Eterniseed › Curriculum › Geneza
Geneza 13-14 — cu Simeon
Deschidere
În paginile operei Horae Homileticae a lui Charles Simeon, Biserica primește o comoară de înțelepciune exegetică modelată de meditația de-o viață asupra Sfintei Scripturi. În discursurile sale, venerabilul predicator conduce ascultătorii prin narațiunile patriarhale cu privirea ațintită neclintit asupra lui Hristos și a vieții de credință. Astăzi ne oprim asupra tratării sale a capitolelor treisprezece și paisprezece din Geneză, unde despărțirea dintre Avram și Lot și întâlnirea cu Melhisedec sunt deschise spre edificarea casei lui Dumnezeu.
Citește
Citire
Să dăm acum ascultare textului sacru însuși. Cu inimi liniștite citim relatarea despre ceartă evitată, despre concesie generoasă, despre alegere lumească și despre binecuvântare preoțească. Duhul care a inspirat aceste cuvinte să ne pregătească să primim învățătura pe care Simeon o extrage din ele pentru rânduirea propriei noastre ucenicii.
Studiu
Simeon începe prin a prezenta propunerea lui Avram.
Chiar și evlavia însăși nu poate întotdeauna să împiedice acea neînțelegere pe care mândria sau lăcomia altora o stârnește cu ușurință. Avram și Lot trăiseră împreună în desăvârșită armonie, atâta vreme cât împrejurările lor erau de așa fel încât excludeau orice ciocnire de interese; dar când bogăția lor a crescut, au apărut prilejuri de invidie; slujitorii lor, apărând prea aprins interesele fiecăruia, s-au certat între ei; și a devenit în cele din urmă necesar, din pricina dificultății de a găsi pășune pentru atâtea turme și cirezi, și pentru a preveni dispute mai grave, ca o despărțire să aibă loc între ei. Felul în care s-a înfăptuit această despărțire ne va oferi multă învățătură, în timp ce vom cerceta, I. Propunerea lui Avram — Purtarea sa în această împrejurare a fost într-adevăr demnă de caracterul său înălțat. Ea a fost, 1. Împăciuitoare — [Avram cunoștea bine valoarea și fericirea păcii.El dezvăluie apoi generozitatea care marchează oferta lui Avram.
Câte dispute aprige, certuri amare și războaie sângeroase ar putea fi evitate, dacă părțile aflate în conflict, în loc să ceară cu mândrie primii pași unul de la celălalt, s-ar strădui care să fie primul în a face propuneri de pace!] 3. Generoasă — [Dreptatea obișnuită cerea ca împărțirea pământului să fie astfel încât să asigure lui Avram avantaje egale cu cele ale lui Lot. Dar Avram și-a trecut cu vederea drepturile și a cedat cu bucurie nepotului său orice parte ar fi ales acesta. Deși nu putea să nu știe că exista o mare deosebire între ținuturile de pe ambele părți ale sale, unul fiind mult mai roditor și mai bine udat decât celălalt, el l-a îndemnat pe Lot să ocupe oricare ar fi preferat, lăsându-i celălalt. Ce minte nobilă, dezinteresată și generoasă s-a arătat prin aceasta! O, de-ar fi o asemenea nepăsare față de interesele trupești mai răspândită în lume, și mai ales printre cei ce mărturisesc religia!Simeon expune apoi alegerea făcută de Lot.
Prea mare preocupare pentru interesele sale vremelnice — [Cât ne informează istoria, nu avem temei să credem că Lot ar fi simțit vreo reticență în a se despărți de Avram. Avea acum prilejul de a-și împlini dorințele lacome; și se pare că l-a îmbrățișat cu lăcomie și bucurie. Dacă n-ar fi fost orbit de egoism, ar fi întors complimentul lui Avram și i-ar fi dat acestuia dreptul de a alege: sau, dacă ar fi acceptat oferta lui Avram, ar fi căutat măcar să facă o împărțire dreaptă a ținuturilor, astfel încât fiecare să-și aibă partea cuvenită din ținutul mai roditor. Dar în loc de aceasta, a privit cu plăcere câmpiile bine udate ale Iordanului, care erau frumoase și roditoare ca Edenul de odinioară, și le-a luat pe toate pentru sine; nepăsător față de greutățile pe care unchiul său le-ar fi putut întâmpina; și cu gândul doar la propriile interese. Cine nu vede josnicia și lipsa de generozitate a acestei purtări?
Considerați
Reflectare
Din aceste istorii, Simeon extrage prima lecție practică.
Dă-i lui Lot toată bucuria lăcomiei împlinite și închipuiește-ți-l plin de exultare pentru partea pe care a câștigat-o și pentru perspectivele sale de sporire a bogăției: presupune, pe de altă parte, că Avram este cuprins de mulțumire față de Dumnezeu pentru că l-a făcut în stare să-și jertfească propriile interese mai degrabă decât să se certe pentru ele și pentru că i-a înclinat mintea spre generozitate și dragoste: care dintre acești doi avea o fericire mai temeinică? Niciun om care are noțiuni juste despre fericire nu poate avea vreo îndoială. Ceea ce admirăm deci la altul, să cultivăm în noi înșine: și ceea ce nu putem decât să recunoaștem ca fiind cu adevărat virtuos și demn de laudă, să ne străduim să dobândim, să ne silim să păstrăm în neîncetată lucrare. „Iubiți-vă unii pe alții cu dragoste frățească, în cinste, fiecare să-l socotească pe celălalt mai presus de sine [Nota: Romani 12:10].”El încheie prin a dezvălui taina mai adâncă cuprinsă în zeciuielile date lui Melhisedec.
Căci dacă preoția lui Melhisedec, care era doar preînchipuitoare, era superioară celei a lui Levi, cu atât mai mult trebuie să fie superioară preoția lui Hristos; pentru că lucrurile care au înălțat persoana și slujba lui Melhisedec erau doar figurative și umbrite; pe când cele care îl cinstesc pe Domnul Iisus în persoană și slujbă sunt reale și substanțiale; El este cu adevărat, în persoana Sa, Dumnezeul cel veșnic și va împlini în veșnicie slujba pe care și-a asumat-o [Nota: Vezi întregul capitol al șaptelea al Epistolei către Evrei.]. Iată, deci, cât de adâncă taină este cuprinsă în ceea ce pare la prima vedere atât de neînsemnat! O, de-am purta cu toții aceasta în minte și de I-am înfățișa nu doar o parte din averea noastră, ci „trupurile și sufletele noastre ca o jertfă vie lui Dumnezeu!”] Pentru a folosi acest subiect, v-am ruga cu stăruință aceste două lucruri: 1.
Răspunde
Răspuns
Unde, în împrejurările noastre actuale, ne invită Domnul să preferăm pacea în locul posesiunii? Cum am putea cultiva aceeași nepăsare generoasă față de avantajul vremelnic pe care a arătat-o Avram? În ce fel ne cheamă preoția lui Hristos, preînchipuită de Melhisedec, să ne înfățișăm pe noi înșine și bunurile noastre din nou lui Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care ai dat slujitorului Tău Avram un duh atât de pașnic și de generos, dă-ne nouă aceeași minte. Păzește-ți Biserica de vrajba pe care bogățiile o aprind atât de lesne și învață-ne să prețuim mai mult armonia decât avantajul. Precum Melhisedec l-a binecuvântat pe biruitor și a oferit pâine și vin, așa să ne răcorească marele Arhiereu după fiecare luptă și să ne conducă mulțumirile către Tine. Înclină inimile noastre să aducem zeciuielile și viețile deopotrivă ca o jertfă vie, prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →