← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Samuel

iiSam 15-16 — cu Matthew Henry

2 Samuel 15-16Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Astăzi explorăm bogatele perspective ale lui Matthew Henry asupra capitolelor 15 și 16 din 2 Samuel, unde semințele răzvrătirii prind rădăcini în casa lui David. Tratamentul atent verset cu verset al lui Henry dezvăluie dinamica spirituală la lucru atunci când ambiția se ridică împotriva autorității. Reflecțiile sale ne invită să ne examinăm propriile inimi în anotimpuri de trădare, dezamăgire și fugă neașteptată. Prin îndrumarea lui Henry vedem cum Scriptura abordează atât planurile celor mândri cât și încrederea liniștită a celor credincioși. Această lecție ne atrage mai adânc în narațiune pentru ca să putem umbla mai înțelepți cu Dumnezeu în mijlocul răsturnărilor vieții și a tensiunilor relaționale.
Citește
Vă invităm acum să citiți 2 Samuel capitolele 15 și 16 în întregime. Lăsați textul să desfășoare povestea mișcărilor calculate ale lui Absalom și a plecării subite a lui David din Ierusalim. Observați contrastele dintre arătarea exterioară și motivul lăuntric, dintre fuga grăbită și loialitatea statornică. Pe măsură ce citiți, cereți Duhului să evidențieze versetele care vorbesc cel mai direct sezonului vostru actual.
Studiu
Henry deschide studiul examinând întoarcerea lui Absalom la curte. Absalom nu este mai curând restabilit în locul său la curte decât țintește să fie pe tron. Cel care nu a fost smerit sub necazurile sale a devenit insuportabil de mândru când acestea au trecut; și nu poate fi mulțumit cu onoarea de a fi fiul regelui și cu perspectiva de a fi succesorul său, ci trebuie să fie rege acum. Mama sa era fiica unui rege; poate că se prețuia pe sine însuși din această pricină și îl disprețuia pe tatăl său, care nu era decât fiul lui Iese. Ea era fiica unui rege păgân, ceea ce îl făcea mai puțin preocupat de pacea lui Israel. David, în acest rezultat nefericit al acelei căsătorii, a plătit pentru faptul că fusese înjugat inegal cu o necredincioasă. Când Absalom a fost restabilit în favoarea regelui, dacă ar fi avut vreun simț al recunoștinței, ar fi căutat să-și oblige tatăl și să-l facă să se simtă ușurat; dar, dimpotrivă, meditează cum să-l submineze, furând inimile poporului de la el. Două lucruri recomandă un om la stima populară — măreția și bunătatea. El consideră apoi cum Absalom cultivă stima publică. I. Absalom arată măreție, v. 1. Învățase de la regele Gheșurului (ceea ce nu era îngăduit regilor lui Israel) să înmulțească caii, ceea ce îl făcea să pară de dorit, în timp ce tatăl său, pe catârul său, părea disprețuit. Poporul dorea un rege ca neamurile; și unul ca acesta va fi Absalom, apărând în pompă și măreție, mai presus de ceea ce se văzuse în Ierusalim. Samuel prezisese că acesta va fi felul regelui: El va avea care și călăreți, și unii vor alerga înaintea carelor sale (1 Samuel viii. 11); și acesta este felul lui Absalom. Cincizeci de pedestrași (în livrele bogate presupunem) alergând înaintea lui, ca să dea de veste despre apropierea sa, i-ar satisface foarte mult mândria și fantezia prostească a poporului. David crede că această paradă este menită doar să împodobească curtea sa și închide ochii la ea. Acei părinți nu știu ce fac când îngăduie un temperament mândru în copiii lor; căci am văzut mai mulți tineri ruinați de mândrie decât de orice altă poftă. Henry se îndreaptă apoi spre dorința exprimată a lui Absalom de putere judecătorească. 1. El dorește să fie judecător în Israel, v. 4. Avea toată pompa și toată plăcerea pe care și le putea dori, trăia la fel de mare și în atâta ușurare ca orice om; totuși aceasta nu-l mulțumește, decât dacă are și putere: O, de aș fi judecător în Israel! Cel care ar fi trebuit el însuși să fie judecat la moarte pentru ucidere are îndrăzneala de a ținti să fie judecător al altora. Nu citim despre înțelepciunea, virtutea sau învățătura lui Absalom în legi, nici nu dăduse vreo dovadă de dragoste pentru dreptate, ci dimpotrivă; totuși dorește să fie judecător. Observați, cei mai ambițioși de preferință sunt de obicei cei mai puțin potriviți pentru ea; cei mai bine calificați sunt cei mai modești și lipsiți de încredere în sine, în timp ce nu este mai bun decât spiritul unui Absalom cel care spune: O, de aș fi judecător în Israel!
Considerați

Consideră

Henry reflectă mai târziu asupra răspunsului imediat al lui David la veste. II. Alarma pe care aceasta i-a dat-o lui David și hotărârile la care a ajuns în legătură cu ea. Ne putem închipui bine că a fost ca trăsnit când a auzit că fiul pe care îl iubea atât de mult și față de care fusese atât de îngăduitor era atât de nenatural și de ingrat în arme împotriva lui. Bine ar fi putut spune cu Cezar: Kai su teknon — Ce, tu, fiul meu? Să nu ridice părinții speranțele prea sus de la copiii lor, ca nu cumva să fie dezamăgiți. David nu a chemat un sfat, ci, consultându-se doar cu Dumnezeu și cu inima sa, a hotărât imediat să părăsească Ierusalimul, v. 14. A luat această hotărâre ciudată, atât de nepotrivită cu caracterul său de om curajos, fie, 1. Ca un pocăit, supunându-se la toiag și culcându-se sub mâna corectoare a lui Dumnezeu. Conștiința i-a amintit acum de păcatul său în chestiunea lui Urie și de sentința sub care se afla pentru el, și anume că răul va veni împotriva lui din propria sa casă. „Acum”, gândește el, „cuvântul lui Dumnezeu începe să se împlinească și nu este de mine să mă împotrivesc sau să lupt împotriva lui; Dumnezeu este drept și eu mă supun.” Înaintea lui Absalom nedrept se putea justifica și rezista; dar înaintea lui Dumnezeu cel drept trebuie să se condamne pe sine și să se supună judecăților Sale. Astfel primește pedeapsa nelegiuirii sale. Sau, 2. Ca un om politic. Ierusalimul era un oraș mare, dar nu putea fi apărat; s-ar părea, din rugăciunea lui David (Ps. li. 18), că zidurile sale nu erau ridicate, cu atât mai puțin fortificate regulat. Era prea mare pentru a fi garnizoanat de o forță atât de mică pe cât avea David acum cu el. Avea motive să se teamă că majoritatea locuitorilor erau prea bine dispuși față de Absalom ca să-i fie credincioși. Dacă s-ar fortifica aici, ar putea pierde țara, în care, mai ales printre cei care se aflau cel mai departe de influența lui Absalom, spera să aibă cei mai mulți prieteni. Și avea o asemenea bunătate față de Ierusalim încât nu voia să-l facă sediul războiului și să-l expună la calamitățile unui asediu; va prefera să-l părăsească cu blândețe în fața răzvrătiților. Observați, oamenii buni, când suferă ei înșiși, nu le pasă cât de puțini sunt implicați cu ei în suferință.
Răspunde
Unde ar putea mândria subtilă să caute să fure inimi sau influență în propriile voastre cercuri? Cum provoacă disponibilitatea lui David de a se supune disciplinei lui Dumnezeu răspunsul vostru la corecție? În ce relații vă invită Domnul să demonstrați dragoste loială ca a lui Itai?
Roagă-te
Părinte Milostiv, pe măsură ce medităm la răzvrătirea lui Absalom și la smerirea lui David în Cuvântul Tău, cercetează inimile noastre și îndepărtează orice ambiție ascunsă care s-ar ridica împotriva rânduielii Tale. Prin Duhul Tău, dă-ne o supunere grabnică la îndreptarea Scripturii și o loialitate statornică față de Hristos, Fiul lui David, ca să nu ne despartă de El nici viața, nici moartea. Păzește casele și bisericile noastre de duhul răzvrătirii și lasă ca îndurarea și adevărul Tău să ne însoțească în fiecare zi. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →