Eterniseed › Curriculum › Marcu
Marcu 15 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren despre capitolul 15 din Marcu. În aceste pagini Maclaren urmărește ultimele ore ale lui Iisus înaintea lui Pilat, alegerea fatală a mulțimii și drumul spre cruce cu o perspectivă profundă și o claritate plină de reverență. Expunerea sa ne invită să stăm din nou la scaunul de judecată și la locul numit Golgota, lăsând scena antică să vorbească inimilor noastre. Pe măsură ce parcurgem etapele deschiderii, citirii, studierii, considerării, răspunsului și rugăciunii, Duhul să deschidă textul din nou astfel încât adevăratul Împărat revelat în slăbiciune să devină Domnul nostru prezent.
Citește
Citire
Luați acum Biblia și citiți capitolul 15 din Marcu cu încetineală și cu rugăciune. Ascultați ciocnirea dintre puterea pământească și împărăția cerească, vocile care condamnă și tăcerea care răspunde. Observați mișcările de la judecată la batjocură și la purtarea crucii. Lăsați narațiunea să se desfășoare fără grabă, îngăduind fiecărei scene să se întipărească în minte și în inimă înainte de a ne întoarce la expunerea lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a pune în contrast aparența și realitatea la bara de judecată a lui Pilat.
Contrastul dintre aparență și realitate nu a fost niciodată mai puternic trasat decât atunci când Iisus a stat ca prizonier înaintea lui Pilat. Unul este neajutorat, legat, singur; celălalt este învestit cu toate semnele exterioare ale puterii. Dar care este mai puternic? și în mâna cui se află sceptrul? Chiar și din perspectiva cea mai de jos a contrastului, este vorba de idei versus săbii. Din perspectiva mai înaltă și mai adevărată, este Dumnezeul întrupat, puternic pentru că este voluntar slab, și omul 'îmbrăcat într-o autoritate scurtă', slab pentru că își face în mod arogant 'puterea dumnezeul său'. Neputința, închipuindu-și că este puternică, își asumă autoritate suverană asupra atotputerniciei îmbrăcate în slăbiciune. Conducătorul fantomă judecă pe adevăratul Împărat. Pilat ținând viața lui Hristos în mâna sa este paradoxul suprem al istoriei și taina iubirii care se smerește. Un singur exercițiu al voinței Prizonierului și lanțurile sale s-ar fi rupt, iar guvernatorul ar fi zăcut mort pe 'pavajul' de marmură.Maclaren examinează apoi întrebarea sceptică a lui Pilat cu privire la împărăția lui Iisus.
Ce putea vedea un astfel de om în Iisus decât un vizionar inofensiv? El hotărâse evident că nu era niciun rău în El, altfel nu L-ar fi întrebat cu privire la împărăția Sa. Era ceva nou ca conducătorii să predea patrioți periculoși, iar Pilat avea suficientă experiență ca să bănuiască faptul că o asemenea loialitate neobișnuită ascundea altceva și că, dacă Iisus ar fi fost cu adevărat un conducător al unei răscoale, nu ar fi căzut niciodată în puterea lui Pilat. De aceea, el nu acordă nici o atenție serioasă cazului, iar întrebarea sa are un anumit ton pe jumătate amuzat, pe jumătate milos. 'Tu ești rege?' - biet țăran neajutorat! O mostră ciudată de regalitate aceasta! Cât de des se repetă aceeași orbire, iar lucrurile tari ale acestei lumi disprețuiesc pe cele slabe, iar puterea materială zâmbește milos la neputința neajutorată a principiilor Evangheliei lui Hristos, care totuși va sfărâma într-o zi puterea aceea în bucăți, ca un vas de lut! Conducătorul fantomă judecă pe adevăratul Împărat al lui Israel ca fiind o umbră fără putere, în timp ce el însuși este umbra și celălalt este substanța. Există destui Pilați astăzi care judecă și judecă greșit pe Împăratul lui Israel.Maclaren descrie apoi batjocura brutală a soldaților față de prizonier.
Aceasta este caracteristic diferită de cea a conducătorilor, care își băteau joc de pretenția Sa la iluminare supranaturală și Îl îndemnau să Își arate mesianitatea numindu-Și lovitorii. Legionarilor aspri nu le păsa nimic de un Mesia, dar li se părea o glumă bună faptul că acest biet prizonier biciuit Se numise pe Sine Împărat, și de aceea încep să facă veselie grosolană și stângace pe seama acestui lucru. Este ca fiara sălbatică care se joacă cu prada înainte de a o ucide. Râsul nu este doar aspru, ci crud. Nu exista milă pentru Victima 'sângerând de la vergelele romane' și care urma curând să moară. Iar absența oricărei urîciuni personale făcea această batjocură mai hidoasă. Iisus nu era pentru ei decât un prizonier pe care trebuiau să-L răstignească, iar batjocura lor era pură brutalitate și plăcere sălbatică de a tortura. Sportul este prea bun ca să fie păstrat de câțiva, așa că toată cohorta se adună să se bucure de el. Cum s-ar grăbi ei spre locul acela! Pun mâna pe o haină sau o pânză de culoare imperială și pe niște lăstari flexibili ai unei plante spinoase și din acestea fac o parodie a podoabelor regale. Apoi strigă, așa cum ar fi făcut față de Cezar: 'Bucură-te, Împăratul Iudeilor!' repetând din nou cu o iterație stângace gluma veche care li se pare atât de rafinată. Apoi dispoziția li se schimbă și ferocitatea goală ia locul reverenței ironice. Smulgând din mâna Sa pasivă sceptrul batjocoritor, trestia, Îl lovesc cu el pe Capul încoronat cu spini și Îl scuipă, în timp ce se închină înaintea Lui cu o reverență prefăcută și, în cele din urmă, când s-au săturat de sportul lor, Îi smulg purpura și Îl duc la cruce.
Considerați
Considerare
Maclaren încheie prin a reflecta asupra profeției inconștiente conținute în acțiunile soldaților.
Dacă ne gândim cine era Cel care a purtat toate acestea și de ce le-a purtat, ne putem închina nu doar cu genunchiul, ci cu inima, într-o iubire și recunoștință fără sfârșit. Dacă ne gândim la batjocoritori - soldați romani aspri, care probabil nu înțelegeau niciun cuvânt din ceea ce auzeau pe străzile Ierusalimului - vom face bine să ne amintim de propria rugăminte a Domnului pentru ei: 'nu știu ce fac' și să reflectăm că mulți dintre noi, cu mai multă cunoștință, păcătuim cu adevărat mai mult împotriva Împăratului decât au făcut ei. Insulta lor a fost o profeție inconștientă. Ei au prevestit temelia stăpânirii Sale prin cununa de spini, caracterul ei prin sceptrul de trestie și întinderea ei prin salutările lor batjocoritoare; căci Împărăția Sa este întemeiată pe suferință, exercitată cu blândețe și înaintea Lui se va pleca într-o zi orice genunchi și orice limbă va mărturisi că Împăratul Iudeilor este monarhul omenirii.
Răspunde
Răspuns
Unde în propria voastră viață vedeți putere care pretinde autoritate, dar se dovedește goală înaintea lui Hristos? Cum mai răsună și astăzi alegerea mulțimii în favoarea lui Baraba în valorile la care sunteți tentați să admirați? În ce fel mic și neobservat ați putea fi invitați astăzi să ajutați la purtarea crucii după Iisus?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Iisuse, adevărat Împărat care ai stat tăcut înaintea puterii nedrepte, ne plecăm inimile înaintea tainei slăbiciunii Tale de bunăvoie. Învață-ne să recunoaștem deosebirea dintre pretențiile zgomotoase ale lumii și autoritatea Ta liniștită. Ferește-ne de votul ușor al mulțimii pentru Baraba și dă-ne curaj să stăm cu Tine atunci când calea duce la ocară. Fie ca noi să luăm cu bucurie coada crucii Tale, ajutând să purtăm numele Tău într-o lume batjocoritoare. Fie ca fiecare act neobservat de loialitate să devină parte din împărăția Ta care va umple într-o zi pământul. În numele Tău împărătesc ne rugăm, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →