chiar și atunci când circumstanțele apasă greu. Reflecțiile lui Calvin continuă să îndrume credincioșii către vieți marcate de milă, judecată și rugăciune statornică.
Citește
Citire
Acordă un moment de liniște pentru a citi Psalmii 101 și 102 în întregime. Lasă cuvintele regelui și ale captivului să se așeze peste tine. Observă hotărârea de a umbla în integritate alături de gemetele sincere ale suferinței. Permite Duhului să evidențieze fraze care să-ți trezească inima spre o viață credincioasă și o rugăciune statornică.
Studiu
Calvin începe prin a examina versetul de deschidere al psalmului.
1 Voi cânta despre milă și despre judecată Ceea ce spune David aici despre cântare trebuie înțeles de cititor ca arătând că acest psalm conține substanța meditațiilor sale cu sine însuși, cu privire la ce fel de rege ar fi el ori de câte ori ar intra în posesia puterii suverane care i-a fost promisă. A cânta deci despre milă și despre judecată este echivalent cu a declara în termeni solemni că el va fi un rege drept și cinstit. Augustin înțelege aceasta ca însemnând că Dumnezeu trebuie lăudat, fie că pedepsește oamenii cu severitate, fie că se arată milostiv față de ei; dar această interpretare este prea rafinată. David nu vorbește despre judecățile ascunse ale lui Dumnezeu, ci despre administrarea cuvenită a împărăției, ca să-și poată împlini chemarea atât prin cuvinte cât și prin fapte. Când afirmă: Ție, Doamne, Îți voi cânta psalmi, el recunoaște că a fost prin favoarea lui Dumnezeu că a fost numit într-o slujbă atât de distinsă și de cinstită; căci ar fi fost un act de îndrăzneală prezumțioasă să se fi aruncat în ea doar la impulsul propriei minți. El cuprinde foarte potrivit toate virtuțile domnești sub aceste două aspecte, mila și judecata; căci, după cum este datoria principală a unui rege să dea fiecărui om dreptul său, tot așa i se cere și să posede o dragoste și o compasiune chibzuite față de supușii săi. Solomon spune deci pe bună dreptate (Proverbe 16:12): 'Tronul este întemeiat prin dreptate.'Apoi se îndreaptă spre hotărârea regelui pentru integritate în viața privată.
2 Mă voi purta cu înțelepciune pe o cale desăvârșită David arată aici că a reflectat cu atenție cât de grea este sarcina pusă asupra lui când a fost făcut rege. Știm, și este un adevăr învățat prin experiență, că aproape toți regii sunt beți de strălucirea regalității; și proverbul nu a fost folosit fără temei în timpurile antice: 'Un rege trebuie să se fi născut fie rege, fie nebun.' Este într-adevăr o greșeală să spunem că regii se nasc nebuni. Oamenii au fost conduși să vorbească astfel, deoarece se întâmplă de obicei ca cei care sunt investiți cu guvernarea regatelor și imperiilor să fie nebuni și proști. Și cu siguranță este un exemplu remarcabil al răzbunării lui Dumnezeu că fiarele și cei care sunt cu totul nevrednici să fie numărați printre oameni posedă de obicei cea mai înaltă autoritate. Dar deși regii nu se nasc nebuni, totuși sunt atât de orbiți de demnitatea lor, încât cred că nu datorează nimic supușilor lor, devin aroganți și îngâmfați în purtare, se aruncă fără discernământ în plăcerile lor și în cele din urmă se uită cu totul pe ei înșiși. David spune deci: Mă voi purta cu înțelepciune sau, ceea ce înseamnă același lucru, voi fi atent la mine însumi; fiind o virtute rară ca omul care poate face ce vrea să exercite o astfel de moderație, încât să nu-și permită libertatea de a face rău în niciun grad. Deci acela care este înălțat la putere suverană și totuși, în loc să încerce să meargă cât de departe poate în a face rău, se stăpânește prin autocontrol, este înzestrat cu adevărată înțelegere. Pe scurt, David protestează că nu va fi ca alți regi care sunt înnebuniți de propria demnitate; ci că, potrivit cu mărimea sarcinii puse asupra lui, va încerca să-și îndeplinească datoria cu înțelepciune. Trebuie observat că el reprezintă înțelepciunea ca constând într-o cale desăvârșită sau în cinste. Din aceasta învățăm că tiranii care își folosesc talentele în a forma planuri rele și care născocesc zilnic noi metode pentru a împovăra și asupri supușii; pe scurt, care sunt ingenioși doar în a face rău, nu sunt înțelepți față de Dumnezeu. Multe persoane, este adevărat, nu agreează o astfel de viclenie; dar totuși, este de netăgăduit că, dacă regii sunt intenționați să mărească granițele împărăției lor și sunt maeștri în politică rafinată pentru a îndeplini un astfel de scop, aceasta este socotită cea mai desăvârșită înțelepciune pe care o pot poseda și este lăudată până la cer. David, dimpotrivă, nu dorește nicio altă înțelepciune decât cea care este stăpâna integrității. Până vei veni la mine Aceste cuvinte pot fi citite în două moduri. Unii le traduc interogativ: Când vei veni? ca și cum David L-ar implora pe Dumnezeu să nu-l supună vreunei întârzieri mai lungi. Și cu adevărat avea temei să geamă și să se plângă, când se vedea atât de mult timp asuprit de sărăcie și alungat din loc în loc, un exilat nenorocit. Ar fi fost mai bine pentru el să fi trăit obscur și neobservat în coliba tatălui său, urmându-și vechea îndeletnicire de păstor, decât să fie uns rege, ca, fiind alungat din țara sa, să trăiască în totală necinste și ură. Dar prefer să citesc propoziția fără interogație, până sau când vei veni; și totuși chiar și aceasta o interpretez oarecum diferit de majoritatea comentatorilor, înțelegând-o ca însemnând că, deși David a continuat în condiția de persoană privată și nu s-a bucurat de puterea regală care i-a fost promisă, totuși nu a încetat între timp să urmărească cinstea. Astfel el pune mijlocul casei sale în opoziție cu palatele și clădirile publice; ca și cum ar fi spus: În casa mea privată sau în familia mea.Calvin abordează responsabilitățile autorității regale în tratarea făcătorilor de rău.
5 Pe cel ce își clevetește aproapele [130] în taină, îl voi nimici. În acest verset el vorbește mai distinct despre datoria unui rege care este înarmat cu sabia, în scopul de a-i reține pe făcătorii de rău. Clevetirea, mândria și viciile de orice fel sunt pe bună dreptate jignitoare pentru toți oamenii buni; dar nu toți oamenii au puterea sau dreptul de a-i nimici pe cei mândri sau pe clevetitori, deoarece nu sunt investiți cu autoritate publică și, în consecință, au mâinile legate. Este important să se țină seama de această distincție, ca copiii lui Dumnezeu să se țină în limitele moderației și ca nimeni să nu treacă dincolo de provincia chemării sale. Este sigur că, atât timp cât David a trăit doar în rangul de membru privat al societății, nu a îndrăznit niciodată să încerce ceva de acest fel. Dar după ce a fost așezat pe tronul regal, a primit o sabie din mâna lui Dumnezeu, pe care a folosit-o în pedepsirea faptelor rele. El particularizează anumite feluri de răutate, ca sub o specie, prin figura sinedocă, să indice hotărârea sa de a pedepsi tot felul de răutate. A detra de la reputația altuia pe ascuns și prin viclenie este o plagă extrem de distructivă. Este ca și cum un om ar ucide o ființă umană dintr-un loc de pândă; sau mai degrabă un calomniator, ca unul care administrează otravă victimei sale neștiutoare, distruge oamenii fără ca aceștia să știe. Este un semn al unei dispoziții perverse și trădătoare să rănești numele bun al altuia, când acesta nu are ocazia de a se apăra. Acest viciu, care este prea răspândit pretutindeni, deși totuși nu ar trebui tolerat printre oameni, David întreprinde să-l pedepsească.
Considerați
Reflectează
Calvin leagă aceste datorii de lucrarea mai mare a lui Hristos ca judecător.
8 Voi nimici de dimineață pe toți cei răi ai țării Psalmistul încheie în cele din urmă prin a afirma că va încerca din răsputeri să curețe țara de persoane infame și rele. El afirmă că va face aceasta de dimineață; căci dacă prinții sunt nepăsători și leneși, nu vor remedia niciodată la timp relele care există. Ei trebuie deci să se opună începuturilor răului. Judecătorul, totuși, trebuie să aibă grijă să nu cedeze influenței mâniei, nici să nu acționeze precipitat și fără considerație. Cuvântul original pentru de dimineață este la numărul plural (fiind propriu-zis la diminețile), ceea ce denotă efort neîntrerupt. Nu ar fi de ajuns ca un judecător să pedepsească pe cei răi aspru și sever într-una sau două instanțe: el trebuie să continue perseverent în acea datorie. Prin acest cuvânt este condamnată lenevia prinților, când, văzând oameni răi îndrăznind să comită crime, ei închid ochii la ei zi de zi, fie din frică, fie dintr-o clemență prost reglată. Să-și amintească deci regii și magistrații că sunt înarmați cu sabia, ca să execute prompt și neclintit judecățile lui Dumnezeu. David, este adevărat, nu a putut curăța țara de toate pângăririle, oricât de curajos s-ar fi aplicat la sarcină. El nu se aștepta să poată face aceasta. El promite doar că, fără respect de persoane, se va arăta un judecător imparțial, în tăierea tuturor celor răi. Timiditatea îi împiedică adesea pe judecători să reprime cu suficientă rigoare pe cei răi când se înalță. Este prin urmare necesar ca ei să fie înzestrați cu un spirit de fortitudine invincibilă, ca, bazându-se pe ajutorul divin, să poată îndeplini îndatoririle slujbei cu care sunt investiți. Mai mult, ambiția și favoarea îi fac uneori flexibili, astfel încât nu pedepsesc întotdeauna ofensele la fel, unde aceasta ar trebui făcut. De aici învățăm că severitatea, care nu este dusă la exces, este foarte plăcută lui Dumnezeu; și, pe de altă parte, că El nu aprobă bunătatea crudă care dă frâu liber celor răi; căci, într-adevăr, nu poate exista o încurajare mai mare pentru păcat decât ca ofensele să fie lăsate nepedepsite. Ceea ce spune Solomon ar trebui deci amintit (Proverbe 17:15): 'Cel ce îndreptățește pe cel rău și cel ce osândește pe cel drept, amândoi sunt urâciune Domnului.' Ceea ce adaugă David, Ca să tai din cetatea lui Dumnezeu pe toți lucrătorii fărădelegii, este de asemenea emfatic. Dacă chiar și regii păgâni sunt porunciți în comun să pedepsească crimele, David știa bine că el era sub obligații de un fel mai sacru să facă astfel, deoarece sarcina Bisericii lui Dumnezeu îi fusese încredințată. Și cu siguranță, dacă cei care dețin o situație atât de onorabilă nu se străduiesc din răsputeri să îndepărteze toate pângăririle, sunt vinovați de a pângări, pe cât le stă în putință, sanctuarul lui Dumnezeu; și nu numai că acționează necredincios față de oameni trădându-le bunăstarea, ci comit și înaltă trădare împotriva lui Dumnezeu însuși. Acum, deoarece împărăția lui David era doar o slabă imagine a împărăției lui Hristos, trebuie să-L punem pe Hristos înaintea privirii noastre; care, deși poate răbda mulți ipocriți, totuși, deoarece va fi judecătorul lumii, îi va chema în cele din urmă pe toți la socoteală și va despărți oile de capre. Și dacă ni se pare că El zăbovește prea mult, ar trebui să ne gândim la acea dimineață care va răsări brusc, ca, fiind curățată toată murdăria, adevărata curăție să strălucească.
Răspunde
Unde în mersul tău zilnic simți chemarea de a alege integritatea în locul comodității? Cum ai putea susține mai bine pe cei care conduc cu milă și adevăr? În ce feluri pot rugăciunile tale îmbrățișa mai deplin atât sfințenia personală, cât și nevoile mai largi ale poporului lui Dumnezeu?
Roagă-te
Stăpâne Suveran, care cercetezi inima și statornicești dreptatea, dăruiește-ne harul să umblăm fără prihană înaintea Ta, iubind ce este credincios și întorcându-ne de la orice cale strâmbă, așa cum Cuvântul legământului Tău rămâne neschimbat din veac în veac. În necazul nostru, adu-Ți aminte de dragostea Ta statornică pentru Sion și prin Duhul lui Hristos, Împăratul nostru, păstrează-Ți Biserica curată până în ziua când vei aduna la Tine pe cei drepți și vei nimici pe cei răi pentru totdeauna. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →