← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa

Ușa Deschisă a Cerului: Tronul, Bătrânii și Neîncetatul 'Sfânt, Sfânt, Sfânt'

Apocalipsa 4Comentariu la Apocalipsă de Sfântul Andrei al Cezareei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)21 min
Deschidere
Cu Apocalipsa 4, Sfântul Andrei al Cezareei ridică privirile noastre de la bisericile de pe pământ la ușa deschisă a cerului însuși. O voce de trâmbiță îl cheamă pe Ioan în sus, și îndată el vede tronul lui Dumnezeu, curcubeul ca un smarald înconjurându-l, cei douăzeci și patru de bătrâni încoronați și îmbrăcați în alb, cele șapte lămpi de foc, marea de sticlă ca cristalul și cele patru ființe vii pline de ochi care nu se odihnesc zi și noapte. Aceasta este viziunea spre care tinde fiecare Liturghie Dumnezeiască Ortodoxă, căci aici este închinarea cerească la care se alătură Biserica de pe pământ: neîncetatul 'Sfânt, sfânt, sfânt, Doamne Dumnezeule Atotputernic'. Sfântul Andrei o citește cu reverență și reținere, refuzând să cerceteze unde tainele sunt pecetluite, dar scoțând la iveală înțelesul fiecărei figuri — pietrele prețioase, bătrânii celor două Testamente, ființele vii și aripile lor — pentru ca noi să ne închinăm mai cu adevărat. El învață instinctul Răsăritului înaintea tronului: nu speculație, ci adorație; nu teamă, ci bucuria sfinților care își aruncă coroanele înaintea Celui care a făcut toate lucrurile.
Citește

Citire

Citiți Apocalipsa 4 — viziunea sălii tronului ceresc. După scrisorile către biserici, o ușă este deschisă în cer, și vocea de trâmbiță îi poruncește lui Ioan: 'Suie-te aici, și-ți voi arăta lucrurile care trebuie să fie după acestea'. Îndată el este în Duhul și vede un tron așezat în cer, și pe Unul șezând pe el, a cărui înfățișare era ca de iaspis și sardiu, cu un curcubeu în jurul tronului ca un smarald. În jurul tronului sunt douăzeci și patru de scaune, și pe ele douăzeci și patru de bătrâni, îmbrăcați în veșminte albe cu coroane de aur pe capete. Din tron ies fulgere și tunete și glasuri; înaintea lui ard șapte lămpi de foc, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, și este o mare de sticlă ca cristalul. În mijlocul și în jurul tronului sunt patru ființe vii pline de ochi înainte și înapoi — prima ca un leu, a doua ca un vițel, a treia cu față de om, a patra ca un vultur zburător — fiecare cu șase aripi, și ele nu se odihnesc zi și noapte, zicând: 'Sfânt, sfânt, sfânt, Doamne Dumnezeule Atotputernic, care erai, și ești, și vii'. Iar când ele dau slavă, cei douăzeci și patru de bătrâni cad jos, își aruncă coroanele înaintea tronului și mărturisesc că El este vrednic, Cel care a creat toate lucrurile.
Studiu
Sfântul Andrei citește pe cei douăzeci și patru de bătrâni ca pe toată adunarea celor drepți adunați din ambele legăminte, îmbrăcați și încoronați prin har. Veșmintele albe și coroanele de aur sunt, pentru el, semnele însăși ale vieții și ale biruinței sfinților. Veșmintele albe sunt simboluri ale unei vieți luminoase și ale unei sărbători și bucurii neîncetate; coroanele sunt simboluri ale biruinței pe care au dobândit-o prin lupta bărbătească împotriva demonilor răi. Apoi se întoarce la cele patru ființe vii pline de ochi și găsește în acei nenumărați ochi privirea neobosită a ființelor sfinte asupra lui Dumnezeu. Prin mulțimea ochilor se semnifică capacitatea lor pentru contemplarea luminii dumnezeiești. Iar în centrul tuturor stă strigătul lor fără sfârșit, 'Sfânt, sfânt, sfânt' — pe care Andrei îl înțelege nu ca osteneală, ci ca însăși odihna și viața Puterilor cerești. Odihna pentru aceste Puteri dumnezeiești nu este să obosească, nu să înceteze din imnologia dumnezeiască și să ofere sfințirea întreit sfântă Dumnezeirii tri-ipostatice.
Considerați

Considerare

Ceea ce lovește cel mai mult în citirea acestui capitol de către Sfântul Andrei este refuzul său reverent de a depăși măsura. Când ajunge la marea de sticlă ca cristalul și la apele de deasupra cerurilor, el oferă cea mai bună înțelegere a sa și apoi se oprește deliberat la marginea tainei. Dar cercetarea lucrurilor de dincolo de înțelegere este ridicolă. Aceasta este sobrietatea pe care Răsăritul creștin o prețuiește: o teologie dispusă să spună unde se sfârșește cunoașterea. Observă, de asemenea, unde se mișcă capitolul. El nu se oprește pe coroanele bătrânilor, ci pe ceea ce fac ei cu ele — le aruncă jos. Coroanele biruinței nu sunt posesiunea lor de afișat, ci ofranda lor de așezat înaintea lui Dumnezeu, căci biruința însăși a fost darul Lui. Întreaga viziune se îndreaptă spre acest unic act: fiecare rang al cerului, fiecare ochi și aripă și glas, întors nu spre interior, ci spre tron, înapoiind toată slava Creatorului. Andrei ar vrea să vedem că închinarea cerului nu este strădanie neliniștită, ci predare bucuroasă — sfinții dând înapoi lui Dumnezeu chiar coroanele pe care El le-a dăruit.
Răspunde

Răspuns

Această viziune nu este un spectacol îndepărtat, ci închinarea la care ești chemat să te alături. De fiecare dată când Biserica de pe pământ cântă 'Sfânt, sfânt, sfânt', ea stă sub ușa deschisă a cerului cu ființele vii și bătrânii, luându-și partea ei mică într-un imn care nu încetează niciodată. Lasă ca aceasta să-ți ridice privirile. Vocea de trâmbiță încă spune: 'Suie-te aici' — și Sfântul Andrei o citește ca pe chemarea de a detașa mintea cu totul de lucrurile pământești și de a locui, chiar acum, în cer. Așadar, când te rogi, nu recita doar; suie-te. Învață de la bătrâni ce să faci cu orice coroane ai câștigat — fiecare dar, fiecare virtute, fiecare lucru bun — și aruncă-le înaintea tronului, mărturisind că numai El este vrednic, căci El a creat toate lucrurile și pentru plăcerea Lui sunt. Învață de la ființele vii odihna care nu este lene, ci laudă neobosită. Și învață de la Sfântul Andrei însuși smerenia de a adora acolo unde nu poți înțelege. Răspunsul cuvenit la tronul lui Dumnezeu nu este curiozitate, ci închinare.
Roagă-te

Rugăciune

Sfânt, sfânt, sfânt, Doamne Dumnezeule Atotputernic, care erai, și ești, și vii: înaintea Tronului Tău cele patru ființe vii nu se odihnesc zi și noapte, iar cei douăzeci și patru de bătrâni cad jos și își aruncă coroanele, mărturisind că Tu ești vrednic să primești slavă și cinste și putere, căci Tu ai creat toate lucrurile, și pentru plăcerea Ta sunt și au fost create. Deschide-ne și nouă ușa cerului, și spune minților noastre legate de pământ: 'Suie-te aici'; detașează-ne de lucrurile care trec, ca să stăm chiar acum în duh înaintea Tronului Tău. Îmbracă-ne în veșmintele luminoase ale unei vieți sfinte, încoronează-ne cu biruința care este cu totul darul Tău, și învață-ne să așezăm din nou fiecare coroană la picioarele Tale. Numără-ne printre sfinții care văd lumina dumnezeiască și nu încetează niciodată din lauda Ta, și dă-ne ca împreună cu heruvimii și serafimii să cântăm neîncetat imnul întreit sfânt Ție, Dumnezeul nostru: Tatălui, și Fiului, și Sfântului Duh, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Comentariu la Apocalipsă de Sfântul Andrei al Cezareei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →