← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Amos

Amos 3-4 — cu Ioan Calvin

Amos 3-4Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la capitolele 3 și 4 din Amos oferă o privire pătrunzătoare asupra autorității divine și a ingratitudinii umane. Calvin dezvăluie cu atenție cuvintele profetului pentru a arăta cum Dumnezeu confruntă un popor care și-a uitat chemarea. Expunerea sa evidențiază tensiunea dintre alegere și responsabilitate, reamintind cititorilor că privilegiul nu scuză niciodată rebeliunea. Prin imagini vii și raționament precis, Calvin scoate în evidență greutatea cuvântului lui Dumnezeu rostit împotriva lui Israel. Această lecție ne invită să ascultăm din nou în timp ce Calvin ne ghidează prin aceste capitole cu claritate și preocupare pastorală.
Citește

Citire

Acordă acum timp pentru a citi capitolele 3 și 4 din Amos încet și cu rugăciune. Observă chemările repetate de a auzi cuvântul Domnului și imaginile izbitoare ale judecății care urmează. Lasă textul să vorbească înainte de a te întoarce la perspectivele lui Calvin asupra acelorași pasaje.
Studiu
Calvin începe prin a explica versetul care declară cunoașterea unică a lui Dumnezeu față de Israel. Profetul declară apoi ceea ce i s-a încredințat: Numai pe voi v-am cunoscut dintre toate familiile pământului; de aceea vă voi cerceta pentru nelegiuirile voastre. Mulți cred că el încă le acordă israeliților ceea ce obișnuiau să se laude, anume că au fost despărțiți de clasa comună a oamenilor, deoarece Domnul i-a adoptat; dar pare mai degrabă o mustrare aruncată asupra lor. Dumnezeu aduce aici înainte binefacerile sale, despre care am observat ieri un exemplu similar, pentru ca să sporească și mai mult păcatul poporului, care întoarce cea mai rea răsplată lui Dumnezeu, de la care au fost tratați atât de generos și de cu bunătate: 'Eu', spune el, 'v-am iubit numai pe voi'. Este într-adevăr adevărat că israeliții, așa cum am observat adesea în alte locuri, se lăudau cu privilegiile lor; dar Profetul pare să nu aibă în vedere acest lucru. Dumnezeu se ceartă atunci cu ei pentru că sunt atât de nerecunoscători: Numai pe voi, spune el, v-am cunoscut. Este într-adevăr sigur că grija lui Dumnezeu se extinde asupra întregii rase umane, da, chiar asupra boilor și măgarilor și până la vrăbiile cele mai mici. Chiar și puii corbilor strigă către el, și cea mai mică pasăre este hrănită de el. Vedem deci că providența lui Dumnezeu se extinde asupra tuturor ființelor muritoare; totuși nu într-un grad egal. Dumnezeu a cunoscut întotdeauna pe toți oamenii astfel încât să dea ceea ce este necesar pentru a păstra viața. Dumnezeu a făcut deci soarele să răsară peste toată rasa umană și a făcut și pământul să producă hrană. Apoi, în ceea ce privește necesitățile vieții, el îndeplinește oficiul de Tată față de toți oamenii. Dar el i-a cunoscut pe poporul său ales, deoarece i-a despărțit de alte națiuni, pentru ca ei să fie ca propria sa familie. Israel, deci, se spune că este cunoscut, deoarece Dumnezeu i-a favorizat numai cu o adopție gratuită și i-a destinat să fie un popor deosebit pentru sine. Aceasta este cunoașterea despre care vorbește acum Profetul. În versetul următor Calvin continuă tratarea alegerii lui Israel. Dar spunând că numai ei, rq, rek, fuseseră cunoscuți, el arată că au fost aleși prin favoarea singulară a lui Dumnezeu, căci nu era nicio diferență între sămânța lui Avraam și alte națiuni, când erau privite în sine, altfel această excepție ar fi fost de prisos. Căci dacă ar fi existat vreo superioritate sau merit în poporul lui Israel, această obiecție ar fi putut fi făcută cu ușurință: 'Am fost într-adevăr aleși, dar nu fără cauză, căci Dumnezeu a avut respect față de vrednicia noastră'. Dar deoarece ei nu difereau în nimic de alte națiuni și deoarece condiția tuturor era la fel prin natură, Domnul îi mustră cu aceasta, că i-a cunoscut numai pe ei; ca și cum ar fi spus: 'Cum s-a întâmplat că sunteți posesia și moștenirea mea deosebită? A fost prin meritul vostru? A fost pentru că eram mai legat de voi decât de alte națiuni? Nu puteți pretinde aceste lucruri. A fost deci adopția mea gratuită. Sunteți atunci cu atât mai legați de mine și cu atât mai puțin scuzabilă este ingratitudinea voastră pentru că îmi întoarceți o răsplată atât de nedreaptă'. Tot așa spune și Pavel: 'Cine te face să fii deosebit?' (1 Corinteni 4:7) El a vrut să arate că orice excelență în oameni trebuie atribuită lui Dumnezeu. În același scop se spune aici: numai pe voi v-am iubit și cunoscut dintre toate familiile pământului: 'Ce erați voi? Erați chiar copiii lui Adam, ca toate celelalte națiuni; același a fost începutul tuturor. Nu există deci niciun motiv pentru voi să spuneți că eram atașat de voi prin vreo prejudecată; v-am ales în mod liber și v-am ales numai pe voi'. Toate acestea tind să amplifice harul; și ingratitudinea din partea lor apare astfel mai evidentă. Căci dacă Dumnezeu ar fi rostit aceste cuvinte despre binefacerile sale generale, vina poporului său ales nu ar fi fost atât de mare: dar când spune că numai ei au fost aleși, când alții au fost trecuți cu vederea, nelegiuirea lor părea fără îndoială mai josnică și mai rea în a nu-l recunoaște pe Dumnezeu la rândul lor, astfel încât să se consacre cu totul Lui, căruia îi datorau totul. Calvin se întoarce apoi la consecința anunțată pentru nelegiuirile lui Israel. El adaugă apoi: De aceea voi cerceta asupra voastră nelegiuirile voastre. Dumnezeu declară aici că israeliții vor trebui să sufere o judecată mai grea, deoarece nu și-au recunoscut obligațiile față de Dumnezeu, ci păreau să disprețuiască în mod voit favoarea sa și să-l disprețuiască pe el, autorul atâtor binecuvântări. Deoarece israeliții erau legați de atâtea și atât de singulare binefaceri, și ei în același timp erau la fel de răi ca alte națiuni, Profetul arată că ei meritau o pedeapsă mai grea și că judecata lui Dumnezeu, așa cum o meritau, era aproape. Aceasta este substanța întregului. Urmează acum --
Considerați

Considerare

Calvin arată apoi cum similitudinile precedente confirmă că judecata nu este bruscă. Acestea sunt deci cele cinci puncte, pe care le vom observa mai târziu în ordinea cuvenită. El confirmă în același timp ceea ce a spus la începutul capitolului, anume că Dumnezeu nu a luat brusc răzbunare asupra israeliților, ci i-a chemat la pocăință, cu condiția să fie vindecabili. El vorbise într-adevăr mai distinct înainte: 'Pentru trei fărădelegi și pentru patru, nu voi fi îndurător față de ei'; dar acum cere atenție din partea poporului lui Israel: 'Ascultați aceasta, voi, copii ai lui Israel, vor merge doi oameni împreună, dacă nu se înțeleg între ei?' Prin aceste cuvinte el învață că, deși Dumnezeu ar fi putut aduce imediat și pe neașteptate pedeapsa asupra lor, totuși i-a cruțat și și-a suspendat judecata până când se pocăiesc, cu condiția să nu fie cu totul de nevindecat. Amos confirmă acum adevărul că Dumnezeu nu i-ar pedepsi pe israeliți, așa cum ar fi putut pe drept, ci ar încerca mai întâi dacă există vreo speranță de pocăință.
Răspunde

Răspuns

1. Unde văd bunătatea lui Dumnezeu în propria mea poveste pe care am luat-o de bună? 2. Cum modelează realitatea responsabilității modul în care primesc astăzi cuvântul lui Dumnezeu? 3. În ce domeniu al vieții sunt tentat să presupun harul în loc să răspund cu pocăință?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne suveran, care ai cunoscut poporul Tău al legământului și de aceea îl chemi la socoteală, dă-ne har să auzim glasul Tău în cuvintele lui Amos și să ne întoarcem de la orice prezumție asupra bunătății Tale. Prin Duhul Tău lucrează în noi o adevărată frică de Tine și ascultare smerită de poruncile Tale, ca să ne odihnim doar în îndurarea liberă a lui Hristos, Răscumpărătorul nostru. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →