← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iosua

Ios 5-6 — cu Matthew Henry

Iosua 5-6Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În lecția de astăzi ne bazăm pe comentariul bogat al lui Matthew Henry pentru a explora capitolele cinci și șase din Iosua. Henry urmărește cu atenție primii pași ai lui Israel în Canaan, arătând cum Dumnezeu Își pregătește poporul prin reînnoirea legământului și întâlnirea divină înaintea bătăliilor ce vor urma. Reflecțiile sale evidențiază credincioșia Domnului în îndepărtarea ocării și în furnizarea hranei fizice și spirituale. Pe măsură ce urmăm îndrumarea lui Henry, suntem invitați să reflectăm la modul în care aceste evenimente antice vorbesc despre propria noastră nevoie de consacrare și curaj. Fie ca acest studiu să ne întărească hotărârea de a-L urma pe Căpitanul oștirii Domnului cu încredere deplină.
Citește

Citire

Acordă-ți acum timp să citești capitolele cinci și șase din Iosua cu încetineală și în rugăciune. Observă succesiunea actelor legământului, încetarea manei și apariția comandantului ceresc. Lasă narațiunea să trezească atât uimire față de puterea lui Dumnezeu cât și o examinare personală a propriei tale pregătiri de a-L urma în teritoriu nou.
Studiu
Henry începe prin a descrie impactul asupra regilor canaaniți. I. Iată spaima în care au fost aruncați canaaniții prin trecerea lor minunată peste Iordan, v. 1. Vestea s-a răspândit curând în toată țara, nu doar ca o minune în sine, ci ca o alarmă pentru toți regii și regatele Canaanului. Acum, ca atunci când a fost luată Babilonia, un sol aleargă în întâmpinarea altuia și un mesager în întâmpinarea altuia, pentru a duce veștile uimitoare în fiecare colț al pământului lor, Ier. li. 31. Și aici ni se spune ce impresie au făcut veștile asupra regilor acestei țări: Inima li s-a topit ca ceara înaintea focului și nu a mai rămas în ei nici un pic de curaj. Aceasta arată că, deși inima poporului în general slăbise mai înainte (după cum recunoscuse Rahab, cap. ii. 9), totuși regii își păstraseră până atunci curajul destul de bine, se încrezuseră că, fiind în posesie, cu țara populată și cetățile întărite, vor putea să-și apere partea împotriva invadatorilor; dar când au auzit nu doar că trecuseră Iordanul și că această apărare a țării fusese străpunsă, ci că trecuseră printr-o minune, Dumnezeul naturii luptând în mod vădit pentru ei, și inimile lor au slăbit, au considerat cauza pierdută și erau acum la capătul puterilor. Și, 1. Aveau destule motive să se teamă; Israel însuși era un corp formidabil și cu atât mai mult când Dumnezeu era capul său, un Dumnezeu al puterii atotputernice. Ce poate sta împotriva lor dacă Iordanul este dat înapoi înaintea lor? 2. Dumnezeu a pus aceste temeri asupra lor și i-a descurajat, după cum promisese (Exod. xxiii. 27): Voi trimite frica Mea înaintea ta. Dumnezeu poate face ca cel rău să se teamă acolo unde nu este teamă (Ps. liii. 5), cu atât mai mult acolo unde există o astfel de cauză de teamă ca aici. Cel ce a făcut sufletul poate, când vrea, să-și apropie astfel sabia de el și să-l omoare cu groaza Sa. Henry continuă prin a detalia poruncile date pentru circumcizie. 2. Poruncile date lui Iosua pentru această circumcizie generală (v. 2): Circumcide din nou pe copiii lui Israel, nu aceeași persoană, ci trupul poporului. De ce s-a poruncit aceasta acum? Răsp. (1.) Pentru că acum s-a împlinit făgăduința pentru care circumcizia fusese instituită ca pecete. Sămânța lui Israel a fost adusă în siguranță în țara Canaanului. „Să recunoască deci prin aceasta adevărul acelei făgăduințe pe care părinții lor o respinseseră și nu și-o putuseră încredința inimilor.” (2.) Pentru că acum amenințarea a cărei ratificare fusese suspendarea circumciziei timp de treizeci și opt de ani a fost pe deplin executată prin împlinirea celor patruzeci de ani. Această luptă s-a împlinit, acea nelegiuire a fost iertată (Isa. xl. 2) și de aceea pecetea legământului este din nou reînviată. Dar de ce nu s-a făcut mai devreme? De ce nu în timp ce se odihneau câteva luni în câmpiile Moabului? De ce nu în timpul celor treizeci de zile de jale pentru Moise? De ce nu s-a amânat mai mult, până când ar fi făcut ceva progres în cucerirea Canaanului și ar fi obținut o așezare acolo, cel puțin până când s-ar fi întărit și și-ar fi fortificat tabăra? De ce trebuia făcut chiar a doua zi după ce trecuseră Iordanul? Răsp. Pentru că înțelepciunea divină a văzut că acesta era timpul cel mai potrivit, exact când se împliniseră cei patruzeci de ani și intraseră în Canaan; iar motivele pe care le-ar fi oferit înțelepciunea omenească împotriva acestuia au fost ușor depășite. [1.] Dumnezeu voia astfel să arate că tabăra lui Israel nu era condusă după regulile și măsurile obișnuite ale războiului, ci prin îndrumare directă de la Dumnezeu, care, expunându-i astfel în momentele cele mai primejdioase, și-a mărit propria putere în a-i proteja chiar și atunci. Și acest mare exemplu de siguranță, în incapacitarea lor pentru acțiune tocmai când intrau în acțiune, proclama o astfel de încredere în grija divină pentru siguranța lor, care ar fi sporit temerile dușmanilor lor, cu atât mai mult când cercetașii lor i-au informat nu doar despre lucrul însuși care fusese făcut, ci și despre înțelesul acestuia, că era o pecete a dăruirii acestui pământ lui Israel. [2.] Dumnezeu voia astfel să-și însuflețească poporul Israel împotriva dificultăților pe care trebuiau acum să le înfrunte, confirmându-și legământul cu ei, care le dădea o asigurare de netăgăduit a victoriei și succesului și a stăpânirii depline a pământului făgăduinței. [3.] Dumnezeu voia astfel să-i învețe pe ei și pe noi împreună cu ei, în toate întreprinderile mari, să începem cu Dumnezeu, să ne asigurăm de favoarea Sa, oferindu-ne Lui o jertfă vie (căci aceasta era însemnată prin sângele circumciziei) și atunci putem aștepta să prosperăm în tot ce facem. [4.] Reînvierea circumciziei, după ce fusese atât de mult neglijată, era menită să reînvie respectarea altor rânduieli, a căror omitere fusese tolerată în pustiu. Această poruncă de a-i circumcide trebuia să le amintească de ceea ce le spusese Moise (Deut. xxi. 8), că atunci când vor fi trecut Iordanul nu trebuie să facă așa cum făcuseră în pustiu, ci trebuie să intre sub o disciplină mai strictă. S-a spus despre multe dintre legile pe care Dumnezeu le dăduse că trebuie să le respecte în țara în care mergeau, Deut. vi. 1; xii. 1. [5.] Această a doua circumcizie, cum este numită aici, era tipică circumciziei spirituale cu care Israelul lui Dumnezeu, când intră în odihna evangheliei, este circumcis; este observația învățatului episcop Pierson că această circumcizie, fiind săvârșită sub îndrumarea lui Iosua, succesorul lui Moise, arată spre Isus ca adevăratul circumcizor, autorul unei alte circumcizii decât cea a cărnii, poruncită de lege, chiar circumcizia inimii (Rom. ii. 29), numită circumcizia lui Hristos, Col. ii. 11. Henry reflectă apoi asupra celebrării Paștelui. I. Un Paște solemn ținut, la timpul hotărât de lege, în ziua a paisprezecea a lunii întâi, și în același loc unde fuseseră circumciși, v. 10. În timp ce rătăceau în pustiu li se refuzase beneficiul și mângâierea acestei rânduieli, ca un semn mai departe al nemulțumirii lui Dumnezeu; dar acum, ca răspuns la rugăciunea lui Moise la rostirea acelei sentințe Ps. xc. 15, Dumnezeu i-a mângâiat din nou, după timpul în care îi aflișese, și de aceea această rânduială plină de bucurie este din nou reînviată. Acum că intraseră în Canaan era foarte potrivit să-și amintească acele lucrări minunate ale puterii și bunătății divine prin care fuseseră scoși din Egipt. Sfârșitul îndurărilor ar trebui să aducă aminte de începutul lor; și când este zi desăvârșită nu trebuie să uităm cât de binevenită a fost lumina dimineții când am așteptat-o mult. Paștele solemn a urmat imediat după circumcizia solemnă; astfel, când cei ce primiseră Cuvântul au fost botezați, îi găsim îndată frângând pâinea, Fap. ii. 41, 42. Au ținut acest Paște în câmpiile Ierihonului, ca în sfidarea canaaniților care erau împrejurul lor și înfuriați împotriva lor, și totuși nu le puteau pricinui nici o tulburare. Astfel Dumnezeu le-a dat de timpuriu un exemplu al împlinirii acelei făgăduințe că atunci când se vor sui să țină sărbătorile pământul lor va fi luat sub protecția specială a providenței divine. Exod. xxxiv. 24: Nici un om nu-ți va dori pământul. El le-a pregătit acum o masă înaintea lor în prezența vrăjmașilor lor, Ps. xxiii. 5.
Considerați

Reflectare

Henry încheie notând momentul viziunii. I. Timpul când a fost favorizat cu această viziune. A fost imediat după ce săvârșise marile solemnități ale circumciziei și Paștelui; atunci Dumnezeu i s-a făcut cunoscut. Observă: Atunci putem aștepta descoperirile harului divin când ne aflăm pe calea datoriei noastre și suntem sârguincioși și sinceri în participarea la rânduielile sfinte.
Răspunde

Răspuns

Unde te cheamă Dumnezeu în viața ta la o ascultare reînnoită a legământului înainte de a merge mai departe? Cum te provoacă încetarea manei dependența ta de provizia familiară? În ce domeniu Îl inviți pe Căpitanul oștirii Domnului să preia comanda?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne al oștirilor, precum ai chemat pe Israel la consacrare la Ghilgal, atrage-ne acum la o predare proaspătă și rostogolește orice ocară care ne împiedică înaintarea. Hrănește-ne cu adevărata Pâine din cer, așază Căpetenia Ta înaintea noastră cu sabia scoasă și întărește inimile noastre prin Duhul Tău ca să ne închinăm și să ascultăm fără frică, încrezându-ne în timpul și purtarea Ta de grijă, fie că manna cade sau pământul își dă rodul. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →