Eterniseed › Curriculum › Iov
Iov 23-24 — cu Barnes
Deschidere
În această lecție extrasă din Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei îl urmăm pe patriarhul Iov în timp ce tânjește după o audiență cu Atotputernicul în mijlocul încercărilor neîncetate. Expunerea atentă a lui Barnes deschide inima capitolelor 23 și 24, urmărind căutarea lui Iov după Dumnezeu, încrederea sa în dreptatea divină și scopurile neschimbătoare care guvernează fiecare încercare. Ascultăm cu reverență, permițând Duhului să aplice aceste cuvinte antice la propria noastră călătorie a credinței.
Citește
Citire
Cu inimi liniștite să citim acum capitolele 23 și 24 din Iov. Ascultăm strigătul credinciosului de a sta înaintea tronului lui Dumnezeu, asigurarea că încercările rafinează ca aurul și adevărul măreț că Domnul împlinește tot sfatul Său veșnic. Duhul Sfânt să ne pregătească să primim cuvântul cu smerenie și nădejde.
Studiu
Barnes începe prin a arăta dorința arzătoare a lui Iov de a-și aduce cauza direct înaintea Domnului.
Versetul 3. O, de-aș ști unde L-aș putea găsi! - Unde L-aș putea găsi pe 'Dumnezeu'. El și-a exprimat adesea dorința de a-și aduce cauza direct înaintea lui Dumnezeu și de a i se permite să-și pledeze cauza acolo; vezi Iov 13:3, notă; Iov 13:20, note. Dar acest lucru nu i-a fost încă cu putință. Argumentul fusese cu cei trei prieteni ai săi și vedea că nu era niciun folos să încerce mai departe să-i convingă. Dacă ar putea aduce cauza înaintea lui Dumnezeu și i s-ar permite să o pledeze acolo, simțea că i s-ar face dreptate. Dar nu a fost în stare să facă acest lucru. Dumnezeu nu a ieșit într-un mod vizibil și public așa cum dorea el, astfel încât cauza să poată fi judecată în mod corect înaintea unui astfel de tribunal, și era în întuneric. 'Limba' folosită aici va exprima starea unui om evlavios în vremuri de întuneric spiritual. El nu-L poate găsi pe Dumnezeu. Nu are acces apropiat ca odinioară la El. Într-o astfel de stare caută cu ardoare să-L găsească pe Dumnezeu, dar nu poate.El arată apoi cum cel drept își poate pleda integritatea la tribunalul divin.
Versetul 7. Acolo cel drept ar putea disputa cu El - Cel care este conștient de integritatea sa și-ar putea duce cauza acolo, cu asigurarea că va fi ascultat și că i se va face dreptate. Nu există nicio îndoială că Iov se referă aici la sine, deși vorbește la persoana a treia și prezintă aceasta ca o propoziție generală. Astfel voi fi eliberat pentru totdeauna de judecătorul meu - De cel care m-ar judeca sau condamna (mishpatî). El nu se referă aici la 'Dumnezeu', ca și cum ar fi eliberat de El, ci la oricine ar încerca să-l judece și să-l condamne, așa cum au făcut prietenii săi. Înțelesul este că, obținând, așa cum se aștepta cu încredere, verdictul lui Dumnezeu în favoarea sa, ar fi de atunci înainte liber de orice condamnare. Hotărârea ar fi finală. Nu există tribunal mai înalt și nimeni nu ar îndrăzni să-l condamne după aceea. Aceasta arată conștiința sa de integritate. Poate fi aplicat nouă - tuturor. Dacă putem obține, în ziua de pe urmă, când cauza noastră va fi adusă înaintea lui Dumnezeu, verdictul divin în favoarea noastră, aceasta va rezolva problema pentru totdeauna. Nimeni, după aceea, nu ne va condamna; niciodată nu vom mai fi puși din nou la încercare în privința caracterului sau conduitei noastre. Hotărârea divină a acelei zile va rezolva chestiunea pentru toată veșnicia. Cât de important este atunci să trăim astfel încât să fim achitați în acea zi și să avem 'o sentință veșnică' în favoarea noastră!Barnes dezvăluie apoi efectul purificator al încercării asupra evlaviei autentice.
Versetul 10. Dar El cunoaște calea pe care o iau - Margine, 'este cu mine'. Adică, 'Am cea mai mare încredere în El. Deși nu-L pot vedea, totuși El mă vede și Îmi cunoaște integritatea; și oricât ar spune oamenii sau oricât ar înțelege greșit caracterul meu, totuși El este familiarizat cu mine și am deplina încredere că El îmi va face dreptate'. Când m-a încercat - Când m-a supus tuturor testelor de caracter pe care le va alege să le aplice. Voi ieși ca aurul - Ca aurul încercat în creuzet și care iese cu atât mai curat cu cât căldura este mai intensă. Aplicarea focului la el servește la separarea fiecărei particule de impuritate sau aliaj și lasă doar metalul pur. Așa este și cu încercările aplicate prietenului lui Dumnezeu; și putem remarca (1) Că toată evlavia reală va suporta 'orice' test care i s-ar putea aplica, așa cum aurul va suporta orice grad de căldură fără a fi rănit sau distrus. (2) Că efectul tuturor încercărilor este de a purifica evlavia și de a o face mai strălucitoare și mai valoroasă, așa cum este efectul aplicării căldurii intense aurului. (3) Există adesea mult aliaj în evlavia unui creștin, așa cum există în aur, care trebuie îndepărtat prin încercarea de foc a necazului. Nimic altceva nu-l va îndepărta decât încercarea, așa cum nimic nu va fi un purificator atât de eficient al aurului ca căldura intensă. (4) Un adevărat creștin nu ar trebui să se teamă de încercare. Nu-l va răni. Va fi cu atât mai valoros pentru încercările sale, așa cum este aurul pentru aplicarea căldurii. Nu există pericolul de a distruge evlavia adevărată. Ea va trăi în flăcări și va supraviețui căldurii înfiorătoare care va consuma încă lumea.
Considerați
Considerare
Barnes subliniază mângâierea găsită în scopurile neschimbătoare ale lui Dumnezeu.
Limba de aici este a unui om care este nedumerit în privința lucrărilor divine, dar care simte că toate sunt în conformitate cu scopul neschimbător al lui Dumnezeu. Și ceea ce dorește sufletul său, chiar și aceea face El - El face ce vrea. Nimeni nu-L poate rezista sau controla. Este zadarnic, așadar, să te împotrivești Lui. Din acest pasaj vedem că doctrina suveranității divine era înțeleasă la o vârstă foarte timpurie a lumii și intra fără îndoială în religia patriarhilor. Atunci se vedea și se simțea că Dumnezeu este absolut; că nu depinde de creaturile Sale; că acționează conform unui plan; că este inflexibil în privința acelui plan și că este zadarnic să încerci să-i reziste execuției. Este, când este înțeleasă în mod corespunzător, o chestiune de mângâiere de nespus că Dumnezeu are un plan - căci cine ar putea onora un Dumnezeu care nu avea 'niciun' plan, ci făcea totul la întâmplare?
Răspunde
Răspuns
1. Unde am cea mai mare nevoie să am încredere că Dumnezeu vede și cunoaște calea pe care o iau? 2. Cum a servit necazul la rafinarea credinței mele mai degrabă decât la distrugerea ei? 3. În ce domeniu al vieții mă împotrivesc planului veșnic al Domnului?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeul nostru, dă-ne dorul de a ne înfățișa înaintea Tronului Tău și de a ne pleda cauza, încrezători că Tu cunoști căile noastre și încerci integritatea inimilor noastre. Prin Duhul Tău, întărește-ne să ne supunem sfatului Tău neschimbător, rafinându-ne ca aurul în cuptorul necazului. Ajută-ne să ne odihnim în asigurarea că Tu faci toate lucrurile bine, până vom ieși aprobați în ochii Tăi. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →