Eterniseed › Curriculum › 1 Samuel
1 Samuel 1-2 — cu Simeon
Deschidere
În tăria liniştită a căii de mijloc, ne îndreptăm astăzi spre Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de expunere anglicană modelată de rugăciunea răbdătoare şi de atenţia exactă la textul sacru. În tratarea sa a capitolelor unu şi doi din 1 Samuel, Simeon arată cum rugăciunea ascultată a Anei devine o fereastră spre sfinţenia, înţelepciunea şi scopurile mântuitoare ale lui Dumnezeu. Metoda sa ne invită nu doar să admirăm naraţiunea, ci să fim formaţi de ea, astfel încât fiecare îndurare pe care o primim să ne înalţe inimile spre Dătător şi spre domnia făgăduită a lui Hristos.
Citește
Citire
Să ascultăm acum cuvântul lui Dumnezeu din capitolele unu şi doi ale cărţii 1 Samuel. În timp ce ascultaţi, luaţi aminte mai ales la durerea Anei, la rugăciunea ei tăcută, la darul lui Samuel şi la cântarea care urmează. Lăsaţi Duhul să vă pregătească inima pentru lumina omiletică pe care Simeon o va arunca asupra acestor capitole.
Studiu
Simeon începe prin a relata împrejurările care au dus la jurământul Anei şi la împlinirea acestuia.
Direct opusă este purtarea celor cu adevărat evlavioşi: ei preţuiesc darul doar în măsura valorii sale reale şi se înalţă în contemplaţii cereşti spre Dătătorul însuşi; astfel, făcând din creatură un prilej de a-L înălţa şi a-L preamări pe Creator. Observăm aceasta îndeosebi în istoria Anei, ale cărei mulţumiri evlavioase tocmai le-am citat. Ea fusese foarte întristată din pricina faptului că nu-i născuse niciun copil soţului ei Elcana, în timp ce Penina, cealaltă soţie a lui, născuse mai mulţi. Durerea ei era sporită zilnic de purtarea neiubitoare a Peninei; nici toată bunătatea şi dragostea pe care le primea de la soţul ei nu o puteau alina. De aceea, ea şi-a dus plângerile la Domnul, singurul care le putea uşura: Lui I-a făgăduit că, dacă îi va da un fiu, îl va închina slujirii sanctuarului şi acesta va fi nazireu din pântece.Apoi trece de la eliberarea personală la iconomiile mai largi ale providenţei.
Şi cu adevărat acesta este unul dintre cele mai bogate izvoare de mângâiere pe care le poate avea cineva când suferă sub reprezentări greşite sau calomnii de orice fel: da, este de ajuns să liniştească mintea şi să o ridice deasupra tuturor sentimentelor pe care asuprirea le poate stârni [Nota: 1 Corinteni 4:3-5] — — —] II. Iconomiile providenţei Sale— [Aici evlavioasa Ana îşi lărgeşte privirea de la sine la lumea întreagă şi declară că schimbarea produsă astfel în starea ei ilustrează ceea ce face Dumnezeu în întreaga creaţie. În evenimentele războiului — în bucuria belşugului — în creşterea familiilor — în continuarea vieţii — în stăpânirea bogăţiei — şi în înaintarea spre cinste — cine nu vede că au loc cele mai mari schimbări, chiar când sunt mai puţin aşteptate [Nota: vers. 4–8.]?Apoi aplică tema la scopurile harului pentru Biserică.
Potrivnicii lor ar fi putut să le întindă curse; dar El „le va păzi picioarele”; îi va „păzi de cădere şi îi va înfăţişa fără prihană înaintea slavei Sale cu mare bucurie [Nota: Iuda, vers. 24.]” — — — Pe de altă parte, potrivnicii Lui vor fi cu siguranţă ruşinaţi de El: oricât s-ar justifica acum, vor fi curând „tăcuţi în întuneric”; şi deşi acum L-ar putea sfida, ca să zicem aşa, în faţă, El va tuna asupra lor din cer şi îi va nimici cu desăvârşire, ba chiar veşnic — — —] 2. Împăratului Bisericii, Mesia însuşi— [Până atunci nu fusese niciun împărat în Israel; nici nu a fost timp de cincizeci de ani după aceea: de aceea este firesc să socotim că vorbea despre Acela al cărui tron urma să fie ridicat la vremea potrivită în inimile oamenilor, adică Domnul Isus Hristos.
Considerați
Considerare
Simeon încheie arătând cum o singură îndurare atrage sufletul să contemple domnia universală a lui Hristos.
Răspund: tocmai acest lucru constituie în mare măsură frumuseţea acestui cânt şi marchează efectele evlaviei arzătoare asupra sufletului: o singură îndurare, asemenea unui pârâu, duce sufletul la Izvor; şi abia atunci este folosită cum se cuvine, când prilejuieşte contemplarea plinătăţii care este adunată acolo şi care răspândeşte toate binecuvântările posibile, vremelnice şi duhovniceşti, în întreaga lume: şi, întrucât domnia universală a lui Hristos este aceea care va aduce cea mai mare slavă lui Dumnezeu şi cel mai mare bine oamenilor, ea trebuie să fie pururea cea dintâi în minţile noastre; şi fiecare îndurare de care ne bucurăm trebuie să ne conducă în cele din urmă la contemplarea ei.] Putem învăţa deci de aici: 1. Folosul rugăciunii— [Vedeţi cât de ascultată a fost, deşi nu a rostit cuvinte, ci doar L-a rugat pe Dumnezeu din inimă [Nota: 1 Samuel 1:10; 1 Samuel 1:12-13]! Şi ce va refuza Dumnezeu celor ce-L caută cu sinceritate şi adevăr?În cele din urmă afirmă fericirea pe care adevărata religie o aduce în orice încercare.
Numai să ne desfătăm în contemplaţii cereşti şi fiecare desăvârşire a firii lui Dumnezeu, fiecare iconomie a providenţei Sale şi fiecare scop al harului Său vor umfla, ca să zicem aşa, fluxul bucuriei noastre, până când va deveni „nespusă şi preaslăvită”.
Răspunde
Răspuns
În împrejurările voastre actuale, unde vă invită Dumnezeu să-I aduceţi o durere ascunsă în rugăciune? Cum ar putea amintirea unei singure îndurări ascultate să vă conducă astăzi să adoraţi domnia lui Hristos peste toate lucrurile? În ce încercare sunteţi chemaţi să credeţi că adevărata religie va preface totuşi întristarea în bucurie sfântă?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne, care auzi rugăciunile celor necăjiți și le prefaci întristarea în cântări de laudă, dă-ne harul să Te căutăm cu simplitate și credință. Ridică inimile noastre dincolo de orice dar către Dătătorul tuturor bunurilor și ține-ne statornici în rugăciune, răbdători în încercare și pururea cugetând că planurile Tale de har nu vor da greș. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →