← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Leviticul

Leviticul 27 — cu Barnes

Leviticul 27Notele lui Albert Barnes la Biblie20 min
Deschidere
În maniera exegetică clară a lui Albert Barnes, deschidem lecția de astăzi cu Notele sale despre Biblie aplicate la capitolul 27 din Levitic. Acest capitol final al cărții oferă instrucțiuni divine despre jurăminte, evaluări și lucruri închinate, păzind sfințenia a ceea ce este dat Domnului. Barnes scrie cu reverența și precizia care au servit de mult cititorilor presbiterieni și evanghelici care caută să înțeleagă tot sfatul lui Dumnezeu în legea Vechiului Testament. Tratamentul său ne amintește că fiecare jurământ și fiecare dedicare indică în cele din urmă pretențiile mai mari ale Domnului legământului asupra poporului Său.
Citește

Citire

Cu inimile pregătite de Duh, să citim acum Leviticul capitolul 27 în întregime. Ascultă cu atenție instrucțiunile Domnului privind jurămintele persoanelor, caselor, câmpurilor și lucrurilor închinate, precum și zecimea turmei. Citește încet, permițând greutății acestor reglementări finale să se așeze asupra conștiinței și să ne îndrepte închinarea către Cel care singur este vrednic de fiecare ofrandă.
Studiu
Barnes deschide expunerea abordând caracterul suplimentar al capitolului. Versetul 1. Datorii. Poziția pe care o deține acest capitol după încheierea formală, Leviticul 26:46, sugerează că este de natură suplimentară. Totuși, nu pare să existe niciun motiv să ne îndoim de originea sa mozaică. El desfășoară apoi reglementările care guvernează jurămintele speciale ce privesc evaluarea persoanelor. Versetele 2-3. Mai degrabă: Când un om face un jurământ special care privește evaluarea ta a persoanelor către Yahve, dacă evaluarea ta va fi a bărbatului etc. Expresia 'evaluarea ta' se adresează fie lui Moise, fie preotului Leviticul 27:12: ea denota o evaluare legală. Jurământul unei persoane era poate cel mai frecvent făcut în cazuri de boală sau primejdie, sub impulsul sentimentului religios, fie pe calea mulțumirii pentru binecuvântările primite, fie a implorării pentru ceva dorit. Un om putea să se dedice pe sine, soția sa, copilul său sau slujitorul său legat. Aceasta ar fi putut fi un obicei vechi; dar Legea a orânduit ca cel care a făcut un astfel de jurământ să plătească o sumă de bani sanctuarului, determinată după vârstă și sexul persoanei. Barnes se îndreaptă apoi către legea lucrurilor închinate și aplicarea ei precisă sub legământ. Versetul 28. Lucru închinat - Sensul primar al cuvântului ebraic חרם cherem este ceva tăiat sau închis. Sensul său specific în Lege este acela că este tăiat de la folosirea obișnuită și dat într-un anumit sens lui Yahve, fără dreptul de răscumpărare sau comutare. Se aplică unui câmp însușit în întregime sanctuarului Leviticul 27:21 și la tot ce era sortit distrugerii 1 Samuel 15:21; 1 Regi 20:42. Traducătorii noștri au redat adesea cuvântul prin 'blestemat' sau 'un blestem', ceea ce în unele locuri poate transmite sensul corect, dar trebuie amintit că termenii nu sunt identici în sfera lor de sens (Deuteronomul 7:26; Iosua 6:17-18; Iosua 7:1; Isaia 34:5; Isaia 43:28 etc. Compară Galateni 3:13). Din om și din animal - Acest pasaj nu permite jertfe umane.
Considerați

Considerare

Barnes apasă distincția finală între un lucru închinat și adevărata natură a jertfei acceptabile. În toate astfel de cazuri, o obligație morală apasă asupra celui a cărui slujbă este să ia viața: el trebuie să privească obiectul loviturii sale ca fiind sub un blestem al Domnului (compară Deuteronomul 20:4; Galateni 3:13). De aceea, nu poate exista nici răscumpărare, nici comutare. Este evident că dreptatea acestei legi nu este implicată în păcatul jurămintelor pripite sau nebunești, cum ar fi al lui Saul 1 Samuel 14:24 sau al lui Iefta Judecătorii 11:30. Și pare cu greu necesar să adăugăm că jertfa, așa cum este reprezentată atât în Lege cât și în obiceiul patriarhilor, este ceva foarte diferit de consacrarea sub un blestem, deși un lucru ce urmează a fi jertfit ar putea intra sub desemnarea lui חרם cherem în sensul său mai larg. Jertfa era întotdeauna aducerea vieții nevinovate a unei făpturi alese, aprobate și fără pată sau cusur.
Răspunde

Răspuns

1. Cum ne învață evaluarea atentă a persoanelor în aceste jurăminte să-l cinstim pe Domnul cu ceea ce avem mai degrabă decât cu ceea ce doar promitem? 2. În ce feluri avertizează tratarea lucrurilor închinate împotriva consacrării pripite sau după voia proprie? 3. Cum ar trebui să modeleze reglementările finale privind zecimile practica noastră prezentă de a da pentru lucrarea Domnului?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, dăruiește-ne har prin Duhul Tău ca să aducem fiecare făgăduință înaintea Ta cu reverență și adevăr, nelipsindu-ne de la împlinirea a ceea ce am promis. Păzește-ne de consacrări pripite sau nebunești și învață-ne în schimb să ne înfățișăm pe noi înșine în întregime Ție ca jertfe vii, acceptabile prin lucrarea împlinită a lui Hristos. Cuvintele din Leviticul 27 să ne modeleze închinarea noastră zilnică și să ne adâncească dependența de dragostea Ta credincioasă. Amin.

Notele lui Albert Barnes la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →